Istorie, într-un alt fel: Valentin Vacherot câștigă finala de la Shanghai cu Arthur Rinderknech

Una dintre cele mai frumoase povești ale anului nu doar în tenis, ci în toate sporturile: Valentin Vacherot chiar a câștigat titlul la Shanghai.

Monegascul a dus astfel la capăt unul dintre cele mai improbabile trasee văzute în istoria recentă a tenisului: de la rezervă pentru calificări – Vacherot venise la Shanghai fără să știe dacă va juca, fiind alternate pe tabloul de calificări – la campion de Masters. Și asta, într-o finală jucată cu vărul său, la rându-i cu un traseu surprinzător și în egală măsură de impresionant.

Vacherot a câștigat cu 4-6, 6-3, 6-3 finala cu Arthur Rinderknech, devenind astfel jucătorul cel mai jos clasat din istorie care câștigă un Masters, primul monegasc care câștigă un titlu ATP, dar și abia al treilea jucător care câștigă un Masters venind din calificări. Asta, în condițiile în care, anterior, avea o singură victorie oficială în circuit.

Valentin a făcut toate astea după ce a revenit de șase ori după pierderea primului set în cele nu mai puțin de nouă meciuri pe care le-a jucat la Shanghai. De două ori a făcut asta în calificări, trecând cu greu de Basavareddy și Draxl. Ceva s-a activat acolo, iar Vacherot a început seria surprizelor pe tabloul principal, unde i-a învins, pe rând, pe Djere, Bublik, Machac și Griekspoor. Apoi a dus lucrurile la nivelul următor, eliminându-l întâi pe Holger Rune și, mai apoi, pe însuși Novak Djokovic, un rezultat în care condiția fizică a sârbului trece pe plan secund, dată fiind dificultatea evidentă de a-l învinge pe Djokovic chiar și în astfel de condiții.

În vremea asta, Rinderknech reușea propriul lui traseu excelent, cel puțin la fel de dificil: francezul i-a învins, pe rând, pe Medjedovic, Michelsen, Zverev, Lehecka, Auger-Aliassime și Medvedev. Puși față în față, a însemnat abia a treia finală de Masters din istorie între doi jucători care nu-s cap de serie.

Valentin și Arthur sunt veri și au crescut împreună jucând tenis în sudul Franței, asta-i povestea care a făcut înconjurul lumii repede, dar au fost și coechipieri în colegiu, în echipa Texas A&M University. De atunci, drumurile lor în circuit au curs diferit. În vreme ce Vacherot părea recent să fi lovit un zid, pentru Rinderknech lucrurile au mers ceva mai bine, francezul nefiind la prima ocazie în care atrage atenția.

Însă, până la urmă, azi, pe stadionul grozav din Shanghai, martor al atâtor meciuri foarte bune, sub ochii lui însuși Roger Federer, invitatul special al turneului, a fost despre povestea lui Vacherot. Una inspirațională în toate sensurile, care dovedește cât de important rămâne întotdeauna să continui să încerci și să te pui în situații în care o oportunitate poate să apară.

„Este ireal ce tocmai s-a întâmplat. Nu am nicio idee ce se întâmplă acum. Nici măcar nu visez, e pur și simplu nebunie”, a spus Vacherot. „Sunt atât de fericit pentru felul în care am jucat în ultimele două săptămâni. Vreau doar să le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat de la începutul carierei mele. Trebuie să existe un învins, dar cred că azi am fost doi învingători – o singură familie care a câștigat. Și cred că, pentru tenis, povestea asta este ireală.”

Și s-a simțit ireală, într-adevăr, o gură de aer proaspăt binevenit, într-un circuit în care victoriile la nivel foarte înalt ale outsiderilor sunt tot mai greu de obținut. Imaginile cu cei doi de după meci – întâi așteptând împreună ceremonia de premiere, apoi atât de emoționați în timpul ei – nu vor fi uitate ușor. În cuvintele aceluiași Vacherot, scrise pe camera TV de data asta, „bunica și bunicul ar fi mândri”.

Vacherot pleacă din Shanghai cu un salt de 164 de locuri, direct pe locul 40 – ceea ce va însemna noi oportunități pentru el în următorul an, sub forma unor intrări (mai) ușoare pe tablourile turneelor importante. Pentru vărul său, saltul e de asemenea relevant: locul 28, un career high.

Titlul de la Wuhan merge la Coco Gauff

Competiția feminină de nivel 1000 a acestei săptămâni, turneul de la Wuhan, a fost câștigat de Coco Gauff, după 6-4, 7-5 în finala contra Jessicăi Pegula, pentru al treilea titlu WTA 1000 al carierei americancei.

A fost prima finală WTA dintre cele două prietene, care au jucat mult dublu împreună, câștigând de altfel titlul de la Miami în urmă cu doi ani. Gauff i-a mulțumit Jessicăi, la ceremonie, pentru sprijinul și sfaturile primite de la ea în primii ani de carieră. 

Pegula îi oprise Arynei Sabalenka seria de invincibilitate la Wuhan în semifinale, dar n-a putut face și ultimul pas; deși a avut un avans de două break-uri în setul doi, Jessica n-a putut obține măcar intrarea în decisiv.

Gauff își menține astfel recordul perfect în finalele jucate pe hard: 9 din 9.

Cele două americance sunt deja calificate la WTA Finals de la Riad, alături de Sabalenka, Swiatek, Anisimova și Keys. 

De notat rezultatul din finala de dublu de la Wuhan: e primul titlu reușit de Storm Hunter după revenirea dificilă post accidentarea la tendonul lui Ahile. Hunter era numărul 1 în lume la dublu în aprilie anul trecut, înainte de a se accidenta. La Wuhan a invitat-o pe Katerina Siniakova să joace împreună, iar cehoaica și-a confirmat renumele pe care îl are în această probă în care continuă să câștige constant, aproape indiferent de parteneră. Siniakova, actuala numărul 1 la dublu, a ajuns la 32 de titluri de dublu, din care 10 Slamuri și 6 WTA 1000, o medalie olimpică de aur și un titlu WTA Finals. 

„Nu joc tenis pentru recunoaștere, ci pentru a mă perfecționa, pentru că iubesc jocul. Lupta este pentru mine și sunt mândră de mine”, ne spunea Katerina, într-un interviu exclusiv acordat 30-0 în februarie, la Transylvania Open.