Când viața îți dă trageri la sorți grele, râde-le în nas. O privire spre tabloul feminin de la Australian Open

Camelia Butuligă | 10 ianuarie 2019
Darren Cahill:

„E un meci dur, sigur, dar Simona se ridică la înălțimea acestor provocări: e greu să o bați de două ori la rând, pentru că studiază jocul foarte bine.”

Știți filmul „Zorba grecul”? Dansul acela celebru de pe plajă al lui Anthony Quinn nu era un răspuns la o veste bună, ci la un dezastru: planurile sale de a repune în folosință o veche mină de cărbune tocmai fuseseră distruse spectaculos. Ce le mai rămânea de făcut lui și partenerului său de afaceri? Să danseze. Să râdă în nas sorții cinice și arbitrarului crud.

Simt că și noi suntem acum într-un „moment Zorba”. Ce putem facem decât să râdem, să hohotim chiar, aruncându-ne mâinile spre cer ? E absurd, e incredibil, dar așa e viața. Speram din răsputeri la o tragere abordabilă și am primit una incredibil de grea: nu ne-a venit a crede când am văzut *din nou* numele Kaiei Kanepi, masiva estoniană cu lovituri ucigătoare care a eliminat-o pe Simona în primul tur al US Open 2018, tras din nou pentru primul tur la Melbourne.

Mai apoi, când am văzut cât de minată e optimea ei… Dacă trece de Kanepi, dă fie de o calificată, fie de Sofia Kenin, o tânără care joacă foarte bine în acest început de an, apoi de incomodele Cornet/Arruabarrena sau, OMG, Venus/Mihaela Buzărnescu. Iar pe partea cealaltă a optimii se află cea mai mare mină dintre toate: Serena Williams. Eu zic sa dansăm pentru groapa asta cu lei în care au fost aruncate cele mai bune două jucătoare române. Opa!

Cât despre speculațiile că tragerea ar fi fost aranjată, sunt sigură că sunt chestii aruncate la emoții și supărare. Știu că formatul actual, în care se filmează niște experți care își dau cu părerea despre șansele favoriților, dark horses și alte chestii în timp ce tragerea se face în paralel și ni se dă direct tabloul complet, este un pic ciudată prin noutatea ei. Formatul este mai interesant pentru TV, pentru că nu te plictisești urmărind pe cineva scoțând 128 de nume dintr-o pălărie, unul câte unul. Dar asta dă naștere la acuzații de blat. De parcă dacă este transmisă în întregime live, tragerea ar fi infailibilă. Să fim serioși, dacă cineva ar vrea s-o aranjeze, ar găsi modalități și cu camerele pe ei. Dar nu asta e ideea.

Ideea e că la nivelul acesta pur și simplu nu cred că se fac chestii în halul asta de oneroase. Vă dați seama ce scandal ar fi daca s-ar afla, ce riscă turneul, autoritățile, o țară întreagă din punct de vedere al reputației? Pierderile ar fi mult mai mari decât ipoteticele câștiguri. Apoi, judecând pragmatic: ce interes ar avea un turneu să își vadă favoriții ieșind repede? Niciunul. Turneele fac bani de pe urma publicului prezent atât în fața televizoarelor, cât și pe stadion. Interesul turneului este ca jucătorii care atrag cei mai mulți (tele)spectatori să ajungă cât mai departe. Acești jucători sunt de obicei capii de serie și jucătorii locali, sau cei din țări cu public de tenis numeros. Câți fani are Simona Halep și câți fani are Kaia Kanepi? Este absurd să-i bănuiești pe australieni că și-ar tăia craca de sub picioare, scoțându-i în cale primei favorite și finalistei de anul trecut o jucătoare care ar putea să o scoată încă din turul 1. De fapt, cred că organizatorii australieni își frâng mâinile mai ceva ca noi acum. Și apropo de australieni, presupunând că tragerea ar fi fost dubioasă, ce interes ar fi avut într-un meci Nick Kyrgios – Milos Raonic în turul 1?

Închizând această paranteză, să revenim la oile noastre aruncate în focul bătăliei încă din primul tur. Simona ar fi avut nevoie de ceva meciuri de rodaj: nu va avea parte de ele. Este, cum zic americanii, undercooked și underplayed. Kanepi a spulberat-o la US Open, pentru că asta face ea: când joacă bine, spulberă. Asta e partea proastă.

Partea bună este alcătuită din două aspecte. Kanepi nu mai este nici ea în forma de la US Open. Atunci se anunțase deja printr-un sezon american de hard foarte bun, cu rezultate în turneele pregătitoare, confirmat apoi de parcursul excelent la US Open, unde a ajuns până în turul 4 fiind învinsă cu greutate de Serena Williams. Acela avea să rămână ultimul ei meci al anului, căci a sărit peste sezonul asiatic din cauza unei accidentări. Ca și Simona, Kanepi vine în Australia după o pauză lungă cauzată de o accidentare. Ca și Simona, este undercooked și underplayed.

Al doilea aspect care ne dă ceva speranțe este cuprins în comentariul lui Cahill imediat după aflarea tabloului: „E un meci dur, sigur, dar Simona se ridică la înălțimea acestor provocări: e greu să o bați de două ori la rând, pentru că studiază jocul foarte bine.” Cahill face aluzie la orgoliul Simonei și la faptul că nu a uitat că estoniana i-a stricat planurile la US Open, într-un moment bun pentru ea: avusese un sezon de hard excelent și venea la New York cu speranțe mari. Este adevărat că Halep nu uită și nu iartă: am văzut în trecut semne clare că se motivează în plus contra adversarelor care au învins-o dureros. Cuvintele lui Cahill („because she’s a great student of the game”) fac aluzie la faptul că Simona ia ca pe o provocare personală să descifreze jocul adversarelor care au învins-o.

Dacă își va răzbuna înfrângerea de la US Open și apoi va trece și de runda a doua, cu o adversară foarte diferită (probabil Sofia Kenin, care e în semifinale acum la Hobart), avem un posibil meci românesc. Nu mai vorbesc de ce păcat va fi că, după ce s-au chinuit să treacă de primele două runde, premiul pentru Simona și Mihaela este că numai una din ele va merge mai departe. Pa-ram! Opa! Mi-am dorit eu o confruntare între ele încă de anul trecut, dar parcă nu o voiam în turul trei al unui Slam. Oricum, pare atât de departe acest meci că nici nu are sens să ne cheltuim energia cu el.

Cât despre Mihaela Buzărnescu, nu diferă cu mult situația; și ea e obișnuită să aibă trageri dificile la Slamuri, și ea ar fi avut nevoie de niște meciuri de încălzire. Pentru un cap de serie, calitate în care se regăsește Mihaela, să pici cu cineva precum Venus în turul 1 e o tragere foarte dură. Ok, o fi veterana americancă în cădere, dar parcă ne-am fi dorit acest meci astă-vară, nu neapărat acum. Venus vine și ea după o pauză, ea închizându-și sezonul 2018 după US Open, dar l-a început pe acesta cu două victorii, spre deosebire de Mihaela. Venus le-a bătut pe Azarenka și pe Lauren Davis la Auckland, înainte de a fi învinsă de Bianca Andreescu. Și n-au trecut decât doi ani de când a făcut finala la Melbourne.

Restul româncelor au avut parte de mai mult noroc, dar nu cu mult. Ana Bogdan joacă cu o calificată și este în același sfert cu Simona și Mihaela, dar pe partea cealaltă, străjuită de favoritele Kasatkina, Muguruza, Giorgi și Pliskova. Irina Begu este în a doua jumătate, sfertul de sus și joacă cu Andreea Petkovic, dar apoi gluma se îngroașă: Kvitova/Rybarikova. În aceeași optime este și Monica Niculescu, care debutează cu o jucătoare tânără despre care se vorbește și se va vorbi mult: Amanda Anisimova. Tot în acest sfert, dar în optimea cealaltă, Sorana Cîrstea deschide cu Rebecca Peterson, dar apoi va urma probabil Sharapova. Opa!

Cât despre restul combatantelor? După cum bine spun analiștii, sunt vreo zece jucătoare care pot emite pretenții la titlu, dacă nu chiar mai multe. Judecând după ce s-a jucat anul acesta până la această oră, dintre favorite, Kerber, Serena, Kvitova, Barty, Tsurenko, Goerges, Bertens, Wang, Sabalenka și Pliskova par în formă bună; Osaka, Muguruza, Stephens, Wozniacki, Ostapenko mai puțin. Sharapova s-a retras accidentată de la Shenzen, alte nume (Keys, Kasatkina, Suarez-Navarro, Svitolina, Cibulkova) sunt oarecum înconjurate de mister.

Cred că mai mult decât oricând, lucrurile vor prinde contur abia după primele două-trei runde. Pentru noi, românii, este cu atât mai adevărat acest lucru. Anul acesta, Australian Open începe în trombă pentru noi. O-pa!

Tabloul feminin complet este aici.

***

Noutăți de 2019 în Shop-ul 30-0!

Începe puternic anul de Slamuri cu un tote bag la modă pe tot parcursul lui!

Modelul „Grand Slam Life” e inspirat de viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam. Ne începem anul cu nopțile trăite pe ora de Melbourne, ne trăim primăvara fremătând pe zgura de la Paris, ne organizăm vara în jurul tenisului pe iarba de la Londra și ne începem toamna cu gândul la New York. Ne facem vacanțele și programul în funcție de ele, le iubim și le purtăm peste tot.

Tote bag-ul 30-0 „Grand Slam Life” are un design diferit pe fiecare față. Vine în trei culori, alb, negru și albastru.

Profită cât e cald, mai pe șleau, cât e prețul promoțional 😉

Aici e celălalt model de tote bag, „Port tenisul mai departe”

Îți place?
Cele mai noi