Rândul Irinei la aplauze și la atenție: a învins-o pe Wozniacki. De ce e importantă victoria

Adrian Țoca | 29 august 2012

Rândul Irinei la aplauze și la atenție: a învins-o pe Wozniacki. De ce e importantă victoria

 

Româncele fac cu rândul când vine vorba de rezultate care merită aplaudate, știm deja asta, ne-am învățat. Și, înainte de a merge mai departe, da, știu: încă n-am câștigat nimic important, nu e cazul să ne aprindem. Poate că e cazul însă să ne obișnuim să apreciem victoriile, așa cum sunt ele, că-s rare. Să apreciem și consistența, faptul că suntem mereu în preajma fazelor importante ale turneelor. Contăm.

La US Open ne merge bine de ceva vreme. Anul trecut, cum spuneam și ieri, am avut acele două victorii excelente: Halep și Dulgheru le eliminau în primul tur pe Na Li, respectiv Kvitova. Apoi, Monica Niculescu ajungea până în turul 4. Anul acesta, Sorana Cîrstea a deschis balul cu o victorie convingătoare cu Lisicki. Din nou Simona Halep și Edina Gallovits au urmat-o. Și chiar dacă Monica, revenită după două luni de pauză, n-a putut trece, explicabil, de Morita, Irina Begu a fost cea care ne-a dat din nou motive de bucurie și încredere: în sesiunea de seară a zilei a doua, Irina a eliminat-o pe Caroline Wozniacki, 6-2, 6-2.

Sigur, cu probleme la genunchiul drept, probleme pe care le-a acuzat și săptămâna trecută, la New Haven, Caro a avut dificultăți în a da 100 la 100 din potențialul ei. Este un moment delicat pentru daneză: un an de coșmar pentru ea, pe care l-a început de pe primul loc, și pe al cărui final îl va ataca din afara top 10, cel mai probabil. 

Dar Irina și-a văzut de treabă. Nu e deloc ușor să apari într-o sesiune de seară la New York, pe al doilea stadion ca mărime și ca importanță de la Flushing Meadows. Chiar dacă tribunele n-au fost pline, atmosfera poate fi destul de intimidantă, mai cu seamă când ai în față o adversară mult mai obișnuită cu astfel de situații. Lumina reflectoarelor, acea atmosferă specifică US Open-ului, poate avea două efecte diametral opuse asupra jucătorilor mai puțin experimentați cu astfel de ocazii: fie îi motivează teribil, fie îi timorează. E de apreciat reacția româncei, care și-a dominat emoțiile, începând prin a-și controla propriile trăiri și terminând prin a controla meciul.

Newcomer of the Year în WTA anul trecut, Irina nu a excelat neapărat și pe hard, rezultatele ei cele mai bune venind pe zgură. La US Open nu avea, încă, nicio victorie, iar ultima perioadă, cu rezultate ceva mai puțin convingătoare, o aruncase până pe 96 în clasament, departe de vârful carierei, locul 38. Nimic din toate astea nu s-au văzut pe teren. Begu a crescut repede în încredere, mai cu seamă după game-ul 4 al primului set, în care a trebuit să salveze patru mingi de break, în condițiile unui start foarte strâns. Odată depășit momentul, Irina a luat meciul pe cont propriu, deschizând terenul cu un joc ofensiv și bine construit, cu lovituri plate, puternice, care au trecut ușor printr-una dintre cele mai faimoase defensive din circuit. Fără să ierte nicio minge mai scurtă, Irina a făcut break în game-ul imediat următor, dând startul unei serii de 6 game-uri câștigate consecutiv. 

La 2-6, 0-2, Woz a oprit, în sfârșit, seria neagră, dar a cerut imediat ajutor medical. Timeout-ul mai mult a scos-o din ritm în loc s-o ajute, iar meciul a curs, implacabil, spre o victorie seacă a Irinei, 6-2, 6-2, într-o oră și 21 de minute.

19 lovituri direct câștigătoare a trimis Begu, care a servit 69 la sută cu primul serviciu. Variat și incomod, serviciul i-a adus destule puncte ușoare, scoțând-o și din situații incomode, cum a fost, de pildă, game-ul de la 3-2 din setul secund. Caro a avut 30-0 pe serviciul advers, ar fi putut obține ceva din acel moment, dar Irina, foarte încrezătoare, i-a închis ușa.

Apoi românca și-a savurat, zâmbitoare, victoria, aplaudată și de cei câțiva români din tribune, ale căror “Hai, Irina!” pesemne că au ajutat-o pe Irina. E o victorie frumoasă și importantă, nu trebuie ultra-sărbătorită, dar nici neglijată. A adus-o în atenția presei, a fanilor, a celorlalte jucătoare. Numele Irinei a fost, pentru o seară, pe buzele tuturor. Contează.

Nu pe fiecare zi bați o jucătoare care, fie ea și contestată și cu un sezon atât de greu în spate, este, totuși, fostă lideră mondială. Caro a fost finalistă la US Open în 2009 și a făcut, din postura de cap de serie 1, semifinale la ultimele două ediții. Și ar fi minunat să fie o victorie, de asemenea, confirmată în turul următor. Când Irina o va întâlni, într-un cu totul alt context probabil, o sesiune de zi și un teren secundar adică, pe iberica Silvia Soler-Espinosa. Cele două s-au mai întâlnit în două ocazii, dar în situații complet diferite, în două turnee challenger pe zgură, unul la București, altul la Madrid, fiecare câștigând pe terenul celeilalte. Vor lupta acum pentru șansa unui tur III la New York, într-un sfert de tablou pe care cele mai puternice nume au rămas acum Ana Ivanovic și Sloane Stephens. Ca și în cazul Soranei, e o șansă bună la mai mult.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi