Ordine pe hard restabilită: Djokovic îl învinge clar pe Nadal, reamintește de forma lui 2011

Novak Djokovic câștigă al patrulea titlu la Miami, după un 6-3, 6-3 mai clar decât o arată scorul în finala cu Rafa Nadal. Sârbul, care reduce la 22-18 raportul meciurilor directe cu Nadal, obține al patrulea titlu de Masters consecutiv. La rândul său, Rafa rămâne fără titlu la Miami, oraș unde a pierdut 4 finale, cele mai multe la un turneu în cariera lui.

Cât de repede se schimbă lucrurile în tenis! Cu nici o lună în urmă, lui Novak Djokovic i se chestionau motivația, forma și încrederea. Fast-forward câteva săptămâni mai târziu și sârbul, abia al doilea jucător din toate timpurile care face de două ori dubla IW – Miami, este dintr-o dată cel mai în formă jucător din lume, cu reputația regenerată, cu scutul reconsolidat, dar cel mai important, cu perspective dintre cele mai ofertante.

Nu a fost un drum lin, lipsit de hârtoape. Pe parcurs, Djokovic a fost șters în unele meciuri, a suferit de-a dreptul cu Isner și putea foarte bine să piardă cu Federer. Ca în vremurile bune, Novak a folosit în favoarea lui elementele de adversitate, iar finalul lunii l-a găsit jucând cel mai bun tenis al său din 2014. Bonus, două trofee importante și trei victorii consecutive la rivalii direcți din Big Four.

Meciul nu a avut istoric și nu-s multe lucruri de analizat. De regulă, la meciurile Djokovic – Nadal din ultimii trei ani sunt de discutat schimbări de momentum, perioade succesive de tenis de înaltă clasă și neapărat un segment al jocului în care ambii joacă tenisul cel mai bun în același timp. La Miami a fost one-way-traffic. Djokovic a arătat ca un om cu un plan bine definit, a jucat cu precizie și coerență, cu scop. Aproape nimic din ce a făcut sârbul n-a fost la voia întâmplării, necalculat. Afară de un singur punct din setul doi, în game-ul 5. La 3-1, Nole a ratat șansa unui dublu break, iar ultimul punct din game a fost o scurtă pusă la întâmplare. Însă, la ceasul acela, meciul fusese deja ucis, numai un accident l-ar fi readus pe Rafa în joc.

Convingerea cu care a intrat Nole s-a simțit de la primul punct. Asta, de regulă, e o exprimare într-o limbă de lemn, însă în cazul de față, e vorba chiar de primul punct al meciului: Nole a obținut o minge mai scurtă, Nadal era izolat în colțul din dreapta, sârbul avea terenul liber în stânga și putea să închidă liniștit, dar a ales să torpileze mingea direct în forehandul spaniolului, care a jucat-o, dar, surprins, n-a putut-o pune înapoi în teren. Mi s-a părut o decizie remarcabilă și am simțit nevoia să o notez. Era vorba fie de o extravaganță, fie de un mesaj, de semnul care prevestea o strategie aplicată cu multă coerență și convingere. Câteva game-uri mai târziu, era deja clar că a doua variantă e cea corectă. Rafa a avut în cele din urmă o minge de break în acel prim game, dar a rămas și singura oportunitate a lui din tot meciul. Serviciul sârbului a fost solid și variat, un alt punct din planul de joc pe care Djokovic l-a executat perfect. 

Însă serviciul n-a făcut decât să consolideze stricăciunile pe care Novak le-a provocat în schimburile de pe baseline. Așa cum a procedat la acel prim punct, Nole l-a jucat în repetate rânduri pe Nadal pe punctul său forte, direcționând insistent mingi pe forehandul adversarului, strategie care a părut să-l dezorienteze pe spaniol și i-a făcut rost lui Nole de multe mingi scurte, convertite fără excepție în puncte, pe termen scurt, și într-o presiune resimțită tot mai puternic, pe termen lung. Dominant în rally-urile prelungite, Novak nu i-a dat șanse lui Nadal să se extragă din ambuscade; în plus jocul de picioare al lui Rafa a suferit, ceea ce nu i-a dat timpul necesar spaniolului să răspundă la fel de lung, să încerce să-l miște de-a lungul terenului pe Djoker.

Jocul pe punctele forte ale adversarului a fost o latură a planului. A doua, la fel de importantă, a fost returul. În game-ul care a rupt echilibrul primului set, precum și în aproape fiecare game din setul secund, Novak a returnat incredibil, adânc, la limită. Cam așa de bine: 

Novak Djokovic leads 5-2 and he's hitting deep and heavy early. How deep? This deep: pic.twitter.com/el44i7j7J2

— Beyond The Baseline (@SI_BTBaseline) March 30, 2014

Al treilea punct din strategia lui Djokovic, poate și cel mai vizibil, a fost reverul. Nole și-a regăsit reverul din 2011 și a văzut toată lumea ce se întâmplă când backhandul sârbului funcționează precum azi. Nadal nu s-a putut apăra și, uneori, nu a putut nici să-l citească. Atunci când Djokovic lovește bine pe BH, în special down the line, e un semn că mintea lui e într-un loc bun, că are încredere maximă în jocul său. Ceea ce mi-a readus aminte de ce am scris în articolul despre semifinalele care nu s-au jucat. Rafa avea mai multă nevoie de acel meci cu Berdych decât ar fi avut Novak nevoie de meciul cu un Nishikori probabil oricum epuizat, și fără accidentarea suferită. Pentru că Berdych ar fi putut fi ocazia unei victorii-pansament pentru Nadal, o victorie contra unui adversar de top. Episoadele Hewitt și Istomin au fost drăguțe, nimic de zis, dar Rafa, varianta post-Australian Open, are nevoie de mai multă încredere, încredere pe care o obții învingând jucători de Top 10.

În antiteză, Djokovic s-a tratat la Indian Wells, iar victoria cu Murray i-a risipit și ultimele urme de dubii pe care le-ar mai fi avut. Iată ce spunea același înțelept Marian Vajda în L'Equipe, în ziua finalei de la Miami: „Cu Murray, Nole a jucat cel mai bun meci de anul trecut încoace. A lovit mingea puternic și curat, cu multă acuratețe. Și-a regăsit defensiva, se apără din nou foarte bine, servește foarte bine și dictează jocul cu reverul. În două vorbe, s-a redescoperit pe sine. Poate că a pus singur un pic de presiune pe el cu venirea lui Boris, pentru că a vrut să încerce lucruri noi și asta s-a interferat cu mindset-ul deja bun cu care a terminat anul precedent”.

Pusă în contextul acestei analize din interior, evoluția lui Djokovic de azi are și mai mult sens. Ca siguranță în sine, ea se aseamănă cu cea de la Londra, ultimul meci direct al celor doi, pe care sârbul l-a câștigat de asemenea destul de clar. Diferența dintre cele două momente este că atunci și Rafa era pe un val mare de încredere, ceea ce l-a ajutat să păstreze suspansul în acel meci, ceea ce nu se mai pune problema acum.  

În rezumat, Novak a avut un plan, a avut încredere ca să-l execute, a jucat ca să câștige, nu ca să încerce să câștige. A creat confuzie în mintea lui Rafa și l-a expus pe spaniol, demontându-i jocul bucățică cu bucățică. Discuția despre Nole's best vs Rafa's best de anul trecut are motive să fie din nou pusă pe tapet. După perioada de anul trecut în care a clacat în primul rând mental în fața lui Nadal, Djokovic pare să-și redescopere prospețimea, alimentat și de rocada de roluri dintre cei doi. Mai flămând atunci când atacă, Nole e jucătorul mai verde dintre cei doi acum, ceea ce îl ajută să-și pună mai ușor în valoare jocul.

 

Asta nu înseamnă că e începutul unei drame pentru Nadal. Dacă ne-a învățat ceva matchup-ul celor doi e că perioadele de dominație vin și trec, unu la mână, și că Rafa e într-atât de inteligent încât să găsească mereu un extra-element care să-i dea un avantaj, sau, după caz, să-l readucă pe aceeași linie cu sârbul. Astea fiind zise, cred că e, din nou, un moment delicat pentru Nadal. Cred că înfrângerea aceasta, dar mai ales maniera în care s-a produs, a venit într-un moment prost, care a început de la Australian Open. În fapt, meciul în sine a venit într-un moment în care Rafa nu era gata, nu era pregătit pentru un Djokovic așa de bun. Efectul înfrângerii ar putea fi că Nadal va ajunge pe zgură preocupat, cu dilema Djokovic începând să-și recapete proporțiile de acum trei ani în mintea sa (sunt deja trei înfrângeri la rând, toate în minimum de set, toate clare). 

Nu-i mai puțin adevărat că sunt și lucruri pozitive de luat pe zgură: finala la Miami este un rezultat bun, mai ales judecând după eliminarea prematură de la IW. Iar Monte Carlo a fost aproape pe fiecare an locul unde Rafa a sunat adunarea și s-a regrupat înaintea asaltului de vară.  

Dincolo, Djokovic îmi dă senzația că abia își începe opera. În luna martie și-a pus lucrurile în ordine, în lunile următoare o să dea asaltul. Fără să aibă vreun Slam în posesie la ora asta, sârbul e înfometat, iar sezonul de zgură, cu al său Roland Garros ca punct final, ar putea fi scena unor bătălii pe cinste între cei doi. Evident, Rafa are tone de puncte de apărat în perioada următoare. E favorit să le apere, cu certitudine, însă presiunea va fi mai mare. În context, titlul pierdut de Rafa la Australian Open va cântări greu, foarte greu, în balanța acestui sezon. Pentru sistemul după care funcționează Rafa, un titlu la Melbourne l-ar fi eliberat de stres. Și nu doar atât. L-ar fi plasat într-o poziție ideală, atât în istorie (în cursa pentru recordul de GS-uri), cât și în dinamica acestui an. Așa însă, va juca trei luni cu sabia deasupra capului. Iar la RG s-ar putea da marele război, pentru că e limpede cât de mult își dorește Djokovic acel trofeu și cu câtă disperare îl va apăra Rafa, cu orice preț și cu orice efort. 

Paradoxal, Rafa ar putea avea ceva ajutor de la … Federer. În tot acest triunghi istoric, în care fiecare are (avea) un adversar preferat și unul pe care l-ar (fi) ocoli(t) cu mare drag, Federer e cel care se simte mai bine contra lui Djokovic decât se simte Nadal. Eliberat de presiune și scăpat de orice griji, în plus nebăgat în seamă de nimeni pe zgură, Federer ar putea încurca apele un pic pe suprafața roșie. Între Monte Carlo și Paris, lupta se va da însă în doi. Distanța din clasament s-a înjumătățit, totul e deja pe masă, întrebarea este clară: va fi 2011 sau 2013?  

Video

Faza meciului

 

Mingea de meci

Declarație Rafa

Declarație Novak

 

Pe scurt:

– Rafa și Novak dețin, la ora actuală, toate cele nouă turnee de Masters (plus Turneul Campionilor). Djokovic e campion en-titre la Indian Wells, Miami, Monte Carlo, Shanghai și Paris. Rafa e campion en-titre la Madrid, Roma, Montreal și Cincinnati.  

– Următorul Masters va fi cel de la Monte Carlo, dar circuitul ia o scurtă pauză săptămâna viitoare: fără turnee ATP, dar cu sferturile Cupei Davis în program.

– Novak Djokovic a devenit abia al doilea jucător din istorie care reușește dubla Indian Wells- Miami de două ori în carieră. Celălalt este Roger Federer. 

– Novak are un raport de 35-0 în finalele în care câștigă primul set.

– Pe scurt, de la conferință. Cei doi au fost întrebați, pe rând, dacă se bucură de existența celuilalt în circuit. Novak: „Da”. Rafa: „Nu. Îmi plac provocările, dar nu-s prost”. 

– Titluri Masters all-time: 1. Nadal 26, 2. Federer 21, 3. Djokovic 18. Agassi are 17, Sampras are 11. 

Clasamentul ATP valabil începând de luni:

1. RAFA NADAL 13.730

2. NOVAK DJOKOVIC 11.810 

3. Stanislas Wawrinka 5.740

4. Roger Federer 5.225 (+ 1 loc)

5. Tomas Berdych 4.720 (+2)

6. David Ferrer 4.640 (-2)

7. Juan Martin Del Potro 4.260 (+1)

8. Andy Murray 3.975 (-2)

9. John Isner 2.715 (+1)

10. Milos Raonic (+2)

Clasamentul Race to London

1. Novak DJOKOVIC, 2. Rafa Nadal, 3.Stanislas Wawrinka, 4.Roger Federer, 5.Tomas Berdych, 6.Alexandr Dolgopolov, 7.David Ferrer, 8. Kei Nishikori.