#DailyRG | Steffi și Martina, serva din mână la minge de titlu, și drama finalei din 1999, ultimul Slam câștigat de Graf

Treizecizero | 30 mai 2020

Câte o amintire pe zi din atmosfera și istoria turneului parisian.

Dacă există o rețetă de meci memorabil, finala feminină din 1999 de la Roland Garros atinge, probabil, toate bifele necesare. Întâi de toate, am avut pe teren două superstaruri, Steffi Graf și Martina Hingis. Am avut dramă peste măsură – un meci tensionat, cu emoțiile ambelor jucătoare încercate la maxim și cu o implicare a publicului francez în stilu-i caracteristic. Și, aveam să aflăm după meci, finala avea să devină rapid o referință istorică, întrucât a devenit ultimul meci la Paris din cariera lui Steffi Graf, care și-a anunțat retragerea la scurt timp după ce a câștigat al 22-lea ei titlu de Grand Slam.

Ediția 1999 a turneului parisian intră, fără doar și poate, pe o listă scurtă a celor mai semnificative turnee de Grand Slam din toate timpurile. A doua zi după victoria lui Steffi, viitorul ei soț, Andre Agassi, întorcea de la 0-2 la seturi cu Andrei Medvedev în finală, reușind mult doritul titlu la RG, completându-și astfel colecția de titluri de Slam.

Tot la RG 1999 s-a petrecut debutul în turneele de Slam a unei viitoare cvadruple câștigătoare la Paris și număr 1 mondial, Justine Henin. Iar în finala de dublu feminin, Serena și Venus Williams câștigau primul lor trofeu de Slam. Și, cum am văzut deja în seria noastră de povești de la Paris, 1999 s-a întâmplat și debutul într-un turneu de Slam al unui puști elvețian care a făcut ceva valuri mai apoi.

Dar peste toate aceste momente cu semnificație istorică s-a așezat triumful lui Steffi Graf în finala cu Martina Hingis: 4-6, 7-5, 6-2, iar Steffi devenea prima jucătoare din era Open care învingea primii trei capi de serie în același turneu. În afară de Hingis (favorita 1), Steffi le învinsese pe Lindsay Davenport (cap de serie 2) în sferturi și pe Monica Seles (favorita 3) în semifinale. Trei rivale legendare pentru Graf.

Simona

Dintre acestea trei, Hingis era foarte aproape de propria ei realizare istorică. Elvețianca, un copil minune al tenisului, mai avea nevoie de titlul de la Paris ca să reușească un career Grand Slam. Martina era la a doua ei finală la French Open, după cea pierdută doi ani mai devreme cu Iva Majoli; în acel sezon 1997, Hingis câștigase toate celelalte turnee de Slam. Dacă ar fi bătut-o și pe Majoli, ar fi făcut un Grand Slam cum scrie în definiție: câștigarea tuturor celor 4 în același sezon.

Martina era iar în vervă și la ora turneului din 1999. Tocmai ce câștigase, al treilea an la rând, Australian Open. Dincolo, Graf era, la 30 de ani, pe linia de sosire a glorioasei ei cariere. Despre legenda din Germania, Martina avusese o declarație faimoasă, care n-a îmbătrânit bine: „Steffi a avut ceva rezultate în trecut, dar acum jocul e mai rapid, mai atletic. Steffi e bătrână acum. Timpul ei a trecut”.

Timpul lui Graf poate că trecuse, dar marea campioană din Germania a mai avut ceva în desagă ca să-i vină de hac formidabilei ei oponente din Elveția. Hingis s-a apropiat agonizant de titlul mult-dorit, cel mai aproape fiind la trei puncte de victorie. Martina a luat primul set, conducea cu 2-0 în al doilea și părea în control. Părea gata să-și valideze declarația. Dar după o decizie a arbitrului pe care a contestat-o, Hingis a intrat în terenul adversarei, motiv pentru care a primit un punct de penalizare după parlamentări de minute bune. Cum bine știm, atât i-a trebuit publicului francez, care, parcă în spiritul afișului oficial al acelui turneu, a fluierat-o copios și, dacă mai erau dubii, a trecut complet, cu arme și bagaje, în tabăra lui Graf.

Deși afectată de situație, Hingis a ajuns, totuși, la 5-4 și a servit pentru trofeu, dar Graf a răspuns cu o serie de trei game-uri cu care a forțat decisivul.

Hingis a căutat să oprească momentumul adversarei cu o pauză de vestiar, solicitată la 0-1 în setul trei. Dar drama abia începea. După ce a dominat setul trei, Steffi a ajuns la minge de meci în al optulea game. În disperare de cauză, Hingis a servit din mână, soluție tactică ce a stârnit stupoare în tribune și în fața televizoarelor. Manevra i-a salvat temporar meciul, dar doar atât. Dar nu pentru mult timp. La a doua minge de meci a lui Graf, Hingis a încercat aceeași tactică, lucru care i-a adus un potop de huiduieli din partea publicului. Serva elvețiencei n-a prins terenul, iar Martina s-a dus la arbitrul de scaun, plângându-se că zgomotul publicului a afectat-o la serviciu. După alte câteva secunde, Graf s-a amestecat și ea în dialog: „Putem să jucăm tenis?”, a cedat ea, iritată. Răbdarea nemțoaicei, ca și șansele lui Hingis, ajunsese la final. Hingis a servit normal cu al doilea, Steffi a răspuns cu un forehand care a obținut eroarea de pe rever, iar Graf a încheiat setul al treilea cu 6-2 și a sărbătorit, un pic șocată, al șaselea ei titlu la Paris (din nouă finale, record împărțit cu Chris Evert) și al 22-lea per total, record doborât ulterior de Serena Williams.

Dărâmată complet de mixul de sentimente cu care s-a confruntat în acele momente, Hingis și-a strâns echipamentul și a dispărut rapid de pe teren; a fost nevoie de o intervenție a mamei și antrenoarei ei, Melanie Molitor, pentru ca Hingis să se adune la vestiare și să revină, pentru a participa la festivitatea de premiere.

„Aceasta este, de departe, cea mai mare și cea mai neașteptată victorie pe care am avut-o. E unul din cele mai nebune meciuri jucate vreodată. A avut de toate. Mă simt un pic franțuzoaică”, a spus Graf, confirmând apoi că această finală dramatică este demnă și potrivită ca să tragă cortina, după 16 apariții la Paris. „Cu siguranță este ultima oară când joc aici. Ziua de azi va fi una de neuitat”. Cum spuneam, ea și-a anunțat retragerea două luni mai târziu.

Cât despre Martina, recordul ei versus Steffi cea bătrână devenise acum 2-7 în general și, mai important, 0-4 în Slamuri. Elvețianca a promis însă că se va întoarce. „Nu voi renunța până nu-l câștig și pe acesta”, a spus ea, referindu-se la Slamul lipsă. Însă, după alte câteva sezoane bune, Hingis a trebuit să-și anunțe și ea retragerea, prima dintre ele, în februarie 2003, la doar 22 de ani. În acel prim segment al carierei, Martina câștigase 40 de turnee și petrecuse 209 săptămâni pe locul 1 (a cincea în istorie). În ciuda revenirilor ulterioare, French Open a rămas Slamul pe care nu l-a câștigat niciodată.


Îți place?
Cele mai noi

Ai ce asculta în drum spre job sau în timp ce îți faci înviorarea 🙂

Simona Halep, intervievată de Raluca Olaru, în cel mai recent episod din Players' Lounge, pe 30-0 »» https://t.co/x1vUrSgtRS