Cu Djokovic out, cine va câștiga Mastersul de la Madrid? Cinci teme de discuție

Începe unul dintre cele mai tari turnee ale anului. Candidat anual la titlul neoficial de al 5-lea Slam, Madridul are două tablouri doldora cu meciuri de văzut și o mulțime de întrebări. Ieri am aruncat o privire pe tabloul feminin din perspectiva jucătoarelor noastre, azi discutăm despre turneul masculin. Care, deși a rămas în ceasul al 12-lea fără Novak Djokovic, nu duce lipsă de intrigi promițătoare. Și dacă istoria recentă din ATP e un indicator corect, e cazul să ne pregătim pentru o nouă săptămână imprevizibilă.  

 

1. Retras de la Madrid, e Djokovic vulnerabil pentru Roland Garros?

Novak Djokovic. Novak Djokovic. Și Stanislas Wawrinka. Ei sunt campionii primelor trei turnee jucate în acest an în seria Masters, iar la Madrid, unul dintre cele mai importante evenimente ale primăverii în tenis, un lucru e sigur: numele câștigătorului nu va mai fi Novak. Sârbul s-a retras duminică din turneu, după ce tragerea la sorți fusese efectuată, ceea ce complică discuțiile despre tablou. Sau le simplifică, depinde de unde privești lucrurile. Cel puțin pe hârtie, tabloul arată disproporționat acum, cu Nadal, Federer și Murray pe o parte, Wawrinka și Ferrer, în cealaltă.

Dar să revenim la Djokovic. Numărul doi mondial acuză în continuare dureri la încheietura dreaptă și a decis să sară peste Madrid, deși un comunicat transmis de el săptămâna trecută anunța ca sigură participarea la turneul patronat de Ion Țiriac și caracteriza accidentarea suferită înainte de Monte Carlo drept „nimic serios”. Cele câteva zile de pauză luate după MC ar fi trebuit să fie suficiente, dar când Nole a revenit zilele trecute la antrenamente, a revenit și durerea, motiv pentru un alt set de teste. Sârbul a amânat o decizie până în ultimul moment posibil, dar, în cele din urmă, n-a putut dezminți zvonurile care începuseră să circule încă de sâmbătă pe Internet și și-a anunțat retragerea. El țintește acum turneul de la Roma pentru revenire. 

Bineînțeles că Djokovic nu a vrut să-și asume niciun fel de risc înainte de Roland Garros. Dar retragerea lui contribuie la sentimentul care caracterizează acest sezon: nimic nu e sigur, toate ierarhiile și certitudinile anilor precedenți sunt puse sub semnul întrebării; mult imprevizibil. Novak nu a mai avut probleme medicale serioase de dinainte de 2011, anul exploziei sale, dar și momentul în care faimoasa lui dietă a început să-și facă efectul. Asta i-a permis nu doar rezultatele pe care le știe toată lumea, ci și consolidarea unei imagini de indestructibil, omul-gumă, cu o elasticitate ieșită din comun și rezistență incredibilă la efort. Ca și în cazul lui Nadal, cel care acuză tot mai des dureri la spate, corpul lui Nole dă primele semne de oboseală. Ultimul lucru pe care tenisul și l-ar dori ar fi un alt mare campion cu probleme serioase la încheieturi, un punct fierbinte pe harta medicală a ATP, dacă ne gândim că Del Potro a fost scos temporar din circuit tot din cauza încheieturilor. Din ce s-a spus până acum, Novak e, totuși, departe de gravitatea lui Delpo (cel care, apropo, a început în cele din urmă recuperarea de după operație după o perioadă de repaus total), așa că să sperăm că-l vom vedea rapid în circuit.

Djokovic ar fi avut o șansă teoretică la Madrid de a-și recupera primul loc. Chiar dacă nu ar fi reușit asta în capitala Spaniei, Mastersul de la Caja Magica l-ar fi putut ajuta să reducă masiv din diferența față de Rafa. Problemele la încheietură ridică niște dubii în ce privește această posibilitate și așa ajungem și la prima întrebare, chiar dacă ea are legătură doar indirect cu Madrid.

2. Rafa. Va putea să se restarteze la Madrid?

Retragerea lui Djokovic din turneu ar trebui să mai reducă din presiunea de pe umerii lui Rafa, care va fi scutit, pe moment, de grijile în ce-l privește pe sârb. Nadal are însă și așa suficiente probleme, chiar și fără Djokovic în peisaj; dintr-o dată, problema nu se mai pune la modul că Nole e singurul care îl poate bate pe spaniol pe zgură. Incredibile chiar și acum, la ceva distanță de momentul producerii lor, înfrângerile cu Ferrer și Almagro l-au zguduit serios pe Rafa și le-au deschis ochii larg celorlalți jucători din pluton. Fără prea mult timp la dispoziție ca să-și rezolve hibele din joc, Nadal va trebui să găsească o rezolvare din mers a crizei de rezultate, dar mai ales a lipsei de încredere. Un titlu la Madrid ar șterge impresia de vulnerabilitate care-l însoțește pe spaniol în ultima perioadă și i-ar reîntări dosarul pentru Roland Garros. Va putea să se regrupeze Rafa tocmai la cel mai slab turneu al său din calendarul de zgură, după ce a fost ambuscat la două dintre turneele pe care le monopolizase?  

Tabloul său e presărat cu jucători pe care, în condiții normale, îi domină autoritar pe zgură: Dimitrov și Berdych sunt pe traseu înainte de o ipotetică semifinală cu Federer. Dar așa a fost și la Monte Carlo și Barcelona.  

3. Federer. Cu totul alt gen de griji

Dacă rivalii săi au tot soiul de probleme, Federer e seren și happy când vine vorba de tenis și de ceea ce joacă acum. Însă tocmai când ar fi putut profita din plin de contextul descris mai sus, Roger este, la rându-i, un pic cu mintea departe de tenis. E de înțeles. Soția lui, Mirka, e foarte aproape să nască al treilea copil al familiei, iar elvețianul a fost destul de clar, săptămânile trecute: dacă va fi nevoie, se va retrage de la orice turneu, posibil chiar și Roland Garros, pentru a petrece timp cu familia. Și cine poate să-l condamne? Federer e acum în plină toamnă blândă a carierei, deși e o formulare improprie pentru un tip care conduce circuitul la capitolul meciuri câștigate în 2014, însă „sunt și alte lucruri mai importante în viață”, iar Roger nu mai are absolut nimic de fugărit și de demonstrat ca să trebuiască să aleagă altfel.

Așadar, până la alte ordine, orice turneu de aici și până la nașterea copilului ar trebui privit cu rezerve în ce-l privește pe Federer: Roma, Roland Garros, până și Madrid. Numărul 4 mondial era programat să ajungă la Madrid luni; o apariție relativ târzie, însă și la Monte Carlo a venit la fel de târziu și a ajuns până în finală. Caja Magica este un loc care îi priește lui Federer, și tot aici a obținut, printre altele, și ultima victorie pe zgură contra lui Nadal, în 2009. Nici traseul nu e rău: Paire sau Simon, Verdasco, Seppi sau Bautista, Murray sau Tsonga în sferturi. Și să nu uităm că Federer a făcut semifinale sau mai bine la opt din ultimele nouă turnee la care a jucat, cu singura excepție Miami, unde a pierdut în sferturi. 

Later update: Federer s-a retras de la Madrid pentru a putea fi alături de soția sa.  

În anunțul făcut pe pagina sa de Facebook, Federer n-a specificat când va reveni sau dacă va juca Roma, limitându-se să spună că „în curând”

— Treizecizero.ro (@treizecizero) May 6, 2014

4. Wawrinka. Viitorul sună bine pentru Stan the Man 

Anul trecut, Stan ajungea în finală la Madrid, dar performanța lui era încă privită cu destule rezerve, ca și cum ar fi avut o componentă serioasă de întâmplare. Fast-forward un an mai târziu și Wawrinka, între timp un campion dovedit și cu o cotă de popularitate în continuă creștere, nu doar că are șanse bune să-și apere punctele din 2013, ba chiar e văzut ca favorit să-l câștige. Cu atât mai mult acum, după retragerea lui Djokovic. Stan are în fața lui un tablou complet accesibil, un drum presărat cu mulți jucători pe care fie i-a învins recent, fie le este net superior. Dacă o finală ar fi un rezultat perfect normal, un titlu la Madrid l-ar catapulta pe Stan într-o zonă și mai rarefiată decât cea în care deja este: Wawrinka ar fi câștigătorul a trei dintre primele cinci turnee importante ale anului. De asemenea, l-ar plasa bine de tot într-o improbabilă cursă de urmărire a liderului mondial (chit că e o cursă pe termen mediu) și ar demonstra că Stan poate să joace și din postura de mare favorit, nu doar de challenger care face mai bine sprintul final, profitând că favoriții se obosesc între ei. Lucrurile se așează frumos pentru Stanislas; el aleargă pe un culoar numai al lui, care duce departe, către lucruri mărețe. După Australian Open și Monte Carlo, primul Slam și primul Masters, lista pare abia deschisă.

5. Surprize: cine se mai înscrie?

Tradițional, Madridul e foarte generos în rezultate contradictorii. Cu atât mai mult acum. Devine deja un clișeu să spunem că ATP este tot mai deschis de la un turneu la altul, ceea ce se vede cel mai bine în clasamentul Race to London. Aproape că nu mai există săptămână în care să nu apară câte un outsider nebăgat în seamă și să strice planurile favoriților. Titlurile câștigate săptămâna trecută de Martin Klizan și Carlos Berlocq la Munchen, respectiv Oeiras, confirmă. 

De unde va veni neprevăzutul la Madrid? Patru dintre suspecți, Gulbis, Janowicz, Fognini și Dolgopolov joacă între ei în turul 1. Adevărate meciuri-popcorn, farmecul unui Masters cu tablou de 64 de poziții (apropo, bună discuția: n-ar fi cumva mai bine să se revină la 16 capi de serie la Slamuri?). Marin Cilic e bine plasat pe partea lăsată liberă de Novak Djokovic (datorită căruia Paul-Henri Mathieu a fost urcat direct în turul 2), iar Kei Nishikori are culoar pentru un posibil sfert de finală captivant cu Stan Wawrinka. Almagro și Ferrer ar putea capitaliza de pe urma recentelor victorii cu Rafa; apropo, Nico – Murray e un meci foarte bun pentru turul 2. Iar campionul Bucureștiului, Grigor Dimitrov, stă cuminte și își așteaptă șansa, pe un culoar exterior. Oricine ar fi ipoteticul nostru campion surpriză, el trebuie să facă un singur lucru (afară, desigur, de o săptămână perfectă pe teren): să creadă în el până la capăt. Dacă va crede că poate bate pe oricine, jumătate din treabă e deja făcută. Aparent, totul e posibil zilele astea în ATP.