#DailyRG | Thrillerul dintre Monica Seles și Steffi Graf din 1992 rămâne în topul celor mai intense finale de la Paris
Treizecizero | 3 iunie 2020Câte o amintire pe zi din atmosfera și istoria turneului parisian.
Am văzut cum, în 1999, Steffi Graf câștiga dramatic și neașteptat finala cu Martina Hingis, înainte de a pune capăt carierei. Cu șapte ani în urmă, marea campioană germană era însă la celălalt capăt al unei finale dramatice la Roland Garros. O finală pierdută cu marea ei rivală Monica Seles, un meci care e inclus în cele mai multe topuri când vine de best-of-French Open. A fost votat, de altfel, meciul feminin al secolului XX. Și, ca fapt divers, a fost ultimul turneu de la Roland Garros în care capii de serie 1 au câștigat și la masculin, și la feminin, până în 2018, când Simona Halep a devenit campioana la feminin.
În 1992, Monica Seles era numărul 1, iar Graf o seconda. La 18 ani, Seles câștigase deja cinci titluri de Grand Slam din cele nouă pe care avea să le adune într-un final. La 22 de ani, Steffi câștigase deja 10 titluri de Grand Slam, inclusiv 4 într-un singur an, cu patru sezoane în urmă. Cele două păreau destinate să pună cap la cap o rivalitate pentru istorie, care să depășească în intensitate, și poate și volum, rivalitatea Navratilova – Evert. Trecuseră două sezoane de când o altă jucătoare în afara celor două câștigase un Slam și părea că n-o să vină prea curând timpul alteia.
Dar puțini își închipuiseră că o să apară cineva în tenis care să frâneze, cât de cât, dominația incredibilă pe care o exercita Graf în tenisul feminin la sfârșitul anilor 80, începutul anilor 90. Așa a apărut Monica Seles, cu ale ei lovituri cu două mâini de pe ambele părți și cu un joc care părea să fie antidotul pentru Graf. În 1991, Seles era deja numărul 1, iar în primăvara lui 1992, anul în care ne aflăm cu această poveste, Monica, dublă campioană en-titre la Paris, părea deja imbatabilă.
De neoprit a continuat să arate și în prima parte a meciului, Seles fugind repede cu primul set. Graf, dintr-o dată trezită în postura celui care trebuie să vină cu ceva diferit ca să oprească tăvălugul de dincolo de fileu, a început să varieze și să mixeze jocul ca să îi strice cumva ritmul Monicăi și să oprească ceea ce părea a fi o finală fără istoric. Ajutată și de serviciu și asumându-și mai multe riscuri, Graf reușea să forțeze setul al treilea.
În fapt, acesta este setul care a făcut această finală istorică. S-au jucat 18 game-uri, care au necesitat mai bine de o oră și jumătate. Două dintre cele mai bune jucătoare din toate timpurile, în punctul maxim al puterilor și al capacităților lor sportive, cărându-și lovituri una alteia, în căutarea celei decisive.
Steffi era cea care era mai obișnuită cu victorii în meciuri de acest tip, să le zicem djokoviciene, în limbajul de azi. Câteva dintre succesele ei din acei ani veniseră în dueluri epice cu rivale ca Navratilova sau Sabatini. Dar, deși Graf a atacat cu toate puterile și a obligat-o pe Seles să se apere până la epuizare (până într-acolo încât Monica spunea ulterior că simțea că vede mingile venind în slow-motion către ea), Seles a rămas în față pe tabelă.
Graf a salvat patru mingi de meci servind la 3-5, apoi a condus cu 6-5 și 7-6. Seles a întors încă o dată. La 8-7 a servit pentru meci, ratând și a cincea minge de meci. De fiecare dată, Graf găsea soluția salvatoare, prelungind drama. La a șasea șansă de titlu, Graf a trimis mingea în fileu cu lovitura de dreapta. 6-2, 3-6, 10-8 în decisiv pentru Monica Seles, care își vedea astfel obținut hattrick-ul de titluri la Paris. Peste ani, Justine Henin îi egala recordul, devenind a doua jucătoare care câștigă de trei ori la rând la Paris.
„Este meciul cel mai emoționant pe care l-am jucat vreodată. În orice turneu”, spunea Seles imediat după. „Nu ar fi putut fi o finală mai bună”.
Nimeni nu știa, în acel moment, că acela avea să fie și ultimul ei French Open până în 1996. Incidentul dramatic petrecut la Hamburg în primăvara viitoare i-a marcat iremediabil cariera și a devenit, din păcate, răspunsul la întrebarea „cine o să o oprească pe Seles”.
Monica a ratat, așadar, următoarele trei ediții ale Roland Garros și nu a mai atins niciodată nivelul de dominație la care ajunsese în 1992. S-a întors după mai bine de doi ani de absență și, în primă fază, comeback-ul a părut că o va readuce la nivelul de dinainte. A câștigat primul ei turneu, Openul Canadei, pierzând doar 14 game-uri în tot turneul (un record), apoi a mers până în finală la US Open, cedată în fața lui Steffi Graf.
După revenirea în circuit din 1995 a mai câștigat un singur titlu de Slam (Australian Open 1996). A mai jucat o altă finală la US Open 1996, pierdută cu Graf, și a rămas constant în Top 10.
Următoarea și ultima ei finală de Slam s-a petrecut la Roland Garros în 1998, dar a pierdut-o cu Arantxa Sanchez-Vicario, în trei seturi. A câștigat bronzul la Jocurile Olimpice din 2000, iar în 2003, accidentată, a pierdut în primul tur la Roland Garros cu Nadia Petrova, singura ei eliminare din carieră în turul 1 al unui Grand Slam. Acela avea să fie și ultimul ei meci oficial, deși și-a anunțat retragerea oficială abia în 2008, după câteva alte intenții de comeback.
Ce a rămas din acea situație incredibilă, în care o jucătoare de locul 1 să fie atacată pe teren? Trauma fizică s-a putut vindeca, din fericire, dar cea emoțională mai are efecte până și în ziua de azi. Seles s-a zbătut ani buni cu efectele pe plan mental al acelui incident.
Doar 7 jucătoare au câștigat cel puțin 8 titluri de Grand Slam în Era Open: Serena Williams (23), Steffi Graf (22), Chris Evert (18), Martina Navratilova (18), Margaret Court (11), Monica Seles (9) și Billie-Jean King (8).
Citește toate poveștile din seria #DailyRG
Cel mai important rezultat în Slamuri al lui Andrei Pavel, sfertul de la Paris 2002, n-a mai fost, dintr-o dată, așa de important
Steffi și Martina, serva din mână la minge de titlu, și drama finalei din 1999, ultimul Slam câștigat de Graf
Primul meci al lui Rafael Nadal la Roland Garros l-a evidențiat direct favorit la titlu
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
