„Nu ne mai săturăm unul de altul!” Federer și Nadal, față în față unde a început totul

Adrian Țoca | 2 aprilie 2017

Atât de comentat, de explicat și documentat a fost avantajul lui Nadal în matchup-ul cu Federer, încât a devenit un soi de axiomă, ceva inatacabil, care există ca atare și nu poate fi schimbat. Însă s-a schimbat, iar schimbarea e dramatică: Roger nu doar că a revenit de la un break în decisivul unei finale de Slam contra lui Rafa, dar a încetat să se mai teamă.

Lumea tenisului nu încetează să se mai minuneze că în primele trei turnee foarte mari ale anului au fost posibile tot atâtea Fedaluri, două dintre ele, în finale. Și pe bună dreptate. Dispariția acestui meci din meniul anual, cuplată cu problemele de sănătate, de formă și de încredere traversate de ambii în ultimele sezoane, nu lăsau loc de multe speranțe la începutul acestui an. Dacă doar unul dintre cei doi ar fi reușit să revină anul acesta la nivelul la care a revenit, tot ar fi fost ceva notabil. Cu ambele resurgențe petrecându-se simultan, 2017 are un puternic vibe de 2006, sau oricare alt an dominat de cea mai faimoasă pereche de rivali din istoria acestui sport.

Comeback-ul lui Nadal a trecut un pic în plan secund, din două motive: pe de o parte, pentru că rivalul său l-a eclipsat, pe de altă parte, pentru că Rafa a reușit atâtea reveniri după accidentări, încât a devenit parte din povestea lui. Însă chiar și pentru standardele impuse de Rafa, întoarcerea în relevanță obținută în acest an este remarcabilă. Să nu uităm că Nadalul ultimilor aproape doi ani devenise un jucător fragil nu doar prin prisma accidentărilor repetate, ci mental, poate cel mai important atu al lui în trecut. Post RG 2014, al 14-lea și ultimul său titlu de Grand Slam, Rafa a ratat bucăți întregi de sezon, a pierdut la mulți jucători la care n-ar fi pierdut în trecut și a devenit aproape non-factor în turneele de Slam la care a participat. De la RG 14 și până acum, Rafa a adunat totuși 11 finale (5-6), însă doar titlul de la Monte Carlo de anul trecut e unul mare. De aceea, revigorarea lui din 2017, chiar dacă încă neconcretizată într-un trofeu, este importantă; Rafa lasă impresia că și-a recâștigat bucuria de a fi pe teren.

Dincolo, Federer uimește la foc continuu prin ce a realizat de la începutul sezonului și până acum; însă, exceptând anul accidentării din 2016, el fusese prin preajma titlurilor de Slam în 2014 și 2015, oprit mereu de Djokovic. Rezultatele de anul acesta sunt doar o parte din poveste; ce miră mai mult e maniera copleșitoare în care elvețianul și-a impus din nou autoritatea în circuit. Cu un bilanț de 18-1 în 2017, Federer a câștigat în toate felurile: și muncit, și strălucitor; și suferind, și intangibil. A câștigat trei meciuri de cinci seturi la AO. Apoi, după ce a blitz-uit draw-ul de la Indian Wells, a câștigat două meciuri în tiebreak-ul decisivului, în două zile consecutive la Miami.

Printre toate realizările sale recente, una dintre cele mai importante este ceea ce pare a fi rezolvarea problemei Nadal, o desfășurare de evenimente stupefiantă pentru mulți urmăritori, pentru că rescrie una dintre legile vechi ale tenisului. Atât de comentat, de explicat și documentat a fost avantajul lui Nadal în matchup-ul cu Federer, încât a devenit un soi de axiomă, ceva inatacabil, care există ca atare și nu poate fi schimbat. Însă s-a schimbat, iar schimbarea e dramatică: Roger nu doar că a revenit de la un break în decisivul unei finale de Slam contra lui Rafa, dar a încetat să se mai teamă. Dacă nu se mai teme, nici de prezența impunătoare a lui Rafa dincolo de fileu, nici de atacurile pe rever, asta înseamnă că poate juca liber și-și poate impune mult mai ușor tenisul lui first-strike.

Finala de la Miami, locul unde cei doi s-au văzut prima dată în urmă cu 13 ani, are așadar o încărcătură mare. Rafa vine mai odihnit la ora meciului, dar și mai puțin testat pe parcurs. Vine și într-o postură neobișnuită pentru el la ora Fedalurilor, aceea de a fi el cel care trebuie să propună o ajustare. El trebuie să schimbe ceva, să găsească o cale prin care să-l împingă la loc în spate pe elvețian, să lungească schimburile și să-și reimpună cuvântul în schimburile pe reverul lui Roger; toate astea, pentru ca meciul să nu capete aceeași desfășurare precum la Indian Wells. Nadal, de asemenea, nu se poate baza doar pe epuizarea lui Federer, mult mai solicitat în drumul spre finală. Federer vine după colosalul meci cu Kyrgios, unul în care și el, și Nick au refuzat să se dea la o parte. Dar ziua de pauză s-ar putea să-i fi fost de ajuns; dacă fizic va fi în regulă, elvețianul n-are alte motive de stres. Dimpotrivă. Probabil că e mai eliberat decât a fost vreodată pe parcursul carierei sale.

La Melbourne ne-am spus cu toții că ar putea fi ultima lor întâlnire; în ciuda frecvenței cu care s-au întâlnit în acest prim trimestru al anului, e un risc care va rămâne valabil la fiecare meci de acum înainte din această rivalitate. Afară de cazul în care predicția Cameliei (dintr-un dosar pe care n-am mai apucat să-l mai publicăm la început de sezon) va deveni realitate (Federer câștigă în cinci seturi finala RG cu Rafa), cei doi probabil că nu se vor vedea pe zgură sau pe iarbă; iar pe hardul american din vară, întâlnirile lor au fost rare. De aceea, Fedal 37 merită sărbătorit. Va fi fie un Sunshine Double pentru Federer, fie un prim titlu la Miami pentru Nadal. Indiferent de rezultat, ei sunt și vor rămâne primii doi jucători din lume în acest an. Pentru mulți, și din toate timpurile.

Îți place?
2performant

Cele mai bune jucătoare de tenis sunt la Singapore. Cei mai buni generatori de vânzări online sunt în Affiliate Ranking by 2Performant

Cele mai noi