Cele mai importante momente ale sezonului 2013 (prima parte)

Adrian Țoca | 23 decembrie 2013

Victorii, meciuri epice, performanțe neașteptate, eroi noi, dar și surprize neplăcute, dezamăgiri, ieșiri din prim-plan, scandaluri. Anul 2013 nu ne-a lăsat o clipă de repaus. În cele ce urmează, recapitularea celor mai importante momente din anul pe care îl lăsăm în urmă.

Una dintre tradițiile Treizecizero.ro este topul celor mai importante 30 (câte altfel?) evenimente ale anului. Ca și în articolele dedicate anilor 2011 și 2012, am încercat să păstrăm o balanță între performanțele de interes general și cele care au o importanță sporită pentru români. Niciun clasament nu e perfect, dar e o metodă potrivită de a trece în revistă cele mai interesante momente ale sezonului 2013 în tenis. 

Aici puteți consulta topul anului 2012 (prima parte | a doua parte)

30. Schimbările de la vârful ATP și mișcările de business ale superstarurilor din circuit

A fost un an furtunos nu doar pe terenuri, ci și în birouri. Vedetele din ATP și WTA și-au văzut influența crescând mai mult ca oricând, iar capacitatea lor de a negocia de pe alte poziții le-a permis să obțină o serie de beneficii. Cea mai importantă dintre ele: Grand Slamurile au mărit, unul după altul, premiile, ajungându-se la sume record în istoria tenisului. Procentele au variat de la un Slam la altul, cifrându-se între 15 și 40 la sută.

În ATP, cea mai importantă schimbare s-a petrecut la vârf, din motive regretabile: fostul CEO, Brad Drewett, a murit în mai, suferind de o afecțiune neorologică degenerativă. A lăsat în urma lui o serie de schimbări importante în curs de implementare. Printre altele, a pornit ATP Heritage, un program dedicat foștilor lideri mondiali. Înlocuitorul lui a fost numit abia la finalul anului, în persoana lui Chris Kermode.

Tot din ATP, clasamentul oficial, așa cum îl știm azi, a împlinit în august 40 de ani de la lansare, 40 de ani de la ziua în care Ilie Năstase a fost primul lider mondial din istorie. Din punct de vedere al calendarului, ATP a introdus o săptămână suplimentară între Roland Garros și Wimbledon, modificare care va intra în vigoare din 2015 și va antrena upgrade-ul turneelor de la Queens și Halle la categoria 500 și trecerea turneului de la Stuttgart de la zgură la iarbă. În WTA s-au sărbătorit, de asemenea, 40 de ani de existență, iar una dintre schimbările majore adoptate anul acesta a fost mutarea Turneului Campioanelor de la Istanbul în Singapore. 

Pe plan personal, mai mulți jucători și-au extins afacerile sau au început altele noi. Maria Sharapova a devenit prima sportivă care crește un produs de la zero și face asta pe banii ei, nu ai unui sponsor, în vreme ce Federer și Nadal și-au deschis, cu ajutorul agenților lor, companii de management sportiv.

29. Controversele de dopaj și nu numai

Doi jucători de nivel înalt, cu prezențe relevante în Top 20 în ultimii ani, au fost suspendați în acest sezon pentru dopaj: Viktor Troicki și Marin Cilic. Diferențele între cazurile lor n-ar putea fi însă mai mari. Probabil că nici acum nu se știe exact ce s-a întâmplat între Troicki și ofițerul care a încercat să-i recolteze proba de sânge la Monte Carlo, cert e că jucătorul sârb s-a plâns în toate formele posibile că i s-a dat voie să sară testul în acea seară, dat fiind că se simțea rău. Tribunalul care a judecat cazul a decis însă că Troicki se face vinovat de nerespectarea procedurilor și l-a suspendat pe o perioadă de 18 luni, ulterior redusă la 12. N-a existat nume important care să nu-și dea cu părerea asupra cazului. Djokovic a caracterizat tratamentul aplicat de ofițerul antidoping drept neprofesionist și neglijent, în vreme ce alții, precum Roger Federer, au spus că nicio scuză din lume (exceptând cazuri de forță majoră) nu poate fi tolerată în ce privește un test antidoping – iar de aici s-a creat o întreagă discuție vizavi de cât de bine cunosc, de fapt, jucătorii obligațiile pe care le au.

Dacă Troicki mai așteaptă până să revină, Marin Cilic și-a și ispășit pedeapsa și a apucat să joace din nou pe final de 2013. Și acest caz a fost încâlcit, iar maniera ITF de a ține lucrurile la secret a dat naștere altor interminabile comentarii. Cilic, care a ingerat o substanță interzisă fără să știe, a scăpat cu nouă luni, perioadă redusă ulterior.

În WTA, a făcut valuri cazul jucătoarei spaniole Nuria Llagostera Vives, suspendată doi ani pentru metamfetamină (s-a și retras în consecință), în vreme ce în eșaloanele inferioare ale tenisului, doi jucători au fost suspendați pentru implicări în meciuri aranjate, iar un al treilea e anchetat acum.

Într-o altă direcție, Federația Tunisiană i-a cerut lui Malek Jaziri să se retragă dintr-un meci pe care urma să-l joace cu Amir Weintraub, din Israel, la un Challenger. Ceea ce Jaziri a și făcut, iar drept urmare ITF a suspendat Tunisia din Cupa Davis.

Un alt scandal urât a fost cel dintre John Tomic și Thomas Drouet, sparring-partner-ul fiului său, Bernard Tomic. Tatăl jucătorului australian l-ar fi lovit cu capul în gură și abuzat în repetate rânduri pe Drouet. Consecința: Tomic Sr a fost condamnat la opt luni cu suspendare de un tribunal spaniol, apoi suspendat de aproape toate turneele din lume. El este încă în anturajul fiului său, în pofida faptului că acesta a numit, formal se pare, un alt antrenor. Spre norocul lui, Drouet a ajuns apoi în staff-ul lui Bartoli, cu care a sărbătorit titlul la Wimbledon.

28. Schimbări de antrenori

Remarcabil de mare numărul modificărilor în staff-urile unor nume importante din circuit. Maria Sharapova a renunțat la Thomas Hogstedt și, după o experiență complet ratată cu Jimmy Connors, care n-a durat decât un meci, l-a numit pe experimentatul Sven Groeneveld. La rândul său, Hogstedt a fost “achiziționat” de Caroline Wozniacki.

Roger Federer a pus capăt colaborării cu Paul Annacone, rămânând, deocamdată, cu Severin Luthi. Annacone a devenit, între timp, antrenorul lui Sloane Stephens. Stanislas Wawrinka a început să lucreze, de la începutul anului, cu Magnus Norman, dar Grigor Dimitrov a renunțat la serviciile Academiei suedezului. Bulgarul se antrenează acum cu Roger Rasheed, cel pus pe liber, între timp, de Jo Wilfried Tsonga.

Există și cazuri în care antrenorul îl pune pe liber pe jucător. Așa a pățit Richard Gasquet, cel care a primit vestea că italianul Riccardo Piatti a renunțat la colaborarea lor de lungă durată chiar în timp ce juca la Turneul Campionilor. Așa că Richie s-a reorientat către Sergi Bruguera. Piatti, un fost antrenor al lui Djokovic și Ljubicic printre alții, a trecut, ulterior, în staff-ul lui Milos Raonic, secondându-l chiar pe Ivan Ljubicic. Care Raonic îl concediase anterior pe spaniolul Galo Blanco, iar acesta din urmă a rămas tot alături de un sportiv canadian, tânărul Filip Peliwo.

În WTA, Sam Stosur a surprins pe toată lumea când a pus punct unei colaborări de succes și de termen lung cu Dave Taylor. Într-un final, după ce, pe sfârșit de 2013 a cunoscut un reviriment, australianca l-a numit pe Miles MacLagan, fost tehnician al lui Andy Murray. Evident, n-ar putea lipsi amintite mișcările făcute de Simona Halep, care a renunțat atât la Andrei Mlendea, cât și la Adrian Marcu.

Pe final de an a venit și bomba anunțată de Novak Djokovic: sârbul l-a numit pe Boris Becker antrenor principal, lăsându-l pe Marian Vajda pe un rol secundar. Iar cea mai recentă decizie la acest capitol, poate la fel de neașteptată, este cea a lui David Ferrer. Ferru a pus capăt relației de lungă durată cu David Pilles chiar la finalul celui mai bun an al carierei lui. Cei doi au lucrat împreună 15 sezoane. Noul antrenor al numărului 3 mondial este Jose Altur.

27. Asaltul veteranilor: Tommy Haas, două titluri la 35 de ani

La 35 de ani, Tommy Haas rămâne una dintre feel-good stories din circuit. Veteranul german a reușit un alt sezon memorabil, ca și cum tenisul ar fi decis să-i dea înapoi o parte din bucuriile de care l-a privat, prin acele interminabile accidentări, în prima parte a carierei. Grație trofeelor de la Munchen și Viena, Tommy a reușit să devină primul jucător în vârstă de cel puțin 35 de ani care câștigă două titluri într-un an, de la Jimmy Connors (37 de ani în 1989) încoace. Alte momente memorabile ale lui Haas în 2013: victoria de la Miami cu liderul mondial de atunci, Novak Djokovic, rezultat întărit de accesul în prima lui semifinală la un Masters în ultimii 10 ani, și fabulosul meci cu John Isner, de la Roland Garros, în care a avut nevoie de 13 mingi de meci ca să câștige, scor 7-5, 7-6 (4), 4-6, 6-7 (10), 10-8. Tot la RG, Tommy a ajuns pentru prima oară în sferturile Slamului găzduit de Paris. Haas a terminat anul pe locul 12, cea mai bună clasare a lui din 2007.

Dar Tommy n-a fost singurul “bătrânel” care a cucerit un trofeu anul acesta. Că 30 este noul 20 am mai tot vorbit de-a lungul anului. Dovadă că 16 turnee au fost câștigate de jucători trecuți de 30 de ani. Din 1975 nu mai avuseseră “veteranii” atâta succes…

26. Reveniri și accidentări

2013 a fost anul în care doi sportivi au reușit (sau sunt pe cale) să revină în tenis după ce au învins boli grele, care i-au obligat să-și întrerupă carierele. Alisa Kleybanova s-a recuperat după ce fusese diagnosticată cu limfonul Hodgkin, o formă rară de cancer, iar la finalul sezonului a primit chiar titlul de Comeback of the Year. Ross Hutchins, jucător de dublu, a făcut șase luni de chimioterapie după ce a primit același diagnostic și se pregătește să revină pe teren la începutul sezonului care începe în curând.

În ce privește accidentările “normale”, au fost destule la nivelul cel mai înalt. Dacă Rafa a revenit în februarie și a fost ferit de alte probleme, Andy Murray a trebuit să rateze Roland Garros și, ulterior, Turneul Campionilor, din cauza durerilor la spate, pe care le-a tratat chirugical. Maria Sharapova a acuzat dureri la umăr din timpul Roland Garros și n-a jucat decât trei meciuri în ultima jumătate de an. Roger Federer a avut probleme la spate care i-au afectat programul de pregătire, Jo Wilfried Tsonga a avut din nou dureri la genunchi, iar Serena Williams s-a accidentat la gleznă în timpul Australian Open.

25. Horacio Zeballos și ceilalți first-time winners. Două românce pe listă

În februarie, la Vina del Mar, revenirea lui Rafa Nadal în circuit după o pauză de șapte luni a făcut înconjurul lumii și a fost urmărită cu maximă atenție și îngrijorare de lumea tenisului. Turneul nu s-a terminat prea grozav pentru Nadal, care s-a văzut învins în finală de argentinianul Horacio Zeballos, într-una dintre foarte rarele lui înfrângeri pe zgură. La momentul respectiv, rezultatul a dat apă la moară speculațiilor privind șansele spaniolului de a-și relansa cariera, însă, în cele din urmă, eșecul s-a dovedit a fi unul dintre cele doar șapte suferite de Nadal în 2013. Cu toate că Rafa era departe de potențialul lui maxim la acea clipă, performanța lui Zeballos rămâne totuși încadrată printre marile surprize ale anului. Pentru Zeballos a fost o dublă bucurie, succesul cu Nadal aducându-i și primul trofeu al carierei.

Alți jucători din ATP aflați la primul turneu câștigat în 2013: Bernard Tomic, Lukas Rosol, Nicolas Mahut, Carlos Berlocq, Fabio Fognini, Joao Sousa, Grigor Dimitrov. Cel mai în vârstă dintre ei: Mahut, la 31 de ani.

În WTA, lista jucătoarelor aflate la primul turneu câștigat în acest an cuprinde și două românce: una este, evident, Simona Halep, care nu a câștigat doar unul, ci șase titluri, iar cealaltă este Monica Niculescu. Celelalte câștigătoare în premieră: Marina Erakovic, Yvonne Meusburger, Elina Svitolina, Karolina Pliskova, Elena Vesnina și Zhang Shuai.

24. Recuperarea anului: Tommy Robredo

Au fost multe meciuri întoarse din situații limită de-a lungul anului, însă performanța lui Tommy Robredo de la Roland Garros e mai greu de uitat. Spaniolul a reușit să revină de la 0-2 la seturi în trei meciuri consecutive, performanță care nu mai fusese atinsă din 1927. Cele trei partide întoarse au fost cu Igor Sijsling, Gael Monfils și Nicolas Almagro (Nico fiind din nou la capătul greșit al unui astfel de meci dramatic, după ce în ianuarie o pățea cu David Ferrer, la AO). Cele trei meciuri i-au necesitat lui Tommy 10 ore și jumătate petrecute pe teren, iar premiul său a fost o calificare în sferturile de finală, unde David Ferrer i-a oprit parcursul.

De altfel, nu doar Roland Garros, ci întregul an a fost unul remarcabil pentru Robredo. După 14 luni petrecute pe tușă din cauza unei accidentări, el ajunsese până pe locul 470 cu un sezon înainte, dar în 2013 a recuperat puternic și a urcat până pe locul 18. A mai reușit să câștige primul titlu ATP în doi ani și a mai bifat un alt sfert de finală la US Open, unde l-a șocat pe Roger Federer în optimi.

23. Anul fraților Bryan

Când vine vorba de recorduri, puțini se pot lăuda în tenis cu performanțele fraților Bryan. 2013 a fost încă un sezon excepțional pentru cea mai titrată pereche de dublu din tenis. La 35 de ani, Bob și Mike nu dau semne că s-ar opri prea curând. Au încheiat pentru al 5-lea an la rând pe primul loc în clasament și au câștigat 3 dintre cele 4 titluri de Slam și 5 titluri de Masters. În fapt, cu un total de 11 titluri din 15 turnee jucate, anul 2013 este cel mai bun din cariera lor. Au ratat Calendar Slam-ul, fiind învinși chiar la ei acasă, la US Open, dar se pot lăuda cu un Golden Slam, cucerind patru titluri de GS consecutive plus aurul olimpic.

Poate că proba de dublu o fi într-o scădere continuă de vizibilitate, cel puțin dacă-l ascultăm pe John McEnroe, însă performanțele fraților Bryan, lideri mondiali în nouă dintre ultimii unsprezece ani (!), sunt la un nivel fantastic și merită o recunoaștere pe măsură.

22. Cehia repetă în Cupa Davis

Cehia a reușit să câștige Cupa Davis pentru al doilea an consecutiv, grație uneia dintre cele mai eficiente și puternice perechi de jucători din competiție, cea formată din Tomas Berdych și Radek Stepanek. Cehii au avut parte și de ceva conjuncturi favorabile pe parcurs: în turul 1, absența lui Federer le-a ușurat misiunea în meciul cu Elveția, în semifinale au eliminat Argentina lipsită și de Nalbandian, și de Del Potro, iar în finală au învins o echipă a Serbiei care, cu toată forța lui Djokovic, n-a putut propune un număr 2 decent, capabil să suplinească absențele lui Troicki și Tipsarevic. Dar astea contează puțin spre deloc, în tenis nu poți să câștigi decât contra celui care e dincolo de fileu, iar Cehia își merită premiul pentru determinare, constanță și devotamentul arătat Cupei Davis. 

Pentru al doilea an consecutiv a fost Radek Stepanek cel decisiv. Veteranul ceh a adus victoria atât în 2012 (într-un meci cu Almagro), cât și în 2013 (contra lui Lajovic).

21. Schimbarea de la Monte Carlo: prima înfrângere pentru Rafa după opt ani

Opt trofee și 46 de meciuri câștigate la rând. Supremația lui Rafa Nadal în Principat a evoluat, de-a lungul anilor, de la o performanță sportivă remarcabilă la o legendă trăită în direct. Parcă de la un an la altul, victoriile și trofeele lui veneau mai clar, mai dominant, mai autoritar, ca și cum restul plutonului nici măcar nu mai îndrăznea să spere că l-ar putea deranja la el “acasă”. Însă, ca orice serie, și a lui Rafa a avut un sfârșit. Până la finala de anul acesta, Rafa pierduse o singură dată la Mastersul de la Monte Carlo. Evenimentul se petrecuse tocmai în … 2003. Cu Guillermo Coria. Pe atunci, Roger Federer încă n-avea niciun Slam în cont, iar Pete Sampras abia se retrăsese cu jumătate de an înainte. Zece ani mai târziu, Novak Djokovic oprea o serie incredibilă, îndeplinindu-și, la rându-i, unul dintre obiectivele anului. Sârbul a jucat cu mult nesaț, cu atitudinea unuia care are ceva de demonstrat. “Mi-am dorit mult, foarte mult, titlul de la Monte Carlo”, a spus Nole, în vreme ce Rafa a reacționat cu maturitate. “E doar o înfrângere, trebuia să se întâmple într-o zi”, a spus el. Nadal n-a lăsat momentul să-l deraieze și și-a reluat domnia pe zgură în săptămânile următoare. Rămâne, în spate, o serie istorică: opt titluri consecutive. Niciun alt jucător n-a mai câștigat același turneu de mai mult de cinci ori la rând în era Open.

Și mai rămâne și un tweet simpatic al alter-ego-ului lui Rafa pe Twitter:

Bonus: 40 de motive de ținut minte 2013, de la WTA

Îți place?
Cele mai noi