#DailyRG | Cel mai important rezultat în Slamuri al lui Andrei Pavel, sfertul de la Paris 2002, n-a mai fost, dintr-o dată, așa de important

Treizecizero | 31 mai 2020

Câte o amintire pe zi din atmosfera și istoria turneului parisian.

Roland Garros este oferit de

La șapte ani după ce Adrian Voinea ajungea în sferturi la Paris și la cinci ani după ce Ruxandra Dragomir reușea aceeași performanță, România se întorcea în ultimii opt la Roland Garros grație lui Andrei Pavel, la ediția din 2002.

La momentul respectiv, Andrei era în prime time-ul carierei sale; cu un an înainte, câștigase Mastersul din Canada, după victorii cu Tommy Haas în semifinale și Patrick Rafter în finală. Cu acele puncte încă în cont, Andrei ajungea la Paris drept cap de serie 22, după o serie de rezultate solide în cursul sezonului. Printre ele, un sfert de finală la Miami (cu o altă victorie la Haas), unde a fost oprit de Roger Federer. Pe zgură, lucrurile nu se legaseră neapărat în turneele pregătitoare, dar fusese nevoie de jucători buni pentru a-l învinge, precum Kuerten la Hamburg, Haas la Munchen, Johansson la Monte Carlo sau Roddick la Roma.

La Roland Garros, însă, jocul lui Andrei a început să funcționeze la momentul potrivit. Într-un turneu în care Pete Sampras sau Roger Federer au ieșit încă din primul tur, Andrei a cedat doar un set în drum spre optimile de finală, învingându-i pe Lee, Kratochvil și Montanes, pentru ca apoi să-l învingă încă o dată pe Haas, numărul 2 mondial la acel moment, 6-1, 7-6, 6-4, într-un nou duel între doi jucători cu rever cu o singură mână. Era primul sfert de Slam al carierei lui Andrei, care se mai apropiase de această fază la Australian Open și la US Open (optimi de finală).

După ce l-a învins pe Tommy Haas, Andrei își amintește că nu a strâns aproape niciun jurnalist la conferința de presă de după meci. Ceea ce avea să se întâmple mai departe i-a strâns o audiență remarcabilă.

Soția lui, Simone, era însărcinată cu al doilea copil al cuplului, și, deși era inițial așteptată să nască la finalul lui iunie, copilul s-a dovedit ceva mai nerăbdător de atât. În vremea asta, Andrei se pregătea de sfertul de finală cu Alex Corretja, favoritul 18, un spaniol extraordinar de puternic pe zgură. O remarcabilă conjunctură a ajutat la crearea uneia dintre poveștile frumoase ale tenisului acelor ani. Meciul dintre Corretja și Pavel, jucat marți, 5 mai, a fost întrerupt de întuneric atunci când ibericul conducea cu 7-6, 7-5, 4-5. Miercuri a continuat să plouă, iar organizatorii au realizat curând că va fi imposibil să se lovească vreo minge în acea zi, anulând din timp programul.

Asta i-a deschis o fereastră neașteptată lui Andrei, care tocmai ce fusese anunțat că soția sa e pe cale să nască în Germania, unde locuiau. Voia să fie prezent la nașterea copilului, și ar fi fost pregătit să se retragă din turneu, dacă era nevoie. Dar anularea din timp a zilei de miercuri i-a dat ideea: putea pleca spre Germania și să se întoarcă la timp până joi, ca să termine meciul. „Oricare ar fi fost ocazia sportivă, nu aș fi ratat nașterea lui Marius pentru nimic în lume”, spunea Andrei. Doar că plecarea nu era așa simplă. „Era în ultimul ceas, așa că n-am putut găsi niciun zbor de pe Orly (n.r. aeroport la mai puțin de 20 de kilometri de Roland Garros). Așa că, împreună cu trainerul meu, Jan Welthuis, am închiriat o mașină și am plecat la drum. Ne așteptam la un drum de șase ore, dar a sfârșit prin a dura nouă ore.”

„Extraordinar”, a spus antrenorul lui Corretja, Javier Duarte. „Acum să vedem dacă se mai întoarce”.

Condițiile de drum erau teribile, din cauza ploii care afectase acea parte a Europei, așa că cei doi au spus că au fost implicați în nu mai puțin de trei accidente rutiere minore pe drum, două în Franța și unul în Belgia. Andrei încerca să conducă cât se putea de repede, și în cele din urmă a ajuns la timp, iar nașterea lui Marius s-a petrecut la o oră după sosirea lui. „Acele câteva ore cu familia mea au meritat tot drumul din lume. Am putut să-mi sărut soția și fata, să-mi văd băiatul și să plâng un pic. Apoi am plecat”.

Urma drumul înapoi, altă cursă contra-timp, pentru a ajunge la timp la reluarea meciului cu Corretja, de joi, de la ora 11, ora Parisului. Sfert de finală de Grand Slam. „Vrei măcar să-ți dai o șansă. M-am gândit că poate Alex o să fie un pic stresat”, a povestit Andrei, ulterior, la conferința de presă.

De data asta, Andrei a încercat să doarmă pe locurile din spate, în vreme ce Jan a dus greul condusului. Cei doi au ajuns direct la Roland Garros, la 5 dimineața, și, povestea Andrei, au trezit suspiciunea oamenilor de securitate, care au crezut că acreditarea românului este falsă. „Nu au crezut că-s jucător și nu mă lăsau să intru, probabil că arătam destul de dărâmat”.

Până la reluarea meciului, Andrei a încercat să se mai odihnească pe o canapea din zona jucătorilor.

După tot efortul și, mai ales, după consumul emoțional, nu mai erau multe lucruri de făcut pentru Andrei la reluarea meciului cu un Corretja oricum greu de bătut și în condiții de sută la sută fizic. Totul a durat doar 12 minute, iar Corretja a închis setul al treilea cu 7-5, după doar 17 puncte jucate. „Sigur că lucrurile erau în avantajul meu. Dar în același timp a fost și o situație complicată pentru mine, pentru că toată lumea îmi tot zicea de ieri că a plecat”, a spus câștigătorul.

Dar conferința de presă aglomerată îl aștepta pe Andrei, nu pe câștigător. După ce și-a spus povestea ultimelor 48 de ore, Andrei s-a putut întoarce acasă la familie. Cumva, cel mai important rezultat al său în Slamuri nu mai era așa de important.

Turneul din acel an a fost câștigat de Albert Costa, care l-a învins pe Juan Carlos Ferrero în finală. Andrei a făcut două semifinale în restul sezonului, una la București (a avut trei mingi de meci cu Acasuso), alta la Viena. A continuat să joace redutabil în Slamuri, făcând alte două optimi de finală la Melbourne (Ferrero) și New York (w/o lui Federer), în 2004.

Alți doi ani mai târziu, Andrei a făcut parte dintr-unul dintre cele mai frumoase meciuri din turul 1 din istoria US Open, un thriller în patru seturi cu Andre Agassi (6-7, 7-6, 7-6, 6-2), care, dacă ar fi fost câștigat de român, ar fi fost ultimul meci al carierei. Încetinit de accidentări, Andrei s-a retras în 2009, la București, după ce a mai jucat cu Tommy Haas încă o dată la Roland Garros în acel an.

Și-a încheiat cariera cu trei titluri ATP și un career high remarcabil, locul 13, atins în octombrie 2004. Peste alte trei sezoane, a atins același career high, locul 13, și în proba de dublu.

Citește toate poveștile din seria #DailyRG

Steffi și Martina, serva din mână la minge de titlu, și drama finalei din 1999, ultimul Slam câștigat de Graf

Grozavul sfert de finală la Paris al lui Adrian Voinea la 21 de ani, cu victorie la Boris Becker pe un traseu început din calificări

Păcatele plătite de Jennifer Capriati, dramatismul finalei vs Clijsters și cel mai lung set decisiv din istoria finalelor feminine de la Paris

Când un meci îți schimbă cariera și viața: Serena Williams – Virginie Razzano, întâlnirea care n-a avut o învinsă

Primul meci al lui Rafael Nadal la Roland Garros l-a evidențiat direct favorit la titlu

Atunci când Roger Federer a debutat într-un turneu de Grand Slam, la Roland Garros ’99, pe Suzanne Lenglen

Prima divă a tenisului: Suzanne Lenglen și impactul avut asupra tenisului, regulilor vremii și drumul deschis femeilor în sport

Prezența 30-0 la Roland Garros este susținută de
Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi