Monte Carlo. La doi ani de la seria de opt titluri consecutive, Rafa se simte outsider pe zgură: "Nu mai sunt favorit la nimic"

Spuneam ieri că fiecare dintre primii trei favoriți are motive speciale să-și dorească titlul de la Monte Carlo. Dacă Djokovic vrea încă un record impresionant, Nadal are mare nevoie de un titlu important, iar Federer caută primul titlu din carieră la Monte Carlo, unul dintre cele două titluri de Masters care-i lipsesc. Sârbul a debutat cu o victorie confortabilă, iar azi e rândul celorlalți doi să debuteze în turneu, programați succesiv pe arena centrală din Principat.

În ultimele 13 turnee Masters, Rafa Nadal a câștigat doar unul singur, cel de la Madrid, de anul trecut (ca paranteză, prin comparație, Djokovic a câștigat 17 din ultimele 38 de turnee Masters, adică un procentaj de 45 la sută). Poate de aceea obișnuita abordare a spaniolului, care preferă să se plaseze mereu în postura de outsider, nu mai pare atât de ciudată. Rafa spune înainte de primul meci la Monte Carlo că nu se simte favorit la titlu, lăsând impresia că se simte cu adevărat eliberat de presiune: “Nu sunt favorit la nimic. Până acum am jucat mai prost decât toți adversarii mei. Presiunea nu e pentru mine de data asta. Am venit aici cu motivația să fac un rezultat mai bun decât ce am reușit până acum în acest an”.

Rar a fost privit cu atâta curiozitate Rafa la intrarea în sezonul de zgură. Au mai fost destui ani în care finalul sezonului de hard nu l-a găsit în cea mai bună formă, dar metamorfoza, ușoară și previzibilă, avea loc de îndată ce spaniolul punea piciorul pe zgură. De data asta, lucrurile nu mai sunt atât de sigure și nimeni nu știe prea bine la ce să se aștepte. Aprilie, o lună pe care Nadal a confiscat-o ani la rândul, a avut o desfășurare curioasă anul trecut. Mai întâi, el și-a văzut oprită o serie de 83 de victorii consecutive pe zgură chiar la Monte Carlo, locul unde câștigase opt titluri. Apoi, după înfrângerea cu David Ferrer, a venit o alta, la Barcelona, cu Nico Almagro. Până la urmă, totul s-a rezolvat cu bine, iar sezonul de zgură s-a încheiat la fel cum s-a încheiat în majoritatea covârșitoare a anilor, cu un nou trofeu la Roland Garros. Dacă un astfel de scenariu va fi posibil și anul acesta e marea întrebare a următoarelor două luni, iar importanța ei nu e deloc exagerată, pentru că de un nou titlu la Roland Garros poate depinde, în bună măsură, totalul cu care își va încheia Nadal cariera în dreptul titlurilor de Slam.

David Ferrer, omul care l-a eliminat anul trecut, apare și de data asta pe traseul lui Rafa; un traseu dificil, pe care Rafa i-ar mai putea întâlni pe Djokovic și pe Federer. După un start, miercuri, cu Lucas Pouille, cel care l-a scos pe Dominic Thiem, Rafa se va vedea, cel mai probabil, cu John Isner, un big-server cu care a mai avut cândva probleme pe zgură, fiind nevoit să întoarcă de la 1-2 la seturi în primul tur al ediției din 2011 a Roland Garros. Per total, Rafa a câștigat toate cele patru meciuri directe cu Big John. “Zgura face niște lucruri bune pentru tenisul meu, lucruri de care nu foarte mulți oameni nu sunt conștienți”, a spus americanul, care îl întâlnește pe Viktor Troicki în turul al doilea.

Dacă Nadal va ajunge în finală și-l va regăsi acolo pe Federer, ar însemna prima întâlnire dintre cei doi rivali istorici în finala de la Monte Carlo după șapte ani de la ultima. În 2008, Rafa câștiga, 7-5, 7-5 cu Federer, a treia finală consecutivă jucată între cei doi aici, după cele din 2006 (6-2, 6-7, 6-3, 7-6) și 2007 (6-4, 6-4). Erau anii în care cei doi își disputau aproape toate finalele mari pe zgură, iar Monte Carlo funcționa ca preview fidel pentru Roland Garros.

De atunci, elvețianul încă nu a reușit să câștige primul său titlu în Principat, iar anul trecut, după câteva ediții la care a absentat, Federer și-a adăugat în cont o a patra finală pierdută, de data asta cu Wawrinka, și niciodată n-a fost Roger mai aproape de titlu ca atunci: “Nu mai rețin dacă am fost la două puncte distanță, sau la trei-patru. Știu că am avut destule șanse, dar îmi amintesc că Stan a început să joace din ce în ce mai bine. A fost o finală la care m-am gândit mult, dar știu cum să privesc lucrurile în perspectivă și m-am bucurat mult pentru Stan. Îmi place că am jucat foarte bine per total în acel turneu”, a spus Federer, care azi începe al 12-lea său turneu la Monaco, într-un meci cu Jeremy Chardy.

Câștigător a 23 de titluri de Masters, Federer spune că și-a păstrat feelingul foarte bun vizavi de jocul său, după ce a mai luat o altă pauză consistentă după finala de la Indian Wells. “Am venit aici încă de joi și m-am antrenat pe Centre Court, ceva ce n-am avut tot timpul ocazia să fac la Monte Carlo. Simt că am făcut toate lucrurile cum trebuie ca să mă pregătesc pentru sezonul de zgură. Comparativ cu anul trecut, anul acesta am făcut fitness-ul și m-am odihnit pe bucăți. Sunt mulțumit că am bifat o nouă vacanță, iar după Monaco va urma o altă perioadă de pregătire fizică și poate încă una după Madrid. Acesta e planul și mă aștept să funcționeze bine pentru Roland Garros și pentru Wimbledon, dar și după”, a spus Federer, a cărui decizie de a sări Roma se profilează din ce în ce mai evidentă.

 

Brief

Zgura lentă. Cea mai lentă. Discuțiile despre lentoarea suprafețelor nu datează de ieri, de azi, dar e remarcabilă perspectiva diferită pe care o dă zgura de la Monte Carlo. Trebuie că suprafața din Principat, ajutată poate și de altitudine, este cea mai lentă din tot circuitul masculin, nu numai dintre Mastersuri (capitol la care, conform unui tweet al lui Robbie Koenig, care citează un studiu pe turneele din 2014, MC e cel mai lent dintre cele nouă M1000). Comparativ cu Roland Garros, de exemplu, Monte Carlo e cu totul alt joc: pe Central, mingea călătorește foarte încet, iar viteza schimburilor e incomparabilă cu ce am văzut la Paris în ultimii doi ani.

M1000 surface speeds, fastest to slowest 2014: Shanghai, Toronto, Paris, IW, Miami, @CincyTennis , Rome, Madrid, Monte Carlo. #CPRRating

— Rob Koenig (@RobKoenigTennis) April 13, 2015

Mental slab în momentele cheie. Diferența între Top 30 și restul lumii nu e atât de mare precum s-ar părea din punct de vedere tehnic, dar e incredibil de mare pe plan mental. Un adevăr care nu încetează să iasă la suprafață. Contra lui Gael Monfils, rusul Kuznetsov a avut momente de tenis remarcabil, cu multe lovituri spectaculoase și control pe aproape toată durata meciului. Până la 3-3 în decisiv, când rusul a lăsat să-i scape un avantaj de 40-0 pe propriul serviciu, tocmai pentru că a devenit, brusc, încordat atunci când a simțit că linia dreaptă e tot mai aproape. Deși a urmat un schimb de break-uri, Monfils a făcut suficient în punctele cheie cât să se strecoare cu o victorie care nu mai părea atât de sigură la un moment dat. Lipsa experienței la un astfel de nivel și prea mulții ani petrecuți în circuitul challenger (Kuznetsov are 24 de ani și stă pe locul 101) costă. 

Situații diferite. Bernard Tomic o fi făcut destule greșeli, dar de când s-a cumințit, nu i-ar strica și o mână de noroc. Cu Andreas Haider-Maurer, cel care îl învinsese cu 6-1, 6-0 pe Ernests Gulbis, Tomic a muncit aproape trei ore pe un teren lăturalnic, în fața unui pâlc de oameni, numai pentru a pierde cu 6-7, 7-6, 6-4. Australianul, care a pierdut cu Berdych recent la Miami în condiții mult mai frustrante, a avut o minge de break la 4-3 în decisiv și a ratat 13 mingi de break din 15.

Fix invers a stat la acest capitol Grigor Dimitrov, care a salvat 15 mingi de break din 17, înainte de a-l învinge cu 6-4, 4-6, 6-4 pe Fernando Verdasco.

Finala Federer – Sampras. Off-topic Monte Carlo. Tennis.com a făcut un exercițiu interesant în ultimele săptămâni, închipuindu-și cum ar fi arătat un turneu al celor mai buni dintre cei mai buni, atât pentru ATP, cât și pentru WTA. Competiția virtuală a plecat de la premisa că pe tablou s-ar afla cei mai buni 16 din istorie, meciurile s-ar juca plecând de la nivelul maxim al celor doi oponenți, iar formatul ar fi cel mai bun din 3 seturi, fiecare set pe o altă suprafață: zgură, iarbă și hard. Site-ul american a publicat “cronicile” semifinalelor, în care Federer l-a învins pe Borg, iar Sampras, pe Nadal. Tabloul masculin e aici, iar cel feminin, aici.

În alte știri, Maria Sharapova a demonstrat și ea cât de ingrată e soarta Fed Cup, retrăgându-se pe ultima sută de metri din meciul cu Germania de la Soci, la fel cum a făcut și Venus Williams în cazul SUA. Iar Roland Garros indexează cu 3 milioane de dolari premiile ediției din acest an.