#DailyRG | Primul meci al lui Rafael Nadal la Roland Garros l-a evidențiat direct favorit la titlu

Adrian Țoca | 26 mai 2020

Câte o amintire pe zi din atmosfera și istoria turneului parisian.

În aceste zile ar fi trebuit să urmărim cu sufletul la gură meciurile ediției 2020 a Roland Garros, iar subiectele ar fi fost numeroase. În loc de asta, trăim vremuri excepționale, dar păstrăm speranța că ne vom întoarce la normal cât mai repede. Iar RG, printre altele, va putea fi salvat anul acesta. Între timp, păstrăm ritmul cu câte o scurtă poveste pe zi de la Roland Garros, pe toată durata tradițională a turneului.

Spre deosebire de debuturile în Slamuri ale celor mai mulți campioni, atunci când a venit ora primului meci al lui Rafael Nadal la Roland Garros, spaniolul era deja un nume redutabil. În fapt, deși nu împlinise încă 19 ani și nu lovise nicio minge pe tablourile principale de la Port D’Auteuil, Nadal era considerat de majoritatea specialiștilor favoritul la titlu al ediției din 2005.

Aparent un pronostic prea îndrăzneț pentru cineva care nu-și făcuse debutul, această perspectivă se explica foarte ușor, cum își amintesc cei care urmăreau tenisul în acei ani, de traiectoria lui Nadal. Încă din 2002 el atrăsese atenția prin rezultatele reușite în turneele Futures și Challengers, bifând și prima victorie la profesioniști, la Mallorca. În 2003, a câștigat două titluri Challenger și a încheiat sezonul pe locul 49. Dar n-a putut juca la Paris, din cauza unei accidentări la cot. A ajuns însă până în turul 3 la Wimbledon.

În 2004, Nadal era deja aici: turul 3 la AO, prima victorie cu Federer, primul titlu ATP al carierei, primul trofeu în Cupa Davis, unde a devenit cel mai tânăr jucător care câștigă un meci în finală pentru echipa campioană. Dar din nou o accidentare îl împiedicase să își lase urma în sezonul de zgură, o fractură de stres la glezna stângă obligându-l să rateze iarăși Roland Garros.

Simona

În 2005, anul poveștii noastre, Nadal nu mai putea fi oprit. După un tur 4 la Melbourne, Rafa se califica în finală la Miami și, deși a fost la două puncte de titlu, pierdea în cinci seturi cu Federer. Astea erau avertismentele; pe zgură au început confirmările. Nadal a câștigat Monte Carlo, Barcelona și Roma (plus alte două titluri pe zgură în Golden Swing), sosind la Paris ca număr 5 mondial și, cum spuneam, considerat cu o șansă mai bună la titlu decât Federer.

Adversarul din primul tur era germanul Lars Burgsmuller, un jucător de a doua parte a clasamentului, cu un singur titlu în carieră, clasat pe locul 96 în acel moment. Nadal și-a făcut debutul la Roland Garros pe 24 mai 2005, într-un loc perfect pentru un astfel de meci: Court 1, vechiul Bullsring, un nume cu conexiuni iberice, o arenă cu multă încărcătură istorică, scos din uz între timp.

Burgsmuller, care între timp a devenit medic radiolog, nu avea multe soluții la dispoziție. „Îmi amintesc că toată lumea vorbea deja despre el, cât de bun o să fie. Mai jucasem cu el o dată, la Indian Wells 2004 (6-2, 6-3 Nadal) și știam cu cine am de-a face; observasem că, ori de câte ori crezi că ai câștigat punctul, el găsește o cale să ajungă la minge. Te forța să lungești punctele și te simțeai foarte presat să le închizi. Știam că va deveni foarte bun”, spune germanul, într-un interviu pentru ABC.

În faimosul său tricou fără mâneci, cu bandană și cu pantalonii trei-sferturi, Nadal și-a deschis contul la Roland Garros cu un punct câștigat printr-un smash, și n-a avut nicio emoție în a închide meciul în trei seturi, 6-1, 7-6 (4), 6-1, în o oră și 45 de minute. Era a 18-a sa victorie la rând pe zgură. Însă, în stilul cu care avea să ne obișnuiască peste ani, și-a făcut o evaluare onestă și critică a jocului său, declarându-se nemulțumit de nivel, respingând, în același timp, ideea că ar fi favorit la titlu. Un alt obicei care a devenit clasic peste ani.

„La felul în care am jucat azi, nu cred că ar trebui să fiu eu considerat favorit. Sunt jucătorul care a câștigat niște titluri pe zgură. Am 18 ani. Nu cred că am fost nicăieri, niciodată, un favorit. Roger Federer la Wimbledon poate e favorit, dar pe zgură, totul e deschis la orice rezultat”, spunea el. „Mi se spune la conferințele de presă că sunt favorit și mă supără, pentru că tind să cred și asta pune presiune pe mine. Joci mai bine când n-ai presiune”, conchidea Rafa.

„Nu e cel mai bun meci al meu, cel de azi”, care adunase 38 de lovituri direct câștigătoare.

Burgsmuller, însă, simțea cu totul altfel de dincolo de fileu. În vârstă de 41 de ani acum, primul adversar la Paris al lui Nadal spune: „Rafa lovește mingea extrem de puternic. Când se apără, nu cred că e un jucător mai bun ca el. E foarte rapid în colțuri și lovește mingea excelent din poziții dificile, iar asta îl face unul din cei mai buni din istorie, fără îndoială. Și-a îmbunătățit mult jocul pe toate suprafețele și a rămas în excelentă condiție fizică. E un jucător complet”, spunea germanul.

„Când am jucat cu el și am pierdut, evident că nu mi-a convenit, nu am fost fericit. Dar, acum, peste ani, știu că voi putea spune mereu că am fost primul jucător pe care Rafael Nadal l-a învins la Roland Garros. E ceva special” – Lars Burgsmuller

Nadal urma să împlinească 19 ani în ziua semifinalelor, care, potrivit tragerii la sorți, ar fi urmat să-l aducă față în față cu Roger Federer. „Sper că încă voi fi în Paris să-mi sărbătoresc ziua de naștere, dar la fel de bine aș putea fi acasă în Mallorca, la pescuit”, notează transcriptul conferinței de presă a lui Rafa de atunci.

Ei bine, pescuitul avea să aștepte. În continuare, Nadal și-a văzut liniștit de treabă conform estimărilor inițiale, ajungând în semifinale cu un singur set pierdut pe un traseu care i-a inclus pe Malisse, Gasquet, Grosjean și Ferrer.

Iar pe 3 iunie, de ziua lui, în prima lor întâlnire pe zgură (1-1 în h2h la acel moment), Nadal își confirma, într-adevăr, statutul de favorit virtual, învingându-l în patru seturi pe Roger Federer, primul Fedal jucat la un Grand Slam. Victoria avea să fie confirmată două zile mai târziu, în finală, când Rafael Nadal îl învingea, tot în patru seturi, pe surprinzătorul argentinian Mariano Puerta, ajuns în meciul pentru titlu fără să fie cap de serie. Era primul titlu de Grand Slam pentru tânărul spaniol, care devenea RAFA pentru o lume întreagă, un superstar internațional pe cale să înceapă o lungă și formidabilă călătorie către recorduri de neimaginat.

„Când vezi un jucător ca el, chiar dacă știi deja că va fi unul dintre cei mai buni, nu-ți imaginezi că va câștiga atât cât a câștigat el. Să-l văd câștigând titlul în acel an, și toate cele care au urmat pe urmă… A fost fantastic. Prima dată când a jucat la Roland Garros, primul titlu. E incredibil” – Lars Burgsmuller.

Sunt puține cuvintele care nu s-au spus încă despre performanțele istorice reușite de Rafa la Paris. Păstrând aceeași modestie, același simț al măsurii ca după meciul cu Burgsmuller, Nadal a făcut din Roland Garros un fort, câștigând de doisprezece (!) ori turneul din capitala Franței, și pierzând de doar două ori în întreaga lui carieră pe terenurile de la French Open, din 95 de meciuri. Ar fi fost favorit indiscutabil și pentru al 13-lea titlu, dacă turneul s-ar fi putut juca în aceste zile. Va rămâne favorit, oricât ar protesta el, atâta vreme cât va mai participa la el.



Îți place?
Cele mai noi

"Dacă Simona va aduce jocul ei A în momentele cheie, e tot ce-i trebuie. Despre asta va fi. Nu despre presiunea așteptărilor altora, nu despre gândul că un nou Slam vine la pachet și cu locul 1. Astea-s griji de purtat pentru fanii ei, nu pentru Simona." https://t.co/gtI8dO52Bn