O bucățică de istorie: Rafa Nadal pierde la Roland Garros, seria de cinci trofee consecutive este oprită de Djokovic

Camelia Butuligă | 3 iunie 2015

Novak Djokovic l-a învins pe Rafa Nadal, 7-5, 6-3, 6-1, în meciul vedetă al turneului.

70 de victorii și o singură înfrângere. Nouă titluri, dintre care cinci consecutive. Acestea erau cifrele incredibile ale lui Nadal înaintea meciului cu Djokovic. De ziua lui, Rafa s-a văzut însă înfrânt pentru a doua oară. În cel mai anticipat meci al turneului, favoritul principal, Novak Djokovic, a reușit în cele din urmă să-l bată pe Rafa la Paris: 7-5, 6-3, 6-1. Rafa va coborî până pe locul 10 după acest turneu, riscând să alunece chiar pe 11, în cazul în care Tsonga îl bate pe Wawrinka în semifinală.

În primul set am stat în spatele unui jurnalist de la Marca (unul dintre mulţii ziarişti spanioli care au venit la acest meci), care tasta furibund pe un laptop. Una dintre idei mi s-a părut notabilă. O să v-o citez în orginal, mi se pare că sună mai bine: „Djokovic va a sudar sangre. Tiene que sudar sangre. Ese es el tributo que exige Nadal para abandonar Roland Garros derrotado.”

Hipsterul în pulover verde care râdea satisfăcut către colegii lui la fiecare winner al lui Nadal sau greşeală a lui Novak a avut dreptate. Djokovic a trebuit să asude serios. Nu ştiu dacă sânge, dar primele două seturi au fost departe de a fi simple. La fel a spus şi Nadal la conferinţă, că este mulţumit de cum a luptat în primele două. Schimburi lungi, lovituri riscante de ambele părţi şi disponibilitatea de a face lucruri noi: scurte şi veniri la fileu din partea lui Novak şi servicii care se duceau mai des decât de obicei spre 200 km/h din partea lui Nadal.

Jocul lui Nadal s-a ridicat la înălţimea ocaziei, cel puţin în primele două seturi. În aceasta etapă în care se află nivelul său de joc, cu sezonul de zgură care a fost cum a fost pentru el, mi se pare că a jucat cât a putut de bine. A apărat straşnic tot ce a putut apăra, a fost proactiv şi a speculat căderile din jocul lui Djokovic acolo unde a putut.

Totuşi, meciul acesta avea să fie în mai mare măsură despre nivelul lui Djokovic decât despre al lui Nadal. Iar în cazul lui Novak, avea să fie despre nivelul său mental mai degrabă decât cel fizic sau tehnic. Am mai vorbit în trecut despre faptul că Djokovic luptă cu Nadal nu doar fizic, ci şi cu legenda sa aici şi mai ales, cu cele două înfrângeri dureroase din ultimii doi ani.

Scorul din primul set a reflectat îndoielile sale. A făcut rapid 3-0 jucând acelaşi tenis măsurat şi ucigător care l-a făcut celebru. Apoi, pentru 4-0 a urmat un punct extraordinar, cu două loburi scoase in extremis de amândoi, care a ridicat tribunele în picioare. Punctul a fost câştigat de Djokovic, s-a făcut 4-0 şi ai fi zis că e gata setul. Doar că nivelul lui a scăzut atât de brusc de acolo înainte, de parcă Nadal ar fi câştigat acel punct.

Care e relaţia dintre Novak şi punctele de generic? Credeam că îl destabilizează doar atunci când le pierde (am mai scris cum, atunci când joacă cu Federer şi acesta reuşeşte câte un hot shot, nivelul lui Djokovic scade imediat, fără greş). Dar acum l-a câştigat, ce-i drept cu un fileu forţat al lui Nadal. E o ipoteză, e posibil să fie hazardată, dar teoria mea este că aceste mingi în extremis pe care le scoate Nadal spun: „Nu eşti niciodată în siguranţă atâta timp cât sunt pe teren. În halul ăsta de bine trebuie să joci dacă vrei să mă baţi. Tienes que sudar sangre”.

Djokovic a spus la conferinţă că punctul de cotitură a fost când servea la 4-0 şi 30 egal, un passing senzaţional de rever pe care l-a reuşit Rafa. Următorul punct şi breakul, Djokovic le-a cedat cu o neforţată de dreapta. De acolo, Novak a dispărut o vreme de pe teren.

Celălat element care se dovedeşte crucial în viaţa lui Djokovic de jucător cred că şi-a spus şi el cuvântul în primul set: publicul. Când Nadal a egalat la 4 după patru gameuri consecutive câştigate, publicul a simţit momentul dificil pentru sârb. A început să scandeze chiar înainte ca Djokovic să servească. Se auzeau două silabe, nu mi-era clar ce, sunetele se suprapuneau. Credema că este Ra-fa! Ra-fa! Era, dar spre surprinderea mea, după câteva repetări, am început să aud peste „Ra-fa”, la aceeaşi intensitate sonoră, „No-vak! No-vak!”. Cred că şi Djokovic a auzit, pentru că şi-a luat serviciul la zero pentru 5-4 şi nivelul jocului său a urcat din nou. Asta nu înseamnă că încheierea setului a fost o afacere uşoară. De atunci încolo, Novak a avut nevoie de 6 mingi de set, trei dintre ele la 6-5.

Setul doi a fost la fel de încordat. S-a mers umăr la umăr pe serviciu până când Nadal a servit la 3-4. Acolo Rafa a salvat un break point dar a pierdut până la urmă gameul cu două neforţate de dreapta consecutive. Novak a avut însă iar nevoie de trei mingi de set pentru a închide.

Setul trei s-a întâmplat repede, prea repede pentru Nadal. În cuvintele lui, „acel prim break mi-a făcut mult rău.” Trei neforţate a făcut Rafa în acel game, două pe dreapta, una pe rever. „Apoi totul s-a petrecut foarte repede. Contra unui jucător ca Novak, lucrurile se precipită. Au mai fost câteva puncte esenţiale pe care el le-a jucat foarte bine, câteva erori de partea mea”. Ce-i drept, universul a conspirat şi el în favoarea lui Djokovic. Al doilea break l-a făcut la 30-40 cu un fileu norocos, în care mingea a aterizat pe partea lui Rafa şi a murit acolo.

În setul trei, pe măsură ce Rafa se stingea, Djokovic lovea din ce în ce mai relaxat. Tenisul lui şi-a regăsit acea calitate de inevitabil pe care o avusese la începutul meciului. După două ore şi 26 de minute, „dinastia” lui Rafael Nadal la Roland Garros (după cum a numit-o un jurnalist japonez cu o engleză aproximativă, dar nimerită) ia sfârşit.

În conferinţa de după Rafa a fost pe jumătate filozofic, pe jumătate determinat să revină mai puternic pe viitor.

„El a controlat jocul majoritatea meciului. Am avut şi eu şanse, dar per total, a jucat mai bine. Sunt pe locul 10 dar nivelul meu e mai bun de atât. Nu este de mirare că sunt unde sunt în clasament cu şase luni de joc prost şi trei luni de joc foarte prost. Dar viaţa mea merge înainte, nu s-a schimbat nici când am câştigat, nu se schimbă nici când pierd. Sper ca la anul să revin şi să câştig. Voi face totul pentru a reveni şi a-mi da şanse să câştig. Nu ştiu dacă se va putea, dar voi face tot posibilul.”

Articol în curs de actualizare. 

Îți place?
Shop
Shop
Cele mai noi