Djokovic nu poate fi mișcat: Nole învinge un Rafa foarte bun în sferturile de la Roma, iar Roland Garros n-ar putea veni mai repede

Camelia Butuligă | 13 mai 2016

Rafa Nadal a arătat încă o dată foarte bine, dar Djokovic a răspuns chiar și mai bine: într-un meci în care Nadal a condus cu 4-2 în primul set și a avut 5 mingi de set în cel de-al doilea, liderul mondial a găsit câteva puncte extraordinare în momentele cheie și l-a înfrânt, în cele din urmă, pe rivalul său, 7-5, 7-6, în două ore și jumătate de tenis de înalt nivel. Sârbul conduce acum cu 26-23 în meciurile cu Nadal, căruia i-a luat 15 seturi la rând.

Înfrângerea lui Rafa înseamnă că acesta va fi cap de serie 5 la Roland Garros, nereușind să-l depășească pe Wawrinka; există, astfel, șanse ca Nadal să nimerească iar pe sfertul de tablou al lui Djokovic, ceea ce face tragerea la sorți a Roland Garros foarte interesantă. Dar nu doar tragerea, ci turneul în sine a fost făcut mai interesant de evoluția lui Rafa de azi și, firește, de felul în care Djokovic s-a descotorosit de adversarul său azi. 

După un astfel de meci, e simplu de uitat că abia au fost sferturile: Djokovic îl așteaptă din nou în semifinale pe Kei Nishikori, la fel ca la Madrid. Murray – Pouille va fi cealaltă semifinală. 

***

Opinia generală după încă o înfrângere a lui Rafa contra lui Novak (al șaptea consecutivă, toate în minim de seturi) este că acesta a fost cel mai bun meci făcut de Nadal de la victoria din 2014 de la Roland Garros. Scorul, lungimea partidei și intensitatea ei susțin toate această idee: 7-5 7-6(4) în două ore și 25 de minute. 

Djokovic a revenit în ambele seturi pe final după ce a fost condus cu un break, a icnit și a răcnit, a rupt o rachetă și i-a dat peste mână arbitrului Bernardes (la propriu). Rafa a lovit în tiebreak un voleu ca-n anii 70, a alergat ca-n anii 2000 (cu toate că nu-și mai simțea talpa piciorului stâng la un moment dat în setul doi) și a dat rame ca Federer în 2013.

Amândoi au fost pe deplin conștienți de miza meciului. Nu, aceasta nu a fost doar un sfert de finală la un Masters; a fost ultima repetițieînainte de premieră, ultima șansă de a evalua nivelul propriu și al adversarului principal de la Roland Garros. Și ultima șansă de a transmite mesaje taberei adverse. Felul cum s-au adunat clanurile Nadal și Djokovic în tribună, cu toți membrii prezenți la datorie, a dovedit, dacă mai era necesar, cam ce importanță avea acest meci.

Nadal a început mai bine ambele seturi. În primul a făcut breakul pentru 4-2, în al doilea chiar la început. În ambele Djokovic și-a ridicat nivelul pe măsură ce setul avansa, iar Rafa a scăzut intensitatea. În primul set de exemplu, spre sfârșit, forehandul a fost partea care a cedat. Djokovic a egalat la 4 la a patra minge de break și apoi a mai făcut un break pentru 7-5 tot la a patra șansă, cu un punct absolut stupefiant.

Setul doi a urmat un scenariu aproape identic: break imediat Nadal pentru 1-0. De data asta Rafa a reușit să-și apere serviciul mai mult timp decâîn primul set. Până la fatidicul game 10, când a servit pentru set, Nadal nu s-a confruntat cu niciun breakpoint. La 5-4, Rafa a avut 5 șanse de a încheia setul și cumva, le-a risipit pe toate. Unele au fost meritul jocului agresiv al lui Djokovic, care a câștigat chiar un punct cu două smashuri consecutive (ha??). Unul a fost rodul hazardului și al benzii fileului. Dar au fost unele pe care Rafa le putea executa mai bine și care au fost greșite de emoții. Scurta leșinată în fileu, sau forehandul care a zburat aiurea în out, astea îl vor bântui o vreme. În tiebreakul care a urmat, Djokovic nu numai că a terminat mai bine, dar a și pornit mai bine.

Cam ăsta a fost desfășurătorul. Nadal a jucat bine datorită faptului că a servit bine (83% pe primul), a reacționat bine la retururile lungi ale lui Novak și a reușit să păstreze o poziție avansată în schimburi. Aceasta s-a datorat azi mai ales rezistenței reverului, care a fost serios pistonat în schimburi și cu care a reușit să păstreze o adâncime în general bună. Dacă ar găsi o soluție și atunci când este scos mult în cros pe rever, Nadal ar putea înclina mai mult balanța în favoarea sa. 

Această schemă a fost prima cu care Djokovic a început să-l domine pe Rafa în schimburi, hăt, în 2011. Pistonarea insistentă a unei laturi, din ce în ce mai pe exterior, urmată de o minge rapidă în partea opusă. La început, dacă lovitura ultimă era pe reverul lui Rafa, acesta nici nu mai ajungea la ea. În seara asta, pressingul a început pe rever, urmat de lovitură finală pe forehand. Nadal a avut repetat probleme, dar nu în a a ajunge la minge cu forehandul, ci a o pune în teren. Rafa nu a putut face foarte bine tranziția de la a lovi în neștire revere la a schimba repede pe forehand.

De fapt, forehandul a fost partea mai haotică azi. Într-adevăr, a făcut și puncte excelente, clasice pentru jocul său, cu forehandul invers, sau cel în lung de linie. Dar în schimburile din poziție neutră, mai ales în cros, reverul lui Djokovic l-a dominat. Adâncimea pe care o putea produce nu era suficientă de multe ori pentru că mingea venea prea repede și era prins nepregătit.

Dacă îmbunătățește aceste două chestii (constanța forehandului și mai multe revere în lung de linie când este înghesuit în cros spre exterior), Nadal poate fi incomod la Roland Garros.

Pentru că Djokovic vede că nu mai poate să câștige relaxat contra lui. De aici nervozitatea, gesturile, gemetele transformate în strigăte în toată regula, stropșirile către lojă, ruperea de rachete. Parcursul său la turneele pe zgură de până acum a fost solid, dar traversat de momente de oboseală fizică (Monte Carlo) și mentală (covrigul încasat aseară de la Bellucci). ”Azi am jucat două seturi, dar mă simt de parcă am fi jucat 5”, a declarat el după meci. Acest lucru este îmbucurător pentru Nadal, care a avut mult timp dinții înfipți în meci, și îngrijorător pentru Novak, care a trebuit să-și acceseze viteza cea mai de sus pentru a-l stăvili.

Da, tenisul cel mai bun al lui Nole este încă mai bun decât tenisul cel mai bun al lui Rafa, dar nu cu mult. La Roland Garros, contextul va conta și el: dacă tragerea îi va arunca iar împreună în sferturi sau nu, și cât de apăsat va fi din nou Djokovic de sisifica sarcină de a câștiga cupa aia afurisită. Dacă Nadal îl evită până mai târziu în turneu și dacă Djokovic va fi hărțuit pe traseu (zombie-style) și de alți jucători, eventuala lor întâlnire de la Paris s-ar putea să fie mai interesantă decât cea din seara aceasta.

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi