Vintage Federer. Şi vine meciul 1.000

S-a vorbit mult de Bernard Tomic şi de noua generaţie de tineri care promit să ia locul actualei generaţii. Sau, cel puţin încearcă, pentru că e greu de crezut că The Big Four va ieşi din prim-plan prea curând. În tot acest context, unii comentatori mai îndrăzneţi au catalogat întâlnirea dintre Roger Federer şi Bernard Tomic drept ocazia perfectă a începutului de schimb de ştafetă.

Tomic, noua senzaţie a tenisului australian, acum locul 38 în lume la numai 19 ani, a crescut idolatrizându-l pe Federer, iar publicul de pe Rod Laver, altminteri el însuşi un mare fan al elveţianului, a sperat, preţ de 8 game-uri, că puştiul lor va putea produce una dintre cele mai mari surprize din istoria competiţiei. “That’s the way, a-ha, a-ha, I like it, a-ha, a-ha!” s-a cântat în tribune la reuşitele lui Tomic, în speranţa unei noi nopţi de poveste oferite de acesta, după trei performanţe superbe în tururile anterioare.

Federer a reuşit cea de-a 31-a calificare consecutivă în sferturile unui turneu de Grand Slam

Ceva mai mult de o oră după startul meciului, întregul zumzet de pe Rod Laver se potolise deja. Fini cunoscători ai fenomenului, dar şi ai lui Roger, fanii se convinseseră deja că nu-i chip de înţeles cu The Swiss Maestro şi că Federer n-are de gând să predea nimic lui Tomic. Nimic altceva decât o lecţie. Meciul a fost echilibrat până la 4-4, când elveţianul a apăsat maestru pe acceleraţie, făcând break-ul vital. De acolo, totul a curs în favoarea lui Roger, o nouă demonstraţie de virtuozitate şi sclipiri, numai bună pentru a scoate de la naftalină simpaticul limbaj de lemn de genul “Profesorul i-a dat o lecţie elevului”.

Federer a câştigat şi cu una dintre armele lui Tomic. Te-ai fi aşteptat ca, după demonstraţia de efecte speciale din meciul cu Dolgopolov, australianul să recurgă din nou la trick-urile din dotare. Când colo, a fost Federer cel care a abuzat inspirat de drop-shot-uri, reuşind, aproape de fiecare dată, să-l lase ţintuit pe Tomic pe fundul terenului. Pe lângă scurte, Roger a avut un backhand în zi de graţie, lovitură pe care a scos-o de la naftalină în momentele cheie, cât să-şi demoralizeze adversarul.

Una peste alta, 45 de lovituri direct câştigătoare, 6-4, 6-2, 6-2, 13 aşi, un joc de retur excelent, a 31-a prezenţă consecutivă într-un sfert de finală de Grand Slam şi un compliment pentru tânărul adversar, la strângerea de mână de la fileu: “Foarte bun turneu ai făcut. Să munceşti mult!”. “E o plăcere şi o onoare să joci cu el. N-ai decât de învăţat dintr-o astfel de înfrângere”, a întors favorul Tomic.

Federer va fi, cel mai probabil, “iertat” repede de către fanii australieni, despre care el însuşi spunea că nicăieri în lume, exceptând, bineînţeles, Elveţia, nu se simte mai iubit şi mai apreciat decât în Australia, loc în care a câştigat de patru ori şi a făcut o finală. Şi va avea nevoie de tot sprijinul lor: la orizont apare Juan Martin Del Potro, argentinianul care, iată, reuşeşte, în sfârşit, să revină la cel mai înalt nivel. E primul lui sfert de finală într-un Mare Şlem de la US Open 2009. Acel US Open, când l-a învins în finală pe însuşi Federer, punându-i dur capăt dominaţiei sale la Flushing Meadows. 

Va fi meciul 1.000 al carierei profesioniste a lui Roger Federer. Cu siguranţă, un spectacol garantat. Marele campion merită toate artificiile la un astfel de jubileu impresionant.