Murray depășește un Nadal neconvingător, Djokovic rezistă asaltului final al lui Nishikori

Camelia Butuligă | 8 mai 2016

Pentru al doilea an la rând, Andy Murray îl bate pe Rafa Nadal pe zgura din Madrid; la rândul său, Novak Djokovic a făcut deja uitat timeout-ul Monte Carlo și pare să fi reluat lucrurile de unde le-a lăsat.

Semifinala Murray-Nadal a fost o harababură. Nu din cauză că cei doi n-au încercat, dimpotrivă, au încercat din răsputeri; dar amândoi s-au chinuit fără succes să-și stabilizeze jocul pe perioade mai lungi. Murray și-a văzut serviciul unu evaporându-se (a câștigat setul unu cu 41% pe primul, iar până la sfârșitul meciului abia 54%) iar Rafa a luat ce-a fost mai rău din jocul colegilor săi: a pus scurte ca Nishikori, a dat smashuri ca Djokovic și din secțiunea federeriană ”Așa NU” a luat ramele și conversia deplorabilă a mingilor de break (în setul unu a avut 1/4, iar la sfârșitul meciului abia 2/13).

Amândoi au terminat cu mai multe neforțate decât winners, în cantități similare. Amândoi au alternat punctele bune, disputate, cu greșeli copilărești. Amândoi au strigat, și-au dat palme peste frunte, au ținut monologuri între puncte. Andy a primit avertisment pentru tragere de timp pentru că a așteptat ca publicul să se potolească și toată lumea și-a ținut răsuflarea când Rafa a avut o adevărată dezbatere pe marginea unei urme cu Bernardes (cei doi au o istorie încordată, Nadal cerând explicit cu ceva vreme în urmă ca Bernardes să nu-i mai arbitreze meciurile o perioadă). În concluzie, imaginea care mi-a revenit obsesiv în minte în timp că mă uitam la acest meci a fost scena bătăii incompetente din mijlocul străzii din primul Bridget Jones.

Nadal a dat tonul bramburelii, pierzându-și serviciul după ce ajunsese la 0-40 la 1-2. Era necaracteristic pentru Nadal pe vremuri să joace mai mult de două puncte consecutive proaste: acum se pare că și-a pierdut această abilitate care îl făcea un adversar atât de dificil. A reușit să salveze primele două mingi de break, dar pe a treia nu. Murray s-a văzut presat în game-urile următoare, dar a reușit să reziste mai bine decât Rafa, salvând două mingi de rebreak la 4-2. Este până la urmă ce a făcut diferența între ei în acest meci; felul cum au jucat mingile de break, și cele în favoarea, și cele în defavoarea lor. Rafa a reușit breakul până la urmă la 3-5, dar imediat după,în loc să consolideze, și-a pierdut serviciul la zero și cu el, setul. Știu, știu, dragi fani Nadal. E ciudat să-l vezi pe Rafa neprofitând de momentele de slăbiciune ale adversarului.

Mai ales când acest adversar aproape că a câștigat setul unu doar pe serviciul doi. Recent se pare că Murray a cerut ajutorul unui guru celebru al serviciului, Louis Cayer -poate au început lecțiile cu serviciul doi și n-au ajuns încă la primul. De asemenea, Murray a mai declarat că, pentru a-și îmbunătăți jocul pe zgură, a lucrat cu antrenori de juniori pentru aspectele strict tehnice ale loviturilor. Într-adevăr, loviturile sale, mai ales cele din spatele ternului, au fost mai adânci, mai apăsate (reverul în cros, foarte razant, a făcut ravagii), mai repede direcționate către colțuri. Nadal a recunoscut la conferință că a jucat prea scurt, că nu a lovit cu suficientă convingere. Partea plină a paharului? ”Chiar și așa, am fost aproape de o victorie contra numărului 2 mondial.”

Într-adevăr, setul doi a părut că va coti în favoarea lui Rafa, care în primele game-uri și-a luat repede serviciul, în timp ce Andy a avut două game-uri epuizante în care a salvat cinci mingi de break. Un break al lui Rafa părea iminent. În loc de asta, cel care își pierde serviciul este Nadal la 3-2, la prima șansă. Teribil de necaracteristic, din nou. Andy continuă să salveze mingi de break în următorul game, iar la 5-3 servește pentru meci, are chiar și match point, doar pentru ca, ați ghicit, să-și piardă serviciul. Caja Magica erupe, se scandează ”Si, se puede”. Momentul este de partea lui Rafa, care și-a redescoperit prădatorul interior. Dar în game-ul următor, în loc să-l vedem pe Murray sfâșâiat și târâîn decisiv, Rafa își pierde serviciul, setul și meciul cu un joc presărat de greșeli, printre care un smash eșuat. 7-5, 6-4, în puțin peste două ore.

Andy Murray devine astfel primul jucător din istorie care îînvinge pe Nadal la același turneu pe zgură în doi ani consecutivi. De asemenea, îîntrerupe seria de 13 victorii consecutive pe suprafața roșie. Se pare că povestea de amor dintre Murray și zgură de anul trecut va continua și în acest an.

Din păcate pentru Andy, povestea de amor a lui Novak cu toate suprafețele continuă și ea. Nishikori a jucat ca posedat ultima jumătate de oră din meci, salvând patru matchpoints în setul doi și forțând un tiebreak, dar tot nu a fost suficient.

Inițial, meciul a decurs după plan: Kei a atins vârful de formă în primul game, când a ratat trei mingi de break consecutive, apoi s-a crispat exact când trebuia, adică la 4-3. Primul set s-a terminat cu un previzibil 6-3 după 40 de minute. Setul doi a continuat în aceeași notă, cu Nishikori luptându-se să-și țină serviciul în primul game și cedându-l până la urmă la 2-2. Câteva minute mai târziu, Novak servea pentru meci la 5-4 și 40-0.

Trei mingi de meci consecutive de apărat și Kei s-a gândit că cele mai multe șanse le are dacă joacă așa:

Au urmat 25 de minte de tenis năucitor, din care cineva a observat că se pot face mai multe hotshot-uri decât din tot meciul Murray-Nadal. S-au vehiculat termeni ca ”Kleystation” sau ”Clay Nishikori”. De asemenea, i s-a explicat lui Tomic că de asta nu returnezi cu racheta invers când ești condus cu 5-4 și 40-0.

A contat vreunul din aceste lucruri în final? Nu. Pentru că Djokovic joacă un tenis simplificat la maxim atunci când poate (combinația serviciu-retur și apoi domină schimburile scurte căutând să lovească decisiv primul), iar când n-are încotro și trebuie să joace schimburi lungi, se agață de orice minge. Însă scoate teribil de multe puncte gratis servind și returnând precis și scurtând schimburile – acolo e cheia victoriilor sale, acolo a fost și cheia meciului câștigat în seara asta, chiar dacă mai târziu un pic.

Previewul meu pentru finala de mâine? Nu-l văd bine pe Andy. 

  

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi