Nu mai e de râs cu Kevin: Anderson îl elimină pe Andy Murray, face primul sfert de Slam. Federer rămâne un chin pentru jucătorii americani

Adrian Țoca | 8 septembrie 2015

Andy Murray nu mai pierduse așa de devreme la un Grand Slam din 2010, timp în care a adunat 19 prezențe consecutive în sferturile de finală ale turneelor de GS. La rândul său, Roger Federer l-a învins netulburat pe John Isner. Sferturile de finală sunt Djokovic – F. Lopez, Tsonga – Cilic, Wawrinka – Anderson, Gasquet – Federer

Sud-africanul Kevin Anderson a fost, adesea, ținta ironiilor în twittosfera de tenis pentru cele câteva meciuri pe care le-a cedat din situații favorabile doar pentru că n-a putut gestiona bine emoțiile. Dar în ultima perioadă, Kevin a făcut progrese considerabile; a fost foarte aproape la Wimbledon, când l-a împins aproape de marginea prăpastiei pe Novak Djokovic, iar acum a dus treaba la capăt contra unui alt jucător de elită, eliminându-l pe Andy Murray. E prima victorie contra Top 10 la un Slam pentru Kevin și va fi rămâne una de neuitat: la 4 ore și 18 minute, meciul părea gata la un moment dat să amenințe recordul celui mai lung meci din istoria US Open (Edberg – Chang în semifinalele din 1992, la 5 ore și 26 de minute).

Și n-a fost interesant doar prin durată. Tensiunea și calitatea loviturilor au completat farmecul specific unui big upset, care începuse să se contureze la începutul setului doi. Murray s-a pus singur într-o situație complicată cu un start mai degrabă reținut. A avut primul șanse de desprindere în setul inaugural, iar în tiebreak a ratat șansa desprinderii la 2-1, când a avut două servicii. Break-ul cedat în startul setului secund l-a costat amarnic, iar revenirea se profila a fi mult mai dificilă decât cea din meciul cu Mannarino. Asta pentru că Anderson i-a făcut viața un calvar lui Andy. Afară de un mic pas înapoi în finalul setului secund (dar și aceea fără efect real, avea confortul unui avans de două break-uri, a pierdut doar unul dintre ele și a survolat bine mingea de break la 5-3), sud-africanul n-a coborât deloc nivelul, unul excepțional. A lovit fantastic de bine forehandul, în special în lung de linie, a servit bine când a avut neapărată nevoie și a venit la fileu eficace. Anderson a făcut însă și alte lucruri care ies din aria de specialitate a unui big server, lucrând fin la mingi care aveau nevoie de mâini abile. A și returnat grozav de câteva ori, s-a deplasat excelent și a stat deseori mai bine decât scoțian în raliurile din punctele mari. A încheiat meciul cu 81 de lovituri direct câștigătoare!

Treptat, sentimentul că Anderson închide încet-încet șurubul s-a intensificat. Deși Andy a luptat din răsputeri în setul trei, tot a avut nevoie de un tiebreak perfect ca să apară pe tabelă. Anterior, numărul 3 mondial avusese, pentru prima oară în meci, avantajul unui break, dar fix când să strigăm cu toții că, gata, proverbiala spaimă de victorie a outsiderului și-a făcut apariția, iar revenirea lui Murray începe, Kevin a apărut din neant cu un rebreak. Britanicul a trăit cu spaimă tot setul și a avut mereu de tras ca să-și facă serviciul. Și în setul patru, tot Anderson a mușcat primul și a avut o șansă timpurie de break, dar, deși s-a poziționat bine pentru un inside-out forehand winner, mingea a găsit burta fileului. Alt moment psihologic fals. Anderson și-a ținut grozav serviciul până la capăt și nu i-a dat nimic-nimic tot mai stresatului Andy. Tiebreakul a fost perfect pentru Kevin: 7-0 și victoria carierei pentru sud-african.

Meciul a fost grozav și din multe alte motive; spre exemplu, savuros contrastul între atitudinea lui Anderson, rareori lăsând să se vadă vreo urmă de emoție și mereu cu un răspuns la orice a aruncat Murray către el, și cea a lui Murray, un festival de bombăneli, gesticulări și rants îndreptate către oricine și către nimeni, în același timp. Când a pierdut setul secund, Murray a pornit o tornadă de F-bombs, captată de microfoanele de fond lăsate curajos deschise. Când Anderson a întârziat la vestiar un pic cam mult în pauza dintre seturile 2 și 3, Andy s-a lansat într-o tiradă amuzantă la adresa arbitrului. Când a sesizat că primește sprijin din partea unui grup de fani de pe marginea terenului, a interacționat vizual de mai multe ori cu ei, le-a făcut semne la punctele importante și chiar le-a dăruit racheta a cărei carieră a întrerupt-o nemilos după o eroare. În general, Andy a căutat să se aducă în meci, dar s-a lovit de un zid și, până la urmă, The Ranting Warrior, cum inspirat l-a numit Steve Tignor în timpul meciului, a ieșit în decor.

Murray a fost șters azi, deși asta nu-i scade cu nimic din merite lui Anderson. Andy a mai dat semne și în restul meciurilor că nu pare să fie turneul său, dar chiar și așa, a spus că nu a văzut venind această eliminare, cea mai timpurie a sa dintr-un Slam după fix 5 ani. Precedenta se întâmpla pe același teren, contra lui Wawrinka, la USO2010. Britanicul a fost ajuns din urmă de efectele unei veri aglomerate, cu multe victorii și ore petrecute pe zgură, apoi iarba și suplimentul de Cupa Davis, apoi o pauză prea scurtă înainte de intrarea timpurie pe hard. Murray nu va pica însă de pe locul 3, chiar și în eventualitatea în care Wawrinka ar lua titlul. La rândul său, Kevin ar putea chiar să intre în Top 10 în cazul unei calificări în semifinale. Și, în lipsă de alte opțiuni, este cel care ar putea să pună puțină presiune pe locul 8 în Race to London.

Mai mult de atât, sfertul său de finală cu Stan Wawrinka nu-i nici pe departe disproporționat. Kevin a câștigat 4 meciuri din cele 7 directe, impunându-se în cele mai recente patru, toate jucate în ultimul an și jumătate.

Seara a continuat cu o a doua reprezentație a duelului Big Four vs Big Servers. Iar rolurile s-au inversat. John Isner este adesea înfățișat drept un coșmar pentru restul jucătorilor, dar aseară, Federer a fost căpcăunul. Elvețianul l-a torturat pe Big John în toate felurile și, chiar dacă nu i-a făcut break până în ultimul game al meciului, sentimentul de iminență a fost permanent. Isner a trebuit să facă eforturi mari ca să stea pe serviciu, fapt care l-a stresat teribil; rareori îl vezi pe John așa de agitat pe teren, dar era efectul jocului de-a șoarecele și pisica, pe care Federer îl face atât de bine când joacă împotriva unui big server. Elvețianul n-a fost deloc în pericol, nici atunci când a avut de salvat patru mingi de break într-un singur game (trei consecutive), nici când a fost condus cu 4-2 și 5-3 în tiebreak-ul setului doi (după ce câștigase primul tiebreak la zero). A revenit în acel tiebreak secund și a încheiat setul cu două winnere senzaționale, un retur direct câștigător și un rever în cross. Lui Isner nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să-l bată pe umăr între seturi, în timp ce fugea către vestiar. Relaxat și cu aerul omului care se distrează, Federer a luat la cunoștință.

Meciul a avut, de altfel, mult dinamism și câteva perle; până și Isner a contribuit la tezaur cu un volley executat cu atât de mult backspin încât mingea a sărit înapoi în terenul său. Federer își mai adaugă astfel o bifă pe lunga serie de victorii contra unui american la US Open, se califică netulburat în al 46-lea sfert de finală la un Grand Slam și arată bine pentru linia dreaptă, cu Wawrinka, Anderson și Gasquet rămași în partea sa de tablou în drumul spre finală. Richard Gasquet, cel care a continuat seria meciurilor foarte bune din ultimele luni cu o victorie în patru seturi cu Tomas Berdych, va fi proximul adversar al lui Federer. Francezul va trebui însă să găsească o soluție miraculoasă ca să schimbe direcția în care merge head-to-head-ul lor: în ultimele 12 seturi jucate, Richie n-a ajuns decât de trei ori la cota de 4 game-uri.

Îți place?
Cele mai noi
  • Maria: ar accepta orice de la RG, inclusiv calificări. A evitat, în mare, întrebările directe re: wildcarduri, vestiar, declarații agent

comments powered by Disqus