Miza ultimelor luni din 2016: vom vedea un nou număr 1 mondial în circuitul masculin la sfârșitul acestui sezon?

Titlul de la Beijing câștigat contra lui Grigor Dimitrov cu 6-4, 7-6(2) este al 40-lea pentru Andy Murray. Între jucătorii activi, Murray ocupă un previzibil loc patru la numărul de titluri câștigate: Federer are 88, Nadal 69 și Djokovic 66. Pare corect, nu? Însă anul acesta este altă poveste pentru Andy. Cu Federer pe bară, Rafa chinuindu-se să-și găsească ritmul și Novak epuizat după French Open, Murray s-a apropiat la doar 1500 de puncte de locul 1, în Race to London, clasamentul care ne dă deja o idee destul de clară despre cum va arăta clasamentul la final de an. E mult, e puțin? Băieții mai au trei turnee mari și foarte mari până când se va trage linia peste acest sezon: Mastersurile de la Shanghai și Paris și Turneul Campionilor. Oportunități destule pentru Andy de a face rost de acele 1500 de puncte. Presupun însă că ar trebui să țintească pentru mai mult de atât, în caz că Djokovic, ocupantul locului 1 (220 săptămâni deja, locul cinci all-time în clasamentul dominațiilor tenisistice), nu va sta cu mâinile în sân.

Rămâne de văzut în ce formă va aborda acest ultim sprint al anului Djokovic, care s-a retras de la Beijing cu o accidentare la cot. De la Roland Garros încoace, Djokovic s-a chinuit cu tot felul de accidentări la braț (încheietură, umăr, acum cot), plus misterioase probleme personale, plus o epuizare mentală previzibilă după ce a urcat cel mai mare munte din cariera sa, tiltul de la Roland Garros. Trebuie să ne întrebăm deci în ce stare fizică se va prezenta și cât de mare este motivația sa la sfârșit de an: se va mai mobiliza suficient pentru a câștiga niște turnee pe care le-a mai câștigat de câteva ori (are trei titluri la Shanghai și câte patru la Paris și Londra)?

Pe de altă parte, pentru Murray, locul 1 și Turneul Campionilor ar fi teritorii noi. Ca țestoasa din poveste, Murray și-a mărit încet și sigur CV-ul în ultimii ani: în 2015 a bifat Davis Cup, în 2016 a repetat Wimbledon și medalia olimpică de aur. Hardul indoor este suprafața sa preferată, iar la Shanghai are două titluri, în 2010 și 2011. Ca nivel de-a lungul întregului an, a fost cel mai constant jucător din top 5, fără accidentări, fără căderi de formă drastice: un titlu și două finale de Slam, plus medalia olimpică de aur, plus Mastersul de la Roma, Queens și acum Beijing. Aici a defilat către titlu fără să piardă set, impunându-și autoritar tenisul său counterpunching și agil.        

La Shanghai, concurența va fi mai serioasă decât la Beijng: Murray este în același sfert cu Monfils, Del Potro, Goffin și Pouille. În sfertul de deasupra dau târcoale Wawrinka și Raonic. După o săptămână plină de meciuri, Murray s-ar putea să fie prins din urmă de oboseală la un moment dat. Chiar dacă acest lucru se întâmplă și Andy nu va mai repeta la Shanghai performanța de la Beijing, partea bună este că are timp să se întoarcă în Europa și să se regrupeze pentru Paris și Londra.

Scenariul unui nou număr 1 depinde de mulți factori (Djokovic va avea și el un cuvânt important de spus), însă după cum stau lucrurile acum, Murray are o șansă destul de bună de a mai bifa niște noi borne în cariera sa.

#NextGen avansează

La Tokyo am avut o finală între Kyrgios și Goffin, câștigată de australian, care obține astfel cel mai mare titlu din carieră și cel mai bun clasament al său: locul 14. Goffin urcă și el până pe 12, iar Zverev, care la Beijing i-a scos pe colegii Thiem și Sock, este acum pe locul 21. Pouille a pierdut un meci foarte disputat cu Dimitrov tot la Beijing, iar Kyle Edmund i-a opus o rezistență onorabilă lui Murray, ducând până în tiebreak primul din cele două seturi jucate contra sa în sferturi. Edmund, alături de Taylor Fritz, au trecut de calificări și de primul tur deja la Shanghai.

În afară de Dominic Thiem, care nu-I de mirare că a rămas fără suflu după cât a jucat anul acesta (s-a retras de la Shanghai), restul tineretului înaintează constant și sigur înspre ultimele faze ale turneelor și, în consecință, spre vârful clasamentului. Sau intră în top 100, ca Francis Tiafoe, care a câștigat al doilea său titlu Challenger la Stockton.    

Shanghai e la rând

Tablou foarte încărcat la Shanghai. În afară de Federer, Thiem și Nishikori, toate numele mari și mijlocii sunt prezente, inclusiv niște jucători ne-capi de serie, dar periculoși. Cel mai de temut este Del Potro, care a aterizat într-un sfert foarte încins, alături de Murray, Monfils și Pouille. Delpo va deschide contra lui Goffin, proaspăt finalist la Tokyo, și dacă trece, va da fie de Sousa fie de Paire. Pouille, cap de serie 13 (viitorul este deja prezent), deschide cu Verdasco și apoi, dacă trece, va avea din nou parte de un veteran: fie Youzhny, fie Almagro. Dacă iese din această vicleană secție geriatrică, îl va primi ca premiu, cel mai probabil, pe Murray.

Sfertul de deasupra este mărginit de Wawrinka și Raonic (care s-a retras din semifinala de la Beijing din cauza unei entorse suferite în meciul din sferturi) și-i mai conține pe Cuvas, Ferrer și Simon. Meci interesant: Edmund-Wawrinka. În jumătatea de sus, primul sfert propune deja niște meciuri apetisante: Djokovic – Fognini și Dimitrov – Gasquet. Capii de serie, pe lângă Djokovic și Gasquet, sunt Kyrgios și Berdych. Sfertul al doilea este populat de Nadal, Cilic, Bautista-Agut și Tsonga. Tot aici, Tipsarevic, revenit și el după o pauză îndelungată, este deja în turul doi, unde se va vedea cu Tsonga. Alt meci interesant din turul doi: Cilic – Zverev.