România se pregătește să oprească seria înfrângerilor din Fed Cup cu Marea Britanie

Adrian Țoca | 21 aprilie 2017

După trei înfrângeri consecutive în meciuri foarte grele cu Cehia, Germania și Belgia, în care fie ne-a lipsit puțin, fie am dat peste adversare foarte inspirate, fie am avut necazuri cu accidentările, România are parte de cea mai bună formulă a ei pentru barajul cu Marea Britanie, necesar pentru a nu ne întoarce în zonele preliminarii. Cel mai complicat adversar riscă să fie vremea.

A doua și ultima apariție a României în Fed Cup pe anul acesta își propune să rezolve câteva dintre conturile rămase restante după ultimele meciuri de acasă. Jucăm cu Marea Britanie pentru menținerea în Grupa Mondială, sau, mai plastic spus, pentru a evita ceva ce nu cred că-și dorește niciuna dintre fete: întoarcerea în complicatele, alunecoasele, nemotivantele zone preliminarii europene, eșalonul al treilea. Exact acela în care am petrecut mulți ani – timp în care despre Fed Cup nu se vorbea deloc în România – până la spectaculoasa promovare din 2014. Probabil că mindsetul general din echipa României este acum ceva de genul „mai bine facem un efort masiv acum, în loc să trebuiască să pierdem cel puțin un sezon pentru a reveni.”

Iar lucrurile arată promițător pe hârtie. Avem, din nou, cea mai bună formulă de echipă posibilă, nu întâmplător, exact aceeași care câștiga barajul cu Serbia, din primăvara lui 2014. Și atunci, ca și acum, se juca pe zgură, iar vremea dădea mari bătăi de cap, obligând-o pe Simona, la acel moment, să joace două meciuri în câteva ore. Ultimele răbufniri de vreme rea amenință și acum: în preziua meciului, la Constanța e un amestec de ploaie și lapoviță și un frig pătrunzător. În prima zi, ploaia promite să ia o pauză, dar probabil va reveni duminică, în ziua cea mai lungă. Ca să se folosească pe cât posibil ferestrele de vreme bună, arbitrul oficial al confruntării a decis ca startul de sâmbătă să se dea cu o oră mai târziu față de ora decisă inițial, astfel că se va începe de la ora 12:00.

Evident, grijile legate de condiții există nu doar pentru disconfortul general, ci pentru că ele amenință să afecteze deznodământul jocului. Tenisul jucat pe o zgură grea și în condiții de umiditate și frig poate modifica dramatic aspectul unei manșe; iar amintirile noastre nu-s dintre cele mai plăcute în acest sens, vezi episodul RG 2016. Și bineînțeles că nimeni nu-și dorește accidentări sau tot soiul de complicații, de aceea, principalul scop al acestui weekend ar trebui să fie ca toată lumea să plece de la Mamaia sănătoasă.

Asta nu vine să insinueze că victoria nu e importantă. Este. Însă meciul România – Marea Britanie nu trebuie gândit sau prezentat neapărat ca pe o misiune pe viață și pe moarte. Depinde de cum vede fiecare fan al tenisului importanța Fed Cup – iar aici, discuția poate fi interminabilă, mai ales în aceste vremuri în care însemnătatea Fed Cup și Davis Cup e mereu chestionată. Dar într-un calendar atât de încărcat de obiective importante, garnisit cu turnee la care fiecare dintre cele patru jucătoare reprezintă tot România, grija pentru sănătatea lor ar trebui să fie prioritară în orice discuție.

Fie și prin simpla lor prezență, fetele au arătat deja că le pasă mult; România are una dintre cele mai bine reprezentate echipe din această etapă de Fed Cup, una dominată de absențe notabile în mai toate echipele importante. Cu siguranță, acest lucru nu va fi mereu posibil; în cuvintele Carolinei Garcia, recent criticată în Franța pentru că, accidentată fiind, lipsește, e imposibil să joci constant 10-12 ani în Fed Cup. De aceea, ne bucurăm că, pentru acest meci, avem multiple opțiuni, iar echipa tehnică și fetele pot face schimbări tactice, în caz de nevoie. În ciuda rezultatelor recente, punctul forte al echipei României, același care îi dă motive să spere că poate câștiga într-o bună zi competiția cu această generație, este că avem la dispoziție o multitudine de combinații posibile. Avem nu doar un nume greu în echipă, ci alte trei-patru-cinci (în condiții ideale de sănătate și formă, am fi avut chiar mai multe) opțiuni competente.

https://twitter.com/FedCup/status/855358999608381441

Pe această varietate de opțiuni, superioară echipei Marii Britanii, ne bazăm să trecem cu bine de acest weekend. Asta, plus suprafața, care, în condiții optime, ne este avantajoasă clar. Calculul e simplu, dar nu simplist: întâi, trebuie să ne facem punctele cu numărul 2 al Marii Britanii, Heather Watson. Apoi, chiar dacă Johanna Konta scoate de undeva un weekend perfect, am avea în ultimă instanță prima șansă la dublu, unde putem alinia o echipă mult mai puternică. Teoria arată, așadar, în favoarea noastră. Deși Fed Cup e o competiție a surprizelor și în care avantajul clasamentului e adesea șters, avem multe argumente cu care să oprim seria de trei înfrângeri consecutive în Fed Cup. Să vedem câteva dintre ele.

Prima repriză: Simona Halep vs Heather Watson

Meciul începe sâmbătă, cu Simona vs Heather. Simo revine la echipă după ce în meciul cu Belgia a încurajat-o din primul rând. Acum are o șansă rară într-o carieră: va juca o competiție oficială relevantă pe terenurile unde a început tenisul. Evident, factorul emoțional va conta la început, dar Simona a spus că nu o îngrijorează asta: “Va fi emoționant să joc acasă prima dată după 10 ani, dar toate astea vor fi lăsate în urmă mâine și îmi voi vedea de joc“, a spus ea, citată de site-ul FedCup.

E primul ei meci pe zgură în acest an, o suprafață pe care, conform unei statistici WTA, e a doua cea mai bună din lume în ultimii patru ani (dintre jucătoarele active la acest moment). Ca la orice prim meci pe o suprafață, sunt normale și niște ezitări, dar Simona are numărul lui Heather, pe care a învins-o în toate cele trei meciuri anterioare. Inclusiv singurul meci pe zgură, jucat în turul 2 la Roland Garros 2014, 6-2, 6-4. Atunci s-a jucat pe Bullring, adică Court no.1 de la Paris, o arenă micuță, cu un vibe asemănător cu Arena IDU de la Mamaia. Paradoxal, și atunci a fost o vreme destul de rece, deci Simona ar trebui să aibă ceva sentimente de deja-vu.

Din cronica 30-0 a acelui meci, scrisă de la fața locului: “Totuşi, în ciuda faptului că au avut loc nişte schimburi care ar fi putut da senzaţia că meciul e disputat, n-am avut nicio clipă emoţii. Simona a făcut câteva lucruri mai bine decât Watson şi le-a făcut constant, de la început la sfârşit. La final, ele i-au câştigat meciul. Pe lângă loviturile care deschid terenul în stil djokovician, şi-n lung de linie şi-n cros, Simona a atacat serviciul adversarei şi a împins-o în defensivă încă de la prima lovitură. Watson, prin comparaţie, n-a reuşit să-i facă probleme la fel de mari Simonei pe serviciu. (…) Simona n-a dat mai nimic azi pe gratis, pe când Heather a făcut destule cadouri, mai ales cu reverul. Singurul moment mai tensionat a fost chiar la sfârşit, când Simona a servit pentru meci la 5-4 şi mi s-a părut că s-a crispat un pic şi s-a grăbit. Serviciul a devenit nesigur, publicul s-a animat (până atunci fusese cam amorţit) şi britanicii din tribune au devenit mai îndrăzneţi cu încurajările. Simona s-a oţârât însă şi a înăbuşit revolta în faşă, trântind nişte lovituri care au închis afacerea înainte ca situaţia să escaladeze.”

Îmi amintesc că Watson n-a fost impresionată și a spus după acel meci că s-a simțit mult mai aproape de victorie decât o arată scorul. De fapt, cea mai bună șansă a lui Heather de a o învinge pe Simona a fost la primul lor meci, tot într-un Slam. Se întâmpla în primul tur la US Open 2013, când Watson a prins-o pe Simona venind direct după titlul de la New Haven și a condus-o cu set și break, ceea ce nu i-a fost de ajuns.

Predicția logică, luând în calcul condițiile, miza sentimentală și faptul că-i primul meci pe zgură, ar fi să retrăim senzația de la acel French Open. Adică să vedem schimburi care să lase senzația că meciul se joacă, dar, la finalul zilei, să n-avem emoții. Ceea ce ne-ar duce cu bine la al doilea meci.

Partea a doua: Irina Begu vs Johanna Konta

Se poate face un caz solid pentru ideea că Begu vs Konta e atât meciul tare al zilei, cât și cheia întregii manșe. Dacă Simona va fi câștigat cu Watson (ceea ce, în sine, va lua o bună bucată din stresul de pe umerii Irinei), iar Irina o bate pe Konta, atunci România se poziționează formidabil în ce privește victoria. Poate Irina s-o bată pe Konta? Ei, firește. E o jucătoare mai bună pe zgură și are deja câteva meciuri în picioare pe o suprafață aproximativ asemănătoare (ok, zgura verde de la Charleston nu-i chiar ca zgura roșie, dar ajută). Cuplat cu faptul că e primul meci oficial al Johannei după aproape o lună scursă de la titlul de la Miami, sau cu istoria modestă a acesteia pe zgură, toate astea duc la o oportunitate bună pentru Irina, care e în căutarea unei victorii cu greutate.

Irina și Johanna nu s-au mai întâlnit niciodată până acum, ceea ce face un pic imprevizibil meciul. Ne putem însă închipui la ce să ne așteptăm, bazat pe ce ne-au arătat cele două fete în trecut. Johanna va fi, probabil, solidă, tenace, atentă să respecte planul indiferent de scor. Va da puține cadouri. Va servi bine, va încerca să fie eficientă atât din spate, cât și la fileu când se va ivi ocazia. Irina îi poate răspunde pe măsură cu propriile arme la fiecare dintre aceste capitole. Serviciul va juca un rol important. Apoi, dacă Irina își va implementa tenisul ei robust și va intra în teren ori de câte ori va avea ocazie, poate să o domine pe Konta cu forța loviturilor ei, în continuare mult subestimată. De atâtea ori am avut ocazia să ne convingem că adversarele Irinei au puține spre zero opțiuni atunci când ea apucă să facă pasul în teren și să execute. Totul pare simplu, echilibrat,frumos și cu ritm. La fel, în meciurile ei bune pe zgură de anul trecut, Irina a înclinat în favoarea ei multe din momentele strânse urcând la fileu. Iar dacă meciul se va întinde, iar Konta va încerca s-o macine fizic pe româncă, ei bine, nu ar trebui să ne facem prea multe griji. Irina a arătat în multe ocazii că îmbrățișează luptele lungi de trei seturi, ba le poate câștiga chiar dacă totul se reduce la un război al nervilor tari, vezi episodul Vandeweghe. În ziua ei bună, Irina nu e străină de o luptă pe cinste.

E un matchup interesant și atractiv, atât pe teren, cât și mental. Niciuna dintre cele două nu obișnuiește să se exteriorizeze, și va fi remarcabil de urmărit cum se va plia acest lucru pe condițiile unui meci de Fed Cup, adică o competiție dominată de emoție și pe partizanatul publicului.

Partea a treia: duminica condițiilor grele și a deciziei finale

Dacă Irina va fi super motivată pentru meciul cu Konta, Simona Halep trebuie că tropăie nerăbdătoare în ce privește meciul de duminică, primul al zilei, când o întâlnește iar pe Johanna Konta. Va fi un meci cu posibile mari implicații, atât pentru rezultatul acestei manșe, cât și pentru direcția viitoare a rivalității celor două. După meciul de la Miami, care a iscat atâtea comentarii, Simona primește rapid o șansă să regleze conturile cu Johanna, chiar la ea în curte. Precedenta ei victorie cu Johanna datează tot dintr-un meci de Fed Cup, cel de la Budapesta, din campanie de calificare din 2014. Titlul reușit în Florida de Konta a fost posibil abia după ce Simona a scăpat-o printre degete în setul al doilea al meciului din sferturi; câteva puncte jucate diferit acolo, iar discuțiile despre Konta, ca viitoare număr 1, întărite acum și de Andy Murray, ar fi fost, probabil, amânate. Va fi un meci al orgoliilor înainte de orice altceva. Indiferent că se va juca la 1-1, la 2-0, sau, ferească!, la 0-2, meciul va fi pe viață și pe moarte. În mod normal, o vom vedea pe acea Simona capabilă să lase totul pe teren, să facă totul numai să nu piardă. Dacă această versiune a ei își va face apariția, atunci ne putem bucura, indiferent de rezultat, pentru că tenisul va câștiga.

Mai departe de meciul al treilea, avancronica nu-și are sensul. Pentru meciul al patrulea pot să apară schimbări, în funcție de rezultatele din prima zi. Sorana Cîrstea, foarte eficientă în meciurile de Fed Cup, își poate face apariția, după cum meciul de dublu poate să nu mai aibă nicio importanță sau poate decide totul, caz în care probabil că Ilie Năstase va merge pe mâna perechii consacrate, Irina Begu și Monica Niculescu. E nevoie și de inspirația lui Ilie Năstase, după cum e nevoie de energia bună pe care a adus-o de pe bancă în meciul cu Belgia, și pe care toate fetele au apreciat-o. E mai puțin nevoie de creat controverse inutile la conferințe.

Una peste alta, e o manșă interesantă, care poate fi câștigată; toate fetele din echipă au experimentat, recent, meciuri pierdute frustrant în Fed Cup. E timpul să întoarcem momentul în favoarea noastră. Iar, de aici, și sezonul în sine poate fi întors în direcția cea bună.

Fotografii: FedCup

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi