Confesiunile lui Marius Copil: „M-au lovit toate dintr-o dată, dar am învățat să nu mai pun presiune pe mine!”

Marius Copil a vorbit cu Treizecizero.ro despre cum l-au călit experiențele personale mai puțin faste din ultimul an și care este abordarea sa pentru perioada următoare. După București, Marius va juca pe tabloul principal la Madrid, grație unui wildcard.

TreizecizeroTreizecizero este la Australian Open

TreizecizeroSecțiune sprijinită de

Un şir de întâmplări nefericite l-au îndepărtat temporar de Top 100 pe arădeanul de 23 de ani. Experienţe personale care i-au barat urcuşul, dar din care a învăţat să fie mai puternic. Şi, meciuri, meciuri tari care îl vor căli. Precum cele de la Brisbane (victorie cu Simon, înfrângere cu Hewitt, în sferturi) sau Dubai (eliminat de Berdych, după ce trecuse de calificări).

În 2014 am remarcat un salt, cel puţin în abordarea turneelor, cu orientarea spre cele mai puternice. Care a fost strategia?

Pot să zic că am schimbat mai multe chestii în tenisul meu. Am început să fac pregătire fizică cu tatăl meu. Am avut două săptămâni grele în Poiană şi asta m-a ajutat foarte mult. După care am plecat cu câteva zile mai devreme în Australia. Am ales să joc la Brisbane, ca să mă acomodez mai uşor cu vremea din Australia şi cu fusul orar, chiar dacă a fost cel mai greu turneu din calendar în săptămâna respectivă. Am început cu bine. Chiar nu mă aşteptam atât de bine, sincer să fiu. După care, am mers la Australian Open, unde, în turul al doilea al calificărilor, am avut crampe la stomac pentru prima oară în viaţa mea. Nu ştiu de ce am păţit asta. Dar, asta a fost...După aceea am venit acasă, am avut câteva turnee bune, şi la Dubai m-am calificat. Am pierdut la Berdych. Iar apoi am mers în America, la Miami, unde am avut un accident de maşină chiar în ziua meciului. Bine, n-am păţit nimic. Doar a intrat cineva în noi. După aceea am plecat în Mexic, la două challenger-uri, iar la primul m-am îmbolnăvit. Am avut o toxiinfecţie alimentară cu o seară înaintea meciului. Şi am decis să mă retrag şi de la al doilea că n-am mai vrut să risc să stau acolo. Am venit acasă, m-am pregătit pentru turneul de la Bucureşti, care este primul pe zgură. Şi mă bucur că am început bine, cu victorie şi sper s-o ţin tot aşa pe mai departe.

Ce a însemnat o primă experienţă în circuit în confruntări cu actuali sau foşti jucători de Top 10? Precum Berdych, Simon…

Sunt foarte aproape. Asta trebuie să conştientizez şi eu. Uneori intru pe teren şi le dau lor o şansă mult mai mare decât îmi dau mie. Trebuie să intru pe teren, să dau tot ce pot şi să nu cumva să cedez moral în faţa lor. Aaa, că e Berdych în faţa mea…Trebuie abordaţi toţi adversarii la fel, nu după nume! Cum am făcut şi cu Simon, la Brisbane, unde chiar am intrat relaxat, am profitat de şansa mea şi am câştigat.

Mental, înţeleg că e dificil. Dar din punct de vedere tehnic, cum ţi s-au părut, Hewitt, Simon, Berdych?

Sunt mult mai puţine greşeli uşoare. Asta e diferenţa. Şi sunt tot timpul acolo. Nu-ţi dau aşa multe şanse, de break, să intri tu în joc. Sunt foarte puţine, iar pe acelea trebuie să le iei. În schimb, când joci cu un adversar din challenger, ţi se ivesc mult mai multe şanse şi chiar dacă nu converteşti prima minge de break, ştii că vor mai veni şi altele. Dar, cu jucători de Top 20, şansele pe care le primeşti sunt minime. Asta cred că face diferenţa. Pentru că ei simplifică totul, ştiu foarte bine ce au de făcut.

Cum te împaci cu deplasările dese, pe distanţe lungi?

Îţi dai seama că e greu. Tot timpul să fii plecat. Să faci săptămânal de trei ori bagajul. Despachetează, împachetează…Să te muţi în hoteluri diferite. Oameni diferiţi în fiecare săptămână, pat diferit. Niciodată nu te simţi bine! Ca şi acasă nu e niciunde, clar! Dar, asta face parte din tenis. Reuşesc să mă adaptez. E greu şi cu zborurile, pentru că unele sunt lungi. Deocamdată nu-mi permit să zbor la business-class, unde e mai lejer şi te poţi odihni. Asta este…

Ai dezvăluit că, mai nou, Andrei Mlendea se ocupă de pregătirea ta. Cum vezi rolul lui?
De două luni am început să ne antrenăm. Merge bine. Ne înţelegem bine. Mă bucur că am început, pentru că am avut o perioadă în care am fost singur. Doar cu tata, cât am făcut pregătire fizică. M-a ajutat şi sper să continuăm.

Ai unul dintre cele mai puternice servicii din circuit. Mai alergi după record, având în vedere că ai dezvăluit că ai ales să-l execuţi cu mai mult spin?

Recordul îl am de un an-doi, când am servit cu 245. Dar, chestia asta nu ajută la nimic. Dacă nu am procentajul bun…Acum, am redus din viteză şi încerc să am un procentaj cât mai mare cu primul serviciu. Că, dacă stai să te uiţi la sfârşit pe statistică, primul serviciu îţi aduce foarte multe puncte, ştii…Şi, atunci, am decis să lucrez astfel. Şi mă ajută foarte mult.

În ce măsură diferă execuţia serviciului tău în funcţie de suprafaţa de joc – zgură, hard, iarbă?

Îţi dai seama că fiecare suprafaţă diferă. Hard-ul e mai rapid şi nu sare atât de mult mingea. Pe zgură încerc să lovesc primul serviciu cu cât mai mult spin, mingea să sară cât mai sus şi să-l deranjeze pe adversar. Pe iarbă va fi mult slice. Deci da, diferă.

Ai pomenit după meciul cu Mannarino de retur, că îl loveşti mai agresiv…

Da, am schimbat mult la retur. Lucrăm zilnic 40 de minute pentru a-l îmbunătăţi, deoarece returul era un punct foarte slab la mine, pot să zic. Puneam foarte puţine mingi în joc şi asta nu punea presiune pe adversar deloc. Am schimbat şi priza la retur. Sunt mai aproape de linie şi asta îmi dă încredere că voi da un retur bun.

Cât de numeroasă e echipa ta în momentul de faţă? Îţi este şi suficientă?

Te ajută cel mai mult, când ai o echipă, să te refaci cât mai repede. Să ai cât mai puţine lucruri de făcut tu, ca jucător. Să ai alţi oameni care să se ocupe de toate detaliile, gen hotel, avioane, antrenamente, cazare, toate acestea. Dar eu, deocamdată, îl am pe Andrei şi pregătire fizică fac cu tata. Deci doar pe ei doi, pentru că nu-mi permit să am mai mulţi cu mine, să angajez. Cu Andrei merg turneu de turneu, pe tata încerc să-l iau doar la anumite, pentru că să plătesc două camere şi trei bilete de avion e cam greu. Nu-mi permit, ştii…A fost tata cu mine în Australia şi la Dubai, până acum.

Dacă ar fi să faci un bilanţ financiar pe sezonul precedent, ai ieşi pe plus sau pe minus?

Dacă mă uit la tot prize-money-ul pe care l-am făcut, cam 95.000 de dolari, dacă scazi taxele pe care le plătim, care sunt în medie 20 şi ceva la sută, deja mai rămâi cu vreo 70.000 de dolari. Care înseamnă vreo 50.000 de euro. Şi, sincer, cu 50.000, eşti cam pe zero, să zic, ştii. Când te gândeşti că ai atâtea zboruri de plătit, şi hoteluri şi mâncare, cazare, racordaj, salariul antrenorului…Am noroc că nu trebuie să-l plătesc pe tata, pentru preăgtire fizică. Altfel, aş fi fost pe minus clar!

Şi prin prisma constituţiei tale puternice, rămâi un jucător care preferă suprafeţele rapide. Cum ar fi evoluat clasamentul tau dacă în România ai fi avut şansa de a te pregăti mai mult pe hard, nu pe zgură?

Nu neapărat, nu pot să dau vina pe asta. Deocamdată sunt pe la locul 167, ceea ce este OK. Nu cred că mi-e locul aici. Cred că pot să joc mai bine. Dar, nu ştiu, poate nu am fost bine pregătit fizic pentru prima sută. Sau, nu am avut un joc bun de prima sută. Nu pot să dau vina că am jucat mai mult pe zgură, nu pe hard. Vina e doar a mea că nu sunt încă în prima sută. A fost şi puţin ghinion pot să zic. Anul trecut am ajuns 124. Îmi mergea bine. Dar, mi-a murit bunicul după finala de la Arad. Mai apoi, am avut câteva săptămâni în care nu prea mi-a mai venit să joc tenis. Apoi, mi-am mai revenit din acest punct de vedere, dar m-am accidentat la gambă şi am stat alte câteva săptămâni. Nici nu avusesem antrenor în perioada aia. Mai apoi, părinţii s-au decis să divorţeze…Au fost nişte chestii care m-au lovit toate dintr-o dată tocmai atunci, când mă apropiam de prima sută. E posibil să mă fi ţinut departe.

Fac parte din trecut. Acum de ce crezi că ai avea nevoie pentru a face pasul acesta?

Sunt aproape. Nu mai vreau să pun presiune pe mine, pentru că asta am făcut şi când eram aproape de primii 200. Puneam o presiune continuă pe mine. Îmi doream foarte mult şi a durat vreo şapte luni până am început să mă relaxez şi să nu mă mai gândesc foarte mult. Asta am făcut şi când am ajuns 124. Îmi doream să joc turneu de turneu, să intru în prima sută. Şi iar am pus presiune pe mine. Acum, sincer să spun, îmi place foarte mult stilul pe care încerc să-l pun în aplicare pe teren. Să fiu mai agresiv, să vin tot mai des la fileu, chit că joc pe zgură sau pe hard. Şi să încerc să domin eu jocul, să mi-l impun. Acum chiar îmi face plăcere, iubesc ceea ce fac. Iubesc tenisul.

Cât contează pentru ascensiunea ta wild-card-ul pe care l-ai primit pe tabloul principal de la Madrid?

Mă ajută enorm. I-am mulţumit ieri domnului Ţiriac, că mă sprijină şi are încredere în mine. Îmi dă atâtea şanse! Nu e prima oară, e al doilea wild-card pe care îl primesc la Madrid pe tablou. Anul trecut am avut wild-card şi am picat cu Wawrinka. Când a început el să joace foarte bine…Câştigase în Portugalia un ATP de 250 şi a venit şi a făcut finală la Madrid. Să zic, n-am avut o tragere bună.

Urmează Mathieu aici la Bucureşti, în turul al doilea. Multe jocuri deja, pentru că a trecut şi de calificări, multă experienţă… La ce să ne aşteptăm?

Mathieu e un jucător valoros. A stat mulţi ani în Top 50. Dar ştiu ce am de făcut. Ştiu că va trebui să-mi impun jocul meu. Merg pe teren, nu am nimic de pierdut. Şi vedem. Va fi care pe care!

Cele mai noi articole

TreizecizeroConținut susținut de

Comentarii