Stan – Rafa, meci strălucitor. Wawrinka repetă victoria din finala AO14, Nadal merge plin de îndoieli la Paris

Adrian Țoca | 16 mai 2015

Nici acum n-avem Fedal. Stan Wawrinka s-a impus cu 7-6, 6-2 contra lui Nadal, după ce a revenit de la 2-6 în tiebreak-ul primului set. Îl va întâlni în semifinalele de la Roma pe Roger Federer, în primul duel elvețian de la World Tour Finals. Djokovic – Ferrer e cealaltă semifinală.

“Acum va trebui să trăim trei săptămâni știind că, în egală măsură, e imposibil atât ca Nadal să câștige Roland Garros, cât și să nu-l câștige”. Tweet-ul serii exprimă, într-un stil care ne reamintește de pisica lui Schrodinger, marea dilemă a anului: cum să-l susții pe Rafa în calitate de potențial campion la Paris după atâtea înfrângeri pe zgură, dar, mai ales, cum să nu-l susții? Rafa e aproape invincibil pe terenurile de la Roland Garros, iar singurul tip care i-a luat acolo trei seturi în aceeași zi se ocupă acum cu pescuitul, cu managementul unui turneu de 250 și se bucură de cum îi crește copilul. În același timp însă, anul acesta va fi prima oară când Nadal va intra pe Phillipe Chatrier fără vreun titlu în circuitul de zgură europeană. Un circuit pe care l-a dominat ani la rândul, dar în care acum a suferit înfrângere după înfrângere: Djokovic, Fognini, Murray și acum Wawrinka.

Ultimul s-a scuturat de toate angoasele din ultimele luni și a scos de la naftalină tenisul acela strălucitor, dominant și COMPLIMENT pe care, aparent, îl păstrează doar pentru momentele în care se simte cu adevărat motivat. Stan a devenit un fel de special guest star în ultima vreme: apare episodic, face ravagii, apoi se retrage în vizuina lui, lăsându-i pe fanii serialului să se frământe pe marginea intrigii scrise de scenarist. Aminteam, acum câteva zile, că n-ar trebui să-și permită nimeni să-l scoată din calcule pe Wawrinka la vreun turneu, oricât de palide au fost aparițiile lui recente, indiferent că a mai coborât în clasament, indiferent de problemele personale și de aparentele probleme de concentrare și de automotivație, care l-au făcut să nu mai reușească să lege două victorii tocmai din februarie. 

Dar la un astfel de meci nu puteau fi astfel de probleme. Mult-așteptata reeditare a finalei Australian Open 2014 i-a oferit lui Stan șansa să demonstreze că niciun asterisc n-ar trebui să atârne asupra acelei zile. Normal, Rafa și-ar fi dorit revanșa, dar și ceva momentum, după victoria promițătoare cu Isner. Și s-a început ca din pușcă. Dacă vă chinuiți să vă convertiți vreun amic către tenis, primul set dintre Stan și Rafa e tot ce vă trebuie. Kit-ul pentru “How to make someone love tennis – FOR DUMMIES” trebuie să conțină obligatoriu forehandurile ucigătoare ale lui Stan, passingurile ca-n vremurile bune ale lui Rafa, reverul ravisant al elvețianului, apărarea din altă lume a spaniolului, rally-urile explozive purtate de ambii, contrastul de stiluri. Plus drama, plus intensitatea, plus miza. Plus tiebreak-ul. Nu cred că a rămas vreun procedeu tehnic nefolosit; nu a rămas un punct pentru care cei doi să nu fi dat totul. Sau vreun spectator uimit, care să nu se fi întrebat măcar o dată: whoa, ce se întâmplă aici?

De trei ori Rafa a dat să evadeze și să fugă spre victoria de etapă, de fiecare dată Stan l-a prins pe cățărare și l-a sugrumat cu forța lui extraordinară. Întâi la cele două break-uri, apoi în tiebreak. Alura lui Stan cel bun ca pâinea caldă, the boy next door, prietenul de bere, se schimbă dramatic când intră într-o transă precum cea pe care i-am descoperit-o cu toții anii trecuți. Stanley Wawrinka. Strong like a bull  – a scris altcineva pe Twitter. Un contrast perfect între Wawa cel simpatic – redus la colocvialul Stanley pe care i l-a inventat faimosul cont de parodie @PseudoFed – și explozia din braț pe care o degajă cu atâta ușurință. În fapt, în prima parte a setului, cred că aici a și stat problema: Wawrinka a avut atâtea puncte pe care le putea încheia lejer cu winner, dar de fiecare dată a dat mai tare decât era nevoie, ca și cum nu și-ar fi putut domoli adrenalina, puterea și nerăbdarea. 

După al doilea break avans cedat, Rafa a început să dea semne de neliniște, ca și în celelalte meciuri recente în care a avut de înfruntat adversitate. Retururile lui au început să piardă din adâncime, iar forehandul a aterizat de multe ori în careul de serviciu. Dar cel mai important, a devenit excesiv de prudent la cele patru mingi de set, la care a ajuns și ajutat de câteva neforțate ale elvețianului. Spre lauda lui, Stan a jucat absolut senzațional toate cele patru mingi de set, atacând cu abandon încă de la prima minge în rally și prăvălindu-se spre fileu ori de câte ori a avut ocazia, fără pic de teamă, luându-i din timpul de reacție lui Nadal, un jucător pentru care timpul e important. A jucat câteva volee de manual, a rupt în două mingile și a străpuns defensiva lui Rafa, excepțională de câteva ori pe parcursul serii. Dar contra unui astfel de Stan, n-avea cum să fie de ajuns doar câteva momente. Mai cu seamă că elvețianul n-a scăzut nici intensitatea, nici calitatea. Deși au mai fost momente prielnice, pe care în alte ocazii Rafa le-ar fi putut specula și întoarce meciul, Wawrinka a fost inflexibil. După ce i-a rupt apărarea, el i-a rupt și încrederea la începutul setului secund, apoi a respins orice tentativă a lui Nadal de a relansa meciul, inclusiv acea serie spectaculoasă de puncte magice și de come on/vamos-uri de la 4-1. Era ziua lui Stan, iar lui Rafa nu i-a mai rămas decât să râdă amar la acel punct extraordinar: de câte ori n-a câștigat Rafa astfel de puncte, făcând franjuri sufletul adversarului? Era pe traiectorie s-o facă și acum, dar ce reacție și ce conștientizare la Wawrinka, să dea, dintr-o poziție atât de dificilă, mingea în spatele unui Nadal în regrupare. 

Vestea bună pentru Rafa? A fost mult peste media ultimelor luni, a jucat cu ceea ce jurnaliștii americani sumarizează adesea în a sense of urgency. Rafa știe că nu mai e mult timp la dispoziție ca să facă reglaje, știe că noi toți știm că el știe. Problema e că tot mai mulți dintre ceilalți jucători au început să știe și ei. Și aici intervine vestea cea proastă: mult peste medie nu mai ajunge. Încă o dată, Nadal pierde contra unui jucător de Top 10, capitol la care stă extrem de slab în ultimul an: singurele două victime au fost unele familiare, Berdych și Ferrer. 

La Roland Garros, Rafa va ajunge, așadar, fără titlu pe zgura europeană, cu cele mai multe înfrângeri suferite într-un an pe zgură din adolescență încoace, și, mai important, pentru prima dată fără să fie între primii patru capi de serie. Asta înseamnă că tragerea la sorți a RG va fi urmărită cu maxim de atenție; mai înseamnă un posibil Djokovic – Nadal (sau Federer/Murray/Berdych – Nadal) încă din sferturi. Nu e neapărat o veste proastă numai pentru Rafa, lucrurile pot fi citite și invers. Poate că această cădere îl va elibera de orice presiune, poate că vestea e proastă pentru ceilalți favoriți; la urma urmelor, de ce ți-ai dori să pice Rafa pe sfertul tău la RG?

Dar mai avem o săptămână de preview-uri și de socoteli până la Paris. Până atunci, Stan-redevenit-the-Man, chiar și în ciuda șortului pe care-l poartă, se vede cu Roger Federer în semifinale. Alt meci cu încărcătură, prima reîntâlnire a celor doi de la faimosul meci din semifinalele Turneului Campionilor, din toamna trecută. See you tomorrow, RF! – a scris Stan pe cameră. Vor fi scântei.

Federer, la rândul său, a fost iar foarte bun, pentru al treilea tur consecutiv, învingându-l iute pe Berdych, și pare să intre într-un moment de formă la timp. Fără Nadal prin preajmă, Federer își va revedea în semifinale vechiul amic, pe care, în ciuda răscoalelor din ultimii ani, l-a dominat autoritar de-a lungul timpului. Stan va avea iar de dat un test mare al emoțiilor, va trebui să-și țină în frâu nervii, pentru că are destule meciuri bușite cu Fed din situații mai mult decât favorabile. Dar Roger trebuie că simte oportunitatea unei alte finale la Roma, a patra a carierei. Chit că, odată ajuns acolo, va trebui să caute soluția la cifrul Djokovic. Pentru al treilea meci la rând, sârbul a câștigat în trei seturi. Nole arată inexpugnabil chiar și când nu joacă pe măsură. Iar până la Paris mai e o săptămână.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi