Cele mai importante momente ale sezonului 2014 în tenis (partea a doua)

Pe fiecare an, ultimele articole de pe Treizecizero sunt cele dedicate recapitulării celor mai importante victorii, performanțe și momente din cursul anului. În partea a doua, vedem care sunt locurile 20-11.

TreizecizeroTreizecizero este la Australian Open

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Ca în fiecare an, încheiem anul pe Treizecizero cu articolul dedicat celor mai importante 30 de evenimente ale anului în tenis. Precum în articolele dedicate sezoanelor 2011, 2012 și 2013, topul păstrează o balanță între rezultatele românilor și cele de interes general. Fără să aibă pretenția că este perfect, Top Treizeci surprinde cele mai relevante episoade pe care le-am urmărit cu toții în 2014. 

20. Serena - lider de la început și până la final

Cu șapte titluri per total câștigate într-un an pe care mulți, incluzându-l și pe antrenorul ei, ar avea dificultăți să-l numească grozav, Serena a reușit să își păstreze locul 1 de la primul punct jucat în sezonul 2014 și până la ultimul. Ceea ce e o performanță rarisimă: de la Steffi Graf, din 1996, nu s-a mai întâmplat ca o jucătoare să conducă în clasamentul WTA de la începutul unui sezon și până la sfârșitul acestuia, fără să cedeze fotoliul de lider niciun moment.

Serena e, de asemenea, a 5-a jucătoare care încheie cel puțin patru sezoane diferite ca lider, alături de Steffi Graf (de 8 ori), Martina Navratilova (7), Chris Evert (5) și Lindsay Davenport (4).


19. Titlul Monicăi Niculescu

2014 i-a adus al doilea titlu din carieră Monicăi Niculescu, la Guangzhou. A fost un succes într-o manieră rară. Monica n-a pierdut decât 17 game-uri în cinci meciuri, pierzând patru game-uri într-un singur set, cel din finala cu Alize Cornet. Grație titlului obținut în China, Niculescu a intrat în istoria tenisului feminin românesc drept a șasea jucătoare cu cel puțin două titluri de simplu în palmares. Niculescu a mai jucat o semifinală la București și a câștigat două turnee de dublu.

18. Nishikori-mania

Kei Nishikori apare pe o listă lungă de performanțe care încep așa: “primul asiatic care...”, “primul japonez care...”. Că a făcut istorie pentru țara sa e puțin spus. Nishikori reprezintă chiar mai mult decât atât, reprezintă întregul continent asiatic, preluând ștafeta de la Na Li, după retragerea acesteia. Nishikori a avut un an atât de bun încât a urcat pe locul 5 în lume chiar și în condițiile în care nu a jucat în patru turnee Masters. Nici măcar accidentările nu l-au putut deturna din drum, deși l-au afectat major în cel puțin două momente: finala de la Madrid cu Nadal și semifinala de la Miami cu Djokovic, pe care nici n-a mai apucat să o înceapă.

Punctul de vârf rămâne US Open, unde Kei a jucat prima finală de Grand Slam a carierei, după ce l-a învins în semifinale pe Novak Djokovic, iar anterior câștigase câteva meciuri solicitante de cinci seturi. Semifinalist și la Turneul Campionilor, unde s-a calificat în premieră, Kei țintește acum marea lovitură în 2015, an în care vrea să câștige primul titlu de Grand Slam al carierei.

17. Horia Tecău - opt titluri

Simona a avut cele mai importante rezultate, Horia, pe cele mai multe. Primul an din parteneriatul cu Jean Julien Rojer a fost neobișnuit de reușit, cei doi adunând nu mai puțin de opt titluri împreună, dintre care trei în turnee de 500. Horia Tecău și-a îndeplinit și obișnuitul obiectiv de primăvară, apărându-și titlul de la București. Mai puțin reușite au fost rezultatele în Slamuri, dar cei doi buni prieteni își propun să rezolve acest aspect în 2015. După doi ani fără prezențe în finale de Slam, ar fi timpul ca Horia să revină și la acest nivel.

16. Florin Mergea - semifinala de RG

Florin poate că nu a câștigat la fel de multe trofee, dar a compensat cu semifinala de Grand Slam de la Roland Garros, reușită cu un partener cu care abia începuse să lucreze, Marin Draganja. De altfel, aici este și marea întrebare a anului pentru Florin: ar fi reușit și mai mult dacă ar fi avut mai multă constanță în ce privește coechipierul din teren? Chiar și în condițiile în care s-au petrecut foarte multe schimbări la acest capitol, Florin se poate mândri cu două titluri, cu o semifinală de Masters și cu un career-high de 24 în lume, performanțe extraordinare dacă ne gândim că olteanul și-a reluat cariera după o pauză însemnată. Parcursul de la Roland Garros, unde n-a lipsit mult ca Florin să devină al doilea român care joacă o finală la seniori la ediția din acest an, rămâne motivul principal de mândrie.

15. Serena, campioană la Singapore

Unul dintre cele șapte titluri câștigate de Serena anul acesta este 3-peat-ul de la Turneul Campioanelor, competiție pe care Williams o câștigă pentru al treilea an consecutiv. A fost și victoria care i-a salvat sezonul americancei și a ajutat-o să-și păstreze locul 1. N-a fost un triumf lipsit de emoții, ba dimpotrivă: Serena a ieșit din grupe abia cu ajutorul Simonei Halep, s-a chinuit teribil în semifinala cu Caroline Wozniacki și, în ciuda scorului drastic, a ezitat serios în începutul finalei cu Simona. În funcție de unghiul din care privești, e un semn că dominația Serenei e pe punctul să se termine, sau, dimpotrivă, e o nouă dovadă de măreție din partea americancei, doar cea mai recentă dintr-o listă lungă. Ce-i drept e că a fost un an greu pentru Serena, care și-a trecut în cont câteva înfrângeri neașteptate și a performat sub așteptări la trei dintre cele patru Slamuri. De aceea, revirimentul din Singapore merită semnalat și apreciat ca atare. Întrebarea de o mie de puncte: va mai câștiga Serena acest trofeu și în 2015?

14. Retragerea lui Na Li

Cea mai bună dovadă că un sportiv a fost influent? Reacțiile pe care le provoacă retragerea sa. Deși, de la un punct, devenise previzibilă, retragerea lui Na Li a provocat un val de tristețe incomensurabilă în lumea tenisului, direct proporțional cu popularitatea sportivei din China. Chiar dacă a părăsit tenisul cu “doar” două titluri de Grand Slam, Li a avut un efect cu care nu se pot lăuda sportivi cu palmaresuri mult mai bogate de atât. Cu o personalitate fermecătoare și o naturalețe pe care n-o poți fabrica, Na Li și-a asumat în cele din urmă rolul de model și a influențat spectaculos dezvoltarea tenisului în Asia, la ora actuală cea mai fierbinte piață din lume pentru acest sport. Va face asta și în continuare, pentru că rolul ei nu a luat sfârșit odată cu ieșirea de pe teren.

Afectată de cea mai nouă accidentare, Na Li a sărit peste sezonul de hard nord-american, inclusiv US Open, apoi și-a anunțat retragerea în timpul swing-ului asiatic. În ciuda speculațiilor, Li a dat asigurări că este o retragere definitivă și nu se pune problema unei reveniri.

13. Reinventarea lui Roger Federer

Ar fi zis cineva că Roger poate primi, la 33 de ani, apelativul de revelație? N-ar fi zis. Dar diferența dintre 2013 și 2014 n-ar fi putut fi mai mare. Ferit de probleme de sănătate (până la ultimul meci al anului), Federer a luat pe sus circuitul, câștigând nu mai puțin de 73 de meciuri, cele mai multe din ATP, la mare distanță de următorul clasat, Djokovic, cu 61. Elvețianul s-a calificat și în cele mai multe finale, 11 la număr, chit că procentajul n-a fost tocmai cel dorit de legiunile lui de fani (5-6). Federer a fost foarte aproape să-și treacă iar numele în cercul câștigătorilor de Grand Slam, dar a dat peste un Djokovic mai inspirat la Wimbledon. În schimb, s-a revanșat în Cupa Davis și a urcat până pe locul 2 în lume. Nu doar spatele sănătos a făcut diferența, ci și aducerea lui Stefan Edberg sau noua rachetă. Una peste alta, a fost un an special în Fedland, cu eroul principal al poveștii bucurându-se ca un copil de momentele petrecute pe teren. La această fază a carierei, Federer pare să joace pentru alte mize față de competitorii săi direcți, și asta îl face în continuare periculos.

12. Kvitova și-a regăsit calea la Wimbledon

Petra Kvitova a fost mereu văzută capabilă să bată pe oricine, oricând, și din când în când cehoaica decide să pună în aplicare această noțiune: s-a întâmplat din nou la Wimbledon, la trei ani distanță de titlul inaugural, titlu pe care Petra l-a recuperat acum, intrând în galeria campioanelor cu cel puțin două Slamuri. Evoluția Kvitovei din finala cu Bouchard, un 6-3, 6-0 în sub o oră, a fost una dintre cele mai bune din tot anul, ATP sau WTA. Mai târziu în an, Petra a condus Cehia către un nou triumf în Fed Cup și a încheiat anul pe locul 4.

11. Na Li, campioană la AO

Na Li a avut o relație specială cu Australian Open, turneu cu care a flirtat îndelung înainte de a-l cuceri, în sfârșit, în 2014. Cu un an înainte, ea pierduse finala cu Victoria Azarenka, dar ieșise de pe teren jucătoarea mai aplaudată, iar în 2011 pierduse cu Kim Clijsters, la prima ei apariție într-o finală de GS. Când, anul acesta, sorții i-au adus-o dincolo de fileu în finală nu pe Serena, nu pe Vika, nu pe Sharapova, ci pe Cibulkova, Na Li n-avea cum să rateze. Mai ales că în turul al treilea îi trecuse un glonte pe la ureche, salvând minge de meci înainte de a o întoarce pe Lucie Safarova, multă vreme jucătoarea mai bună în acel meci. Cumva, victoria din Australia a contribuit la pierderea de motivație care a ajutat-o să ia împăcată decizia retragerii.

| Prima parte, AICI.

| Top 30 din 2013: prima parte, a doua parte, a treia parte.





Votează-ți momentele preferate ale anului în Premiile Treizecizero și poți câștiga premii totale în valoare de peste 5.000 RON 

 
 

Alte recapitulări: 

Cum a fost anul românilor în tenis

Best of: cele mai frumoase execuții ale anului

Top 5: cele mai bune meciuri ale sezonului 2014

Opt concluzii după finalul sezonului în ATP

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii