Talentatul domn Federer. Roger Federer îl surclasează pe Andy Murray, câștigă Grupa B

Din când în când, Roger Federer scoate din joben câte o nestemată și reamintește lumii întregi câte ceva despre lucrurile pe care le poate face. Când vine vorba de Turneul Campionilor, Federer e cu atât mai predispus la demonstrații scânteietoare, seri în care tot ce e atins de elvețian capătă sens și formă, seri în care totul se leagă într-un mod absurd, de neînțeles. „Și dacă aș fi jucat foarte bine, tot m-ar fi învins”, a spus Andy Murray, la conferința de presă la care a venit la câteva minute după meci, încercând să explice că n-avea ce să obțină de la acest meci. Într-o partidă care avea miză mare doar pentru Andy, care trebuia să câștige în două seturi pentru a-și asigura calificarea în semifinale, Roger Federer a câștigat cu 6-0, 6-1, după ce a fost la două puncte de un dublu bagel. O victorie care a reamintit de cea din 2011, tot de la Londra, când Federer l-a bătut cu 6-3, 6-0 pe Rafa Nadal, de asemenea în grupe, de asemenea în sub o oră. În 13 apariții la Turneul Campionilor, Federer a ajuns în semifinale de 12 ori. El preia acum conducerea în rivalitatea cu Murray, conducându-l cu 12-11. 

„E foarte frustrant, pentru că sunt unele meciuri în care poate ești accidentat, sau poate nu poți să joci la nivel normal, nu dai tot ce ai și ai ce să-ți reproșezi. Dar nu e cazul azi. Am încercat totul, de la prima până la ultima minge, am dat totul. Nu a fost nicio problemă fizică în partea mea. Plus condițiile de joc, indoor, în care mă aștept să-mi fac serviciul mai mult de o dată. Tot ce a încercat el, i-a ieșit. Are abilitatea să facă asta”, a spus Murray, la conferință. A fost abia a doua oară în 623 de partide în carieră când Murray ia un singur game într-un meci.

Federer a avut o reacție cât se poate de decentă și a căutat să păstreze normalul în discuțiile despre relevanța acestei victorii, sau cele despre maniera în care a fost obținută. După un salut foarte călduros la fileu, RF aproape că a respins, ușor jenat, laudele de la interviul de după meci și a venit la conferință cu o privire de parcă s-ar fi scuzat pentru scor, sau și-ar fi dorit să treacă mai repede peste discuția despre scor. A setat contextul corect pentru meci: „un meci din grupe, după primul set el era deja eliminat, eu eram deja calificat, circumstanțele n-au mai fost aceleași”. A vorbit cu foarte multă simpatie despre Andy, asigurând că britanicul va reveni în forță la anul, dacă va avea „a big offseason”. A făcut o paralelă care trebuia făcută, cea cu propriul său sezon de chin, cel din 2013, și a arătat empatie, a arătat că știe exact ce i se întâmplă acum lui Murray și care e natura dubiilor care îi ronțăie încrederea acestuia. 

Nu în ultimul rând, a reamintit că deocamdată, în pofida scorului sonor de azi, n-a câștigat nimic. A fost întrebat cum se pregătește emoțional pentru aceste 10 zile care urmează, zile care au atâtea mize importante pentru el, respectiv dacă simte că e o șansă uriașă la orizont, deoarece n-a obținut niciodată Cupa Davis. Federer a domolit un pic implicațiile întrebării: „Știu că totul arată foarte drăguț în clipa asta în care vorbim, dar cine știe cât de rău se poate schimba totul în 10 zile. Sunt conștient de asta. Stările și situațiile se schimbă foarte repede în tenis. Sper că va fi un weekend lung aici, și voi fi în situația de a ieși de pe teren după un meci de o oră și 10 minute, în care să-mi iau eu un 6-3, 6-3. Sunt realist. Înțeleg că, de aici înainte, vor urma numai meciuri mari. Sunt mulțumit cu felul în care am jucat în ultimele luni, dar acum urmează lucruri serioase, o perioadă în care îmi doresc să joc cel mai bun tenis al meu, să închei cu bine un sezon care a fost deja foarte bun și să-l fac un sezon grozav. Așa că aceste 10 zile sunt foarte importante pentru mine și sunt pregătit pentru ele”.

Dacă Federer își dorește să joace „cel mai bun tenis” al lui începând de sâmbătă și până duminica viitoare, timp în care ar putea câștiga, sau pierde, titlul la Turneul Campionilor și Cupa Davis, unde trebuie încadrat meciul cu Murray? Cumva, Federer a lăsat de înțeles că nu a fost mai mult de un „meci foarte, foarte bun”. Adică n-a fost neapărat unul excepțional din partea lui. A fost întrebat dacă s-a simțit în transă, iar din felul în care a răspuns, cu referire la felul în care a servit, se înțelegea că nu. Dar, uneori, nici nu e nevoie ca toți indicatorii statistici – procentajele la serviciu, raportul lovituri direct câștigătoare/erori neforțate – să arate wow. În fapt, niciuna din cele două cifre n-a arătat wow.

Federer, în schimb, a executat impecabil o mulțime de lucruri, începând de la variație, felul în care a lovit forehandul, felul în care s-a arcuit la fileu, introducerea scurtelor ca element surpriză, a slice-ului, controlul rally-urilor de pe baseline. Toate, în doza potrivită, la momentul potrivit, cu o siguranță înspăimântătoare pentru adversar, dar savuroasă pentru fanii săi. În unele momente, disproporția dintre cei doi a devenit aproape deranjantă și jenantă, ca un mismatch între doi boxeri aparținând unor categorii diferite. Bineînțeles că a ajutat și faptul că Murray a arătat ca o palidă copie a jucătorului care îl controla atât de autoritar pe Federer în episoade precum meciul de la Jocurile Olimpice. Federer s-a urcat cu totul pe serviciul doi al lui Murray, iar aici e o discuție bună, asupra căreia trebuie revenit separat, pentru că Federer a avut din nou câteva insight-uri bune vizavi de condițiile de joc.

Scoțianul a fost surclasat la toate capitolele în primul set și n-a găsit în interiorul său nici măcar o centimă de energie, acea viclenie pozitivă care îl ajuta în trecut să semene îndoială în jocul lui Federer. Presiunea dată de nevoia de a câștiga neapărat în 2 seturi i-a îngreunat și mai mult brațul lui Andy. De altfel, s-a început într-o gălăgie infernală, de negăsit la niciun alt meci de până acum din turneu. Încă de la încălzire, oamenii erau în picioare, scandând și cerând gâtul adversarului. Scena era pregătită pentru un duel pe cinste, dar Murray și-a pierdut repede argumentele, încă înainte ca duelul să înceapă în întregime.

„I-am găsit și sancționat foarte bine toate părțile slabe din jocul lui. N-am servit atât de grozav, dar am avut avantajul de pe baseline”, a spus Federer. La cum începuse însă meciul, părea că va fi strâns. Alarmă falsă, la fel ca la Djokovic – Wawrinka. Murray a avut 30-0 pe primul serviciu al lui Federer, apoi a urmat cel mai lung rally al meciului, încheiat cu Andy trimițând o minge în fileu. Game-ul următor a fost, de asemenea, strâns, cu elvețianul făcând break la a doua oportunitate, și pe care l-a consolidat într-un game fulger. La 3-0, Federer a lovit acel forehand biciuitor (video, mai jos), în lung de linie, ca o sentință pentru păcatele pasivului Murray. De acolo, a fost one-way traffic. Excelent atunci când joacă lipsit de griji și la adăpostul unui avantaj consistent, Federer a decolat, lovind fiecare minge așa cum a vrut, acolo unde a vrut. Reacția lui Andy de la acea scurtă-lob e elocventă:

În setul doi, Murray s-a pierdut și mai rău, fiind școlit de Federer. Asta, spre încântarea celei mai mari părți a O2, iarăși de partea lui Federer, ca și la precedentele trei meciuri între cei doi aici, dar și spre stupoarea fanilor britanici, care n-au întârziat să-și arate sentimentele. După ce s-au răcorit pe Jose Mourinho, pe care l-au huidut în așa fel încât Federer s-a întors intrigat către big screen, să vadă ce se întâmplă, fanii au început să vocifereze la adresa lui Andy, îndeosebi la duble greșeli sau erori neforțate flagrante. Când Murray a făcut, în fine, game-ul de 5-1, reacția fanilor a fost asurzitoare, iar bucuria sarcastică a publicului e la loc de cinste într-o seară cu multe senzații neplăcute pentru Andy.  

Federer a recunoscut că nu i-au făcut nici lui vreo plăcere acele game-uri de final și nu și-a dorit decât să le depășească mai repede. A admis că s-a cam bucurat că n-a luat game-ul de la 5-0, când a avut 30-0 și a fost la două puncte de victorie. Din tribune s-a simțit la fel. „It's not cool”. „A fost inconfortabil. Nu știu. Nu mi-a plăcut”, a spus el. 

Pentru Andy, cu atât mai puțin. Însă, după câteva minute bune în care abia a reușit să lege frazele, Murray a început să vorbească mai legat pe finalul conferinței de presă, la care a părut foarte afectat: „Evident, am de muncă la multe aspecte ale jocului meu. Dacă vreau să încep sezonul decent, va trebui să muncesc din greu în intersezon, motiv pentru care probabil mă voi întoarce pe teren mai repede decât aș fi făcut-o în mod normal. O să-mi propun să nu uit acest meci. O să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Nu spun că o să pot să mă gândesc pozitiv, dar o să încerc să folosesc cumva ce s-a întâmplat azi, fie ca motivație, fie ca orice altceva. Motivație să fac niște schimbări. Am șase-șapte săptămâni la dispoziție până la următorul turneu, am timp să lucrez”, a spus Murray.

Într-un fel, duritatea înfrângerii îi face și bine. Dacă ar fi pierdut într-un 7-5, 6-3 care nu spunea mare lucru, un scor călduț, genul de înfrângere cu care poți să trăiești, precum a tot avut cu Djokovic de exemplu, poate că Murray n-ar fi fost împins la un reset. Ar fi fost păcălit să intre în vacanță crezând că e pe un val ascendent, că totul e sub control. Nu e deloc plăcut să închei sezonul suferind cea mai drastică înfrângere a carierei, mai ales la capătul unui sezon complicat precum 2014, dar e mai bine decât o înfrângere comodă, ușor de digerat. În orice contact violent cu solul se naște oportunitatea unui reviriment, a unei relansări. Ca și Federer, care a făcut legătură cu propriul său exemplu, și Murray l-a invocat pe elvețian, arătând cât de spectaculos a răspuns acesta după un an ratat în 2013. „În tenis se pot schimba multe într-un timp destul de scurt, chiar săptămâni sau luni. Dacă aduni puțină încredere, totul se poate schimba repede”, a observat Muzz. Un adevăr valabil pentru toți Andy-ii și Rogerii și Simonele acestui sport. 

Calificat de pe primul loc, cu doar 13 game-uri pierdute într-o grupă în care se presupunea că va avea mari probleme, Roger Federer își va afla mâine adversarul din semifinale. Tot de ziua de mâine atârnă și ultimele speranțe, chit că extrem de subțiri, că Novak Djokovic îi va permite o deschizătură prin care să se strecoare înapoi în cursa pentru locul 1: Novak își va asigura primul loc la final de an cu o victorie în fața lui Tomas Berdych. Dacă sârbul nu câștigă, atunci Federer poate ajunge pe locul 1 în următorul scenariu: titlu la Londra + un meci câștigat în finala Cupei Davis + Djokovic să nu treacă de semifinale.

Principalul beneficiar al victoriei lui Federer este Kei Nishikori, care trece în semifinale la prima lui participare la Turneul Campionilor. Kei se pregătea pentru un meci cu un big server, dar a dat peste David Ferrer, într-o ironie a sorții. Probabil că Nishikori își făcuse niște calcule, pentru că și el a admis că nu e ușor să dai peste Ferrer când ai un meci musai de câștigat pentru a spera la semifinale; întâmplător acel Ferrer pe care l-ai scos din cărți cu mâna ta, cu două săptămâni în urmă, la Paris. Învins atunci într-un meci dramatic, în care soarta le-a zâmbit, pe rând, ambilor jucători, Ferrer a avut azi șansa unei revanșe, dar n-a putut să-i provoace dureri de cap lui Kei mai mult de un set, și acela, cu largul concurs al japonezului, care și-a pierdut capul de la 4-3 (plus un break) în sus. Finalul a fost, însă, perfect pentru Nishikori, care a jucat ireal în decisiv. Apropo de decisive, Kei are un record incredibil în seturile decisive ale acestui an: 21-2! Iar dintre acele două pierdute, unul e cel de la Madrid, cu Rafa, pierdut în condițiile în care n-a mai putut termina pe picioare meciul.

Altfel, David, la rându-i intrat pe teren azi cu ceva probleme medicale, n-ar fi putut fi o apariție mai binevenită. Munca, seriozitatea și devotamentul său erau necesare ca turneul să capete puțină culoare în obraji; dovadă laudele pe care le-a promis pentru arțagul cu care a jucat un meci pentru el doar de palmares. Ferrer a alergat mult și are un merit mare la primul (și singurul, până acum) meci de trei seturi din turneu. Dar să fim sinceri până la capăt, meciul a fost frumos nu doar pentru că a intrat Ferrer în turneu, ci pentru că Ferru și Nishikori au un matchup din care nu pot ieși confruntări plictisitoare, o completare foarte armonioasă a celor două stiluri. Iar istoria lor de anul acesta, cu foarte multă dramă la mijloc, e un bun indicator. Din păcate pentru el, Ferrer este, acum, al doilea cel mai bun jucător în această rivalitate, iar Nishikori a știut foarte bine să-și folosească atât plusul de formă, cât și motivația superioară, în special în splendida evoluție din setul 3. „Cred că el și-a îmbunătățit foarte mult nivelul în acest an. Va fi în Top 10 pentru mulți ani, cu siguranță”, a spus David Ferrer. Pentru Kei, cel mai probabil va urma o revedere cu Novak Djokovic. Tot semifinale, la fel ca și la US Open, performanța carierei lui Nishikori, dar și ca la Paris, unde Nole și-a obținut revanșa la un scor în spiritul celor care se tot înregistrează pe la Londra, adică un 6-1, 6-3.  

#FinalBeatdown pic.twitter.com/7g076AqZrO

— Tennis Tweets (@tennistweetscom) November 13, 2014

Holy cow. If anyone missed #Federer in his prime, he just hit the rewind button for you. 6-0 6-1 #FinalShowdown pic.twitter.com/cnvfA49t31

— Craig O'Shannessy (@BrainGameTennis) November 13, 2014

Hope @rogerfederer can give you a new one mate. pic.twitter.com/Q2hTSJk9rJ

— chiara gambuzza (@ChiaraGamTWI) November 13, 2014

#FedererMurray pic.twitter.com/RnPU7N1xdB

— MiniPeople.ch (@SwissMinipeople) November 13, 2014