Cine va sprinta spre titlu pe un tablou feminin răvășit de surprize? Power rankings înainte de optimi

Radu Marina | 8 iulie 2018

Programul optimilor: Hsieh – Cibulkova, Ostapenko – Sasnovich, Van Uytvanck – Kasatkina, Kerber – Bencic, Pliskova – Bertens, Goerges – Vekic, Serena Williams – Rodina, Giorgi – Makarova.

Wimbledon este oferit pe 30-0 de

Pentru prima parte, tabloul masculin, discuția este aici.

Tabloul feminin

16. Evgenya Rodina

Rodina este una din poveștile frumoase ale acestui Slam. O jucătoare de 30 de ani, revenită în circuit în urmă cu câțiva ani după ce a născut o fetiță care acum o însoțește la aproape fiecare turneu, obține cel mai relevant rezultat al carierei sale după trei meciuri în calificări și alte trei meciuri câștigate pe tabloul principal, dintre care unul la favorita 10, Madison Keys. Dar, mai are oare rusoaica resurse și energie pentru cel mai important meci al carierei sale, optimea de finală cu Serena Williams?

15. Su-Wei Hsieh

Combinația de stil neortodox și mult talent poate produce mari pagube. Hsieh e unică, e diferită și aproape orice jucătoare poate cădea în capcanele pe care le întinde la tot pasul. Nu-i deloc ușor de înțeles tenisul ei; improvizează, inventează, e foarte creativă și tot timpul vine cu ceva nou, ceea ce poate duce la derută. Partea mai puțin bună pentru ea în toată această poveste? E greu de confirmat după o victorie “a carierei”, așa cum a numit ea victoria în fața Simonei. E greu să revii la normal, să te regrupezi și să joci ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Iar improvizația, în sine, nu poate fi o strategie eficientă pe termen lung.

14. Camila Giorgi

Deși e de ani buni în circuit, Camila Giorgi rămâne o necunoscută pentru mulți. Nu știi la ce să te aștepți într-un meci cu ea, nu știi niciodată ce Camila Giorgi vei primi – cea exactă, care te sufocă cu lovituri tari și foarte tari (se întâmplă destul de rar) sau cea repezită și grăbită, care face dublă greșeală după dublă greșeală și nu reușește să se calibreze de niciun fel. Ce poate fi cert într-un meci cu Giorgi e faptul că pe parcursul unei partide apar multe portițe și șanse; poți reveni, poți reintra și îți poți face loc în meci fără să faci mare lucru.

13. Julia Goerges 

Asta chiar e o surpriză. După cinci eliminări consecutive în primul tur la Wimbledon, Goerges avansează anul acesta, după trei victorii sănătoase (Puig, Lapko, Strycova) în prima ei optime la turneul londonez, ceea ce înseamnă că acum, nemțoaica a ajuns în optimi (cel puțin) la toate turneele de Slam. Nu se simte ea tocmai natural pe iarbă, dar are un serviciu grozav și un forehand devastator, care ar putea să o țină în viață pe o astfel de suprafață, atunci când lucrurile nu merg tocmai în direcția care trebuie.

12-8. Kiki Bertens, Daria Kasatkina, Alison Van Uytvanck, Aliaksandra Sasnovich

Pentru Bertens, ultimele trei meciuri au arătat ca și cum iarba e ca zgura: aceeași defensivă greu de trecut, aceleași winnere în lung de linie și aceeași naturalețe în construcția punctului pe care le vedem deseori la ea pe zgură. E plăcut să vezi cum se transformă o jucătoare și cum încearcă să-și adapteze și ajusteze jocul în așa fel încet să deranjeze și să puncteze și pe alte suprafețe. Kiki nu-i nici pe departe o specialistă a suprafețelor rapide, dar într-un sezon în care a reușit cel mai important titlu al carierei (Charleston) și a ajuns în finală la Madrid, e posibil orice. Chiar și să repete performanța de la Roland Garros 2016.

La fel ca Bertens, și Alison Van Uytvanck, dar mai ales Daria Kasatkina sunt jucătoare care preferă suprafețele lente. Însă deși amandouă au obținute cele mai importante rezultate pe zgură, jocul lor are nuanțe, e maleabil și poate fi eficient cam pe orice suprafață. Dintre cele două, cea mai periculoasă pare Van Uytvanck, care e pe un val imens de încredere după victoria la Muguruza, confirmată apoi cu încă una și mai clară la favorită 28, Anett Kontaveit.

Și tot în aceeași categorie intră și Aliaksandra Sasnovich: a învins-o pe Kvitova și a continuat să confirme cu două meciuri câștigate, în care a cedat doar opt game-uri.

8. Ekaterina Makarova

Ekaterina Makarova este jucătoarea cu cele mai multe victorii vs. top 10 în Slamuri după Serena Williams, Venus și Maria Sharapova și tot în aceste turnee a reușit să obțină cele mai mari performanțe. Pe scurt, vorbim de o jucătoare de Slamuri, care reușește să se adune și să-și aducă cel mai bun tenis al ei în astfel de turnee. Ce poate fi mai periculos de atât pentru oricine o întâlnește? O jucătoare cu un stil înșelător, cu accelerări venite de nicăieri și capabilă să genereze unghiuri de oriunde.

7. Belinda Bencic

După doi ani grei, Bencic e din nou sănătoasă și își reconstruiește incet drumul spre tenisul mare, acolo unde a mai fost, de altfel. Faptul că Bencic confirmă la Wimbledon, turneu pe care l-a câștigat la juniori și a ajuns până în optimi în 2015, este cel mai bun indiciu despre cât de bine se pliază jocul ei pe această suprafață.

Bencic nu impresionează prin forță, iar jocul ei n-ar nimic a face cu lovituri agresive, dar pare un stil de tenis croit pentru iarbă: lovituri rapide, tot timpul pasul în față și gata de atac, urcări spre fileu și finalizări cu voleuri drive. Este una din puținele jucătoare calificate în optimile de finale care dă impresia că înțelege jocul pe iarbă.

6. Donna Vekic

Relația specială a Donnei Vekic cu iarba nu mai e o surpriză pentru nimeni. Ce se întâmplă cu Kiki Bertens pe zgură, se întâmplă cu Vekic pe iarbă: oricât de urât ar arăta sezonul pentru croată, când intră pe iarbă, găsește inspirație, se simte ca peștele în apă și începe să leage victoriile. Dacă până anii trecuți reușea să performeze în turneele WTA pe iarbă (titlu la Nottingham, finală la Eastbourne), dar nu făcea tranziția și spre Wimbledon (până anul acesta, cel mai bun rezultat la Wimbledon era un tur doi), sezonul acesta rolurile au fost inversate. A reușit astfel prin calificarea în optimi să bifeze cel mai bun rezultat într-un Slam. Și chiar e loc de mai bine, având în vedere că o întâlnește pe Julia Goerges, jucătoare ce nu se simte deloc confortabil pe iarbă.

5. Dominika Cibulkova

E dificil de spus cât de mult a motivatat-o pe Cibulkova faptul că organizatorii au decis să-i acorde Serenei Williams statutul de cap de serie, în detrimentul ei. Ce poate fi cert, în acest caz e faptul că Dominika Cibulkova a jucat în această săptămână cel mai bun tenis al ei după multă vreme, drept urmare victoriile categorice cu Alize Cornet, Jo Konta și Elise Mertens, ultimele două fiind cap de serie.

Poate totuși, această decizie – greu de digerat pentru ea -, a venit la momentul potrivit. Domi se afla într-un punct al carierei în care părea obosită să mai încerce și fără motivație. Iat-o pe Cibulkova, după aproape doi ani tulburi fiind din nou relevantă, legând victorii mari și redescoperindu-și spiritul de luptătoare. Până la urmă, dacă joci bine, că ești cap de serie sau nu poate fi mai puțin relevant. Și cum ar fi o finală între ea și Serena?

4. Jelena Ostapenko

De la Roland Garros încoace, Jelena Ostapenko arată ca un om eliberat, care a scăpat de o povara grea, iar asta se reflectă cel mai bine în tenisul ei, care a rămas la fel de agresiv și dezordonat, dar foarte liber, compact și rotund – ceea ce o face o adversară foarte dificilă pentru aproape oricine. Victoriile blitz (a cedat doar 17 game-uri până acum) poate nu spun mare lucru, dar Ostapenko rămâne aceeași jucătoare periculoasă, tare imprevizibilă și capabilă de lucruri foarte mari, atunci când te aștepți mai puțin.

3. Karolina Pliskova

Pliskova a trecut de încă un hop, reușind, în fine, să depășească turul doi la Wimbledon. N-a convins, ba chiar a arătat, pe alocuri, de ce i-a fost atât de greu să depășească acest tur doi aici. Pentru o jucătoare înaltă și destul de rigidă precum Pliskova, iarba nu pare a fi neapărat cea mai “prolifică” suprafață, și am văzut asta cel mai recent în meciul cu Mihaela Buzărnescu. Asta face ca cehoaica să fie vulnerabilă în continuare. În același timp, însă, nu trebuie uitat că este o jucătoare de top 10, adică o jucătoare care deși nu se află în cea mai bună zi, poate găsi o cale de a ieși la liman.

2. Angelique Kerber 

Kerber se simte bine pe aproape orice suprafață, dar pe iarbă și hard tenisul ei arată cel mai bine. Dacă pe zgură tenisul nemțoaicei pare inofensiv, pe iarbă și hard se transformă; e alertă, e intensă, se mișcă foarte bine și loviturile ei devin teribil de eficiente. Poate că e ceva mai departe de forma care o ducea în finală acum doi ani la Wimbledon, dar rămâne una din cele mai periculoase jucătoare de pe partea superioară a tabloului. Are tot ce îi trebuie de partea ei pentru încă un parcurs lung la un Slam: experiență, încredere, joc.

1. Serena Williams

În anii trecuți, și nu numai, se spunea des că dacă Serena trece în a doua săptămână la un Slam devine favorită clară și cu greu mai poate fi învinsă. Poate fi cazul și acum, sau poate nu, dat fiind situația ei, care e cu totul specială. Dar, statistic, în ultimii zece ani, Serena a ratat doar de două ori (!) calificarea în finala de la Wimbledon sau titlul, odată ce a trecut în a doua săptămână.

Totuși, mai e mult până departe, iar traseul ei, deși s-a curățat de câteva favorite, rămâne înțesat cu tot felul de capcane.

 

Prima parte a articolului, AICI.

***

Nu rata publicația Povestea Primului Slam!

Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită pusă în context. Cu șase ani petrecuți la turnee, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!

 

“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor.

Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – povestea turneului la care s-a petrecut totul.

Interviuri, o listă solidă de invitați surpriză și articole captivante – asta te așteaptă într-un produs editorial de neratat pentru fanii adevărați ai Simonei. Alte detalii despre surprizele din cuprins, aici.

Precomandă revista de aici.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi