Federer câștigă din nou la Halle. Grigor Dimitrov și Ana Ivanovic, ceilalți campioni ai primei săptămâni pe iarbă

Zi solidă pentru fanii frumuseții (de orice tip) în tenis. Roger Federer, Grigor Dimitrov și Ana Ivanovic au câștigat finalele celor trei turnee jucate astăzi, la Halle, Queen’s și Birmingham. Și pentru fiecare în parte a fost o victorie cu semnificații.

Să începem cu Federer, care a câștigat pentru a 7-a oară în carieră la Halle, unul dintre turneele lui favorite. Elvețianul l-a învins cu un dublu 7-6 pe Alejandro Falla, columbianul care, la 30 de ani, a jucat abia a doua finală a carierei. A fost un fel de premiu de consolare pentru Falla, un sud-american atipic, foarte bun pe iarbă și mai puțin performant pe zgură, de exemplu. Consolare în sensul că a primit o nouă șansă la Federer, la patru ani distanță de la faimosul lor meci de la Wimbledon. Atunci, Falla, care a condus cu 2-0 la seturi, a fost la doar trei puncte distanță de a pune capăt seriei de sferturi de finală a elvețianului în turneele de Slam, și asta cu mult înainte ca Federer să fie atât de abordabil precum e în prezent. Dacă înfrângerea lui Federer cu Stakhovsky din 2013 (runda a 2-a) a fost considerată un șoc imens, ei bine, e greu de cuantificat o magnitudine pentru cazul în care Federer ar fi pierdut în turul 1 la Wimbledon 2010 cu Falla. La vremea respectivă, Federer avea 29 de ani neîmpliniți, era campion en-titre și văzut de departe favoritul turneului. Surpriza ar fi fost colosală și, preț de aproape patru seturi, ea a părut perfect posibilă.

Și azi, Falla a demonstrat că rămâne o nucă tare pe iarbă, suprafață pe care columbanul are știința jocului. Poate servi cu regularitate, păstrându-se la niște procente care, în cel mai rău caz, îl pot duce în tiebreak. Poate returna competent, poate să negocieze cu multă îndemânare slice-urile joase și poate veni cu mult succes la fileu. În plus, Falla a replicat de fiecare dată când Federer s-a desprins, dar a fost depășit clar în ambele tiebreak-uri.

Este, de altfel, unul dintre capitolele la care Federer poate bifa o bilă albă în această săptămână. Înainte de Halle, RF avea bilanț negativ în tiebreak-urile jucate în 2014, dar a reușit să-și îndrepte cifrele, jucându-le perfect pe ultimele trei, cele cu Nishikori și cu Falla.  A fost o zi în general bună pentru elvețian, care a continuat și astăzi să servească foarte bine, cum a făcut-o pe parcursul întregii săptămâni. Partea proastă pentru el? S-a repetat de două ori povestea din semifinale: de fiecare dată când a făcut break, Federer și-a pierdut serviciul imediat, lăsând impresia că nu știe exact ce are de făcut, într-o situație în care desprinderea era asigurată. Amintiri ale setului doi cu Gulbis, de la Roland Garros? Cert e că, atât la 5-3 în primul set, cât și la 1-0 în cel de-al doilea, Federer a pierdut imediat acel touch foarte ofensiv cu care ne-a obișnuit în situațiile în care conduce. A devenit pasiv și pasibil la erori. Ori menținerea break-urilor e fundamentală pe iarbă, mai ales în meciuri în care câteva puncte pot decide victoria. Partea bună pentru el e că, așa cum spuneam, Federer a jucat foarte bine în alt moment fundamental al unui joc pe iarbă, tiebreak-ul. În ambele TB-uri ale finalei de azi, l-am văzut pe elvețian foarte agresiv, fără cadouri și descărcând din plin pe forehand, cu care și-a deschis mult mai bine terenul.

“Am lăsat un pic din sufletul meu aici. Obiectivul meu a fost să obțin un trofeu, să joc bine și să mă distrez. Punct ochit, punct lovit”, a spus Federer la festivitatea de premiere, cel care, după finala de simplu, s-a întors pe teren pentru a o juca pe cea de dublu, alături de conaționalul și prietenul său din copilărie, Marco Chiudinelli. Cei doi au pierdut, după patru mingi de meci irosite. Ar fi fost pentru a treia oară în cariera lui Federer când ar fi câștigat și la simplu, și la dublu, după Viena 2003 și Halle, 2005.   

În 2014, Federer a jucat cu trofeul pe masă în turnee de 250 (Brisbane, Halle), de 500 (Dubai) și de 1000 (Indian Wells, Monte Carlo), ceea ce, dincolo de imperfecțiunile jocului său din momentul actual, este o realizare mai mult decât notabilă, la aproape 33 de ani. Întrebarea este însă dacă va putea juca și una într-un Grand Slam, dacă va putea să ia cu el și la Wimbledon acest mic momentum acumulat la Halle. Dacă da, ar fi prima finală de Slam pentru el din 2012 încoace. Și tot din 2012 datează și ultima ocazie când Federer chiar și-a apărat un trofeu câștigat anul anterior.

Ca fapt divers, a fost ultima ediție a turneului de la Halle în categoria de 250, el urmând să fie promovat, alături de Queen’s, la categoria 500, începând cu anul următor, când, de altfel, sezonul de iarbă primește o săptămână și un turneu (Stuttgart) în plus.

Apropo de Queen’s… Grigor Dimitrov este noul campion al turneului londonez, după o finală de foarte bună calitate cu Feliciano Lopez, în care am văzut toate elementele specifice jocului pe iarbă. A fost 6/7, 7/6, 7/6 pentru Grigor, care a salvat o minge de meci în setul doi, a recuperat un break deficit în setul al treilea și a impresionat teribil la combativitate, efort și rezistență mentală, adică exact capitole la care a fost criticat puternic, și pe bună dreptate, în trecut. “Am fost la un punct distanță, așa că e un eșec dezamăgitor, dar trebuie să-l felicit pe Grigor, a luptat enorm”, a spus Feliciano.  

E un rezultat solid pentru Dimitrov, al cărui progres se accelerează. Ce-i drept, el rămâne în continuare puțin dator la turneele mari, dar va avea o șansă mare să rupă această tradiție nefastă la Wimbledon, tocmai pentru că Grand Slamul londonez se anunță atât de deschis anul acesta.

Cu deja trei titluri anul acesta, Dimitrov își face un dosar solid pentru o eventuală prezență la celălalt turneu important găzduit de Londra anul acesta, Turneul Campionilor. Pe locul 13 în clasamentul general, bulgarul urcă pe 10 în Race după triumful de azi. Și mai important, el este primul jucător care reușește anul acesta să câștige titluri pe trei suprafețe distincte, după ce s-a impus pe hard la Acapulco și pe zgură la București. Iar ironia situației: e a doua oară anul acesta când el și Federer, omul cu care a fost comparat de atâtea ori, câștigă un turneu în aceeași zi.

O performanță similară cu a lui Dimitrov a reușit Ana Ivanovic, care devine prima jucătoare care face finale pe trei suprafețe diferite anul acesta, după Monterrey, pe hard, și Stuttgart, pe zgură (pierdută). Ca fapt divers, Simona Halep poate să replice această performanță cu o finală la Hertogenbosch. Simona a fost, anul trecut, singura care a câștigat titluri pe toate suprafețele, hard, indoor hard, iarbă și zgură.

Revenind la Ana, sârboaica s-a impus la Birmingham cu 6-3, 6-2 contra Barbarei Zahlova-Strycova, pentru primul ei titlu pe iarbă și cel mai important trofeu personal de la Roland Garros 2008 încoace. Remarcabil, Ana nu a pierdut nici măcar un set în tot turneul. Cu 3 titluri anul acesta, Ana urcă pe locul 11 de luni și pe locul 6 în Race to Singapore.

Săptămâna următoare avem turnee la Hertogenbosch și Eastbourne, atât pentru băieți, cât și pentru fete.