Australian Open: Roger, Serena și Kei trec ușor, Aga, Tomas și Carla sunt testați, dar ies la liman

Camelia Butuligă | 24 ianuarie 2016

După o zi absolut nebună, unde Novak Djokovic a făcut 100 de neforțate și a tras peste patru ore pentru a-l învinge pe Gilles Simon, Radwanska s-a strecurat cu mare noroc și Carla Suarez-Navarro a câștigat meciul după ce a pierdut primul set cu 6-0, putem spune că în tenis un singur lucru e sigur: meciul nu se termină până nu se termină.

Tonul a fost dat de Sharapova, care a fost la înălțime și i-a oferit puține oportunități Belindei Bencic de a se infiltra în meci. A fost ajutată de un serviciu exceptional, care a livrat 21 de ași (mai mult decât servește într-un turneu întreg, glumea Brad Gilbert pe Twitter) și o tactică simplă: acum vezi mingea, acum nu mai vezi mingea.

Maria a făcut un număr enorm de winnere, dar și de neforțate (58/46), dar a fost singura strategie care ar fi avut succes contra lui Bencic. De câte ori Belinda reușea să se strecoare într-un schimb și să-l prelungească, șansele Mariei de a-l câștiga scădeau vizibil. Elvețianca are ușurința deschiderii terenului și a schimbării direcției mingii cât ai zice ”fondue”. Sharapova a știut că singura ei carte în acest meci (și în general) este cea a agresiunii totale, de la început. Din fericire pentru ea, planul a funcționat, deși a transpirat ceva: fiecare dintre cele două seturi a durat puțin peste o oră.

Acum urmează întâlnirea întâlnirilor, reeditarea finalei de anul trecut și meciul pe care toată lumea îl așteaptă de la tragerea la sorți, cu Serena. S-o lăsăm pe Maria să se bucure azi, înainte să-i spunem cu toții în cor că n-are cum să câștige contra lui Williams. Unde rămâne Bencic după acest meci? În mod clar, Belinda are potențial și o știe: țâfna ei pe teren, chiar dacă se manifestă încă infantil (cam multe aruncări de rachetă) semnifică tocmai că Miss Bencic are așteptări mari de la sine. De asemenea, jocul ei are amestecul potrivit de îndemânare și forță pentru a nu eșua în categoria Radwanskăi, regină a Hot Shoturilor, dar niciodată o amenințare reală pentru marile nave de luptă. Cu condiția ca serviciul ei să devină o idee mai motorizat decât acum.

Dacă tot vorbim de Radwanska, să spunem că meciul ei contra nemțoaicei Anna-Lena Friedsam, despre care spuneam că va fi un test, a fost un test, dar pentru amândouă. Un test dureros, care a arătat ce sport crud este tenisul. Friedsam a jucat incredibil, bombardând-o pe Radwanska pe ambele părți și împingând-o în corzi în setul unu și trei, unde a condus cu 5-2. Însă incapacitatea ei de a închide meciul când a avut ocazia a costat-o scump câteva minute mai târziu, când s-a trezit afectată de crampe grave la piciorul stâng și apoi și la cel drept. Pauza medicală nu a ajutat-o foarte mult și sfârșitul meciului a avut momente dramatice: Anna-Lena contorsionată de durere, plângând și servind de jos, pierzând puncte din cauza avertismentelor pentru tragere de timp. Radwanska a fost criticată pentru că a jucat-o cu scurte și loburi în condițiile acestea, însă aceste acuzații mi se par inutile. Jobul ei era să câștige și nu a fost vina ei că adversara s-a găsit brusc incapacitată. Don`t hate the player, hate the game.

Poate sunt bune aceste evenimente care amintesc că sportul profesionist nu este floricele pe câmpii, ci unul dintre cele mai nemiloase domenii de activitate. Cine n-are stomac, să nu se uite. Acestea fiind spuse, Radwanska a trecut cu mare noroc și Friedsam va învăța, sper, niște mari lecții. Una este că joacă suficient de bine pentru a se ține de vedete și a le pune mari probleme. Reverul ei este atât de bun, că-mi aduce aminte de Na Li și Kim, iar serviciul este foarte solid. Vede bine terenul și nu are frică să atace, are un joc foarte dinamic. Păcat că nu are experiență la acest nivel și nu a putut sau știut să-și dozeze mai bine resursele fizice. Tenisul este un maraton alcătuit din sprinturi.

Radwanska va juca în sferturi cu Suarez-Navarro, care a navigat și ea prin niște ape tulburi cu Daria Gavrilova. A pierdut primul set cu 6-0, dar a reușit să găsească o cale în următoarele două, câștigate cu 6-2 6-3. Gavrilova poate fi o adversară exasperantă; se mișcă foarte bine, e foarte fit și are un arsenal variat de lovituri, cu care poate fragmenta jocul: sliceuri, scurte, unghiuri foarte închise. Și mai variat este arsenalul ei de expresii faciale și reacții, cu care i-a pus serios la treabă pe cei de la WTA Reactions, responsabili cu GIFurile reacțiilor amuzante din meciurile feminine.

Tomas Berdych a îngroșat și el rândurile favoriților care s-au trezit în decisiv azi. Adversarul său, Roberto Bautista-Agut are o reputație de buturugă mică și rezistentă, căreia îi plac victoriile în cinci seturi. De fapt, numele spaniole din două sau mai multe bucăți, parcă sunt predestinate pentru meciuri lungi. Nume lung, meciuri lungi, no? Tomas a avut niște statistici sharapoviene (18 ași, 66/57 winnere/neforțate), dar va trebui să lucreze la șansele de break ratate (doar 4 fructificate din 22). Tomas a alergat vreo trei kilometri și ceva în acest meci și asta cred că este mult pentru tipul său de joc. Astfel că după meci, recuperarea a fost făcută în același timp cu masa și… ținutul unei umbrele. Multitasking.

Intrat pe teren la 22.30, planul de joc al lui Federer cred că suna cam așa: 1. Câștigă 2. Repede. Zis și făcut. A și avut un adversar care nu se anunța periculos, în persoana lui David Goffin, pe care Federer îl cunoaște bine și despre care a spus după meci că este ”un partener care mă solicită la antrenament”. Nici acest meci David nu a făcut altceva decât să-l mai dezmorțească oleacă pe Federer înainte de sfertul cu un vechi inamic, Tomas Berdych. La fel ca Federer, expeditivii zilei au mai fost Kei Nishikori, care nu pierdut prea mult pe teren contra lui Jo Tsonga și Serena Williams, care a trecut de Margarita Gasparyan pierzând doar trei gameuri.

Îți place?
Cele mai noi
  • Maria: ar accepta orice de la RG, inclusiv calificări. A evitat, în mare, întrebările directe re: wildcarduri, vestiar, declarații agent

comments powered by Disqus