Toți marii favoriți sunt prezenți. Roland-Garros 2024, sferturile de finală, analizate meci cu meci

Feminin

Iga Swiatek vs. Marketa Vondrousova

După testul dur pe care l-a trecut în turul doi cu Naomi Osaka, meci pe care l-ar fi putut pierde în aceeași măsură în care l-a și câștigat, Iga a mai cedat, în drumul către sferturile de finală, doar șase game-uri în meciurile cu Bouzkova (6-2, 6-4) și Potapova (6-0, 6-0). Aparent, Iga e din nou în poziția în care era la începutul turneului, iar acel meci cu Osaka n-a lăsat urme, ba chiar se pare că i-a prins bine.

Iga arată precum o jucătoare care, cel mai probabil, va triumfa din nou – însă în turneu mai sunt jucătoare care îi pot pune probleme, precum Rybakina sau Sabalenka. Până la cele două, Iga va avea de înfruntat o adversară extrem de imprevizibilă ca joc, ca formă, ca încredere, ca stare. Marketa Vondrousova e mereu o enigmă: e o jucătoare extraordinar de creativă, talentată și cu un stil de joc atipic. Doar că pare că își aduce aminte relativ rar de ce e capabil – când o face, e greu să n-o observi.

La 24 de ani, Marketa a câștigat două titluri (dintre care unul de Grand Slam), a fost prezentă într-o finală olimpică și într-o altă finală de Slam, chiar la Paris, în 2019. Pentru cum joacă în zilele ei bune, pare puțin. Dar aici intervine și cea mai mare problemă la ea: nu întotdeauna are starea necesară să pună în aplicare acel tenis complex, variat și greu de contracarat. Uneori pare că nu e dispusă să depună atât de mult efort, alteori intră în zone gri spre negre din care nu mai iese.

La această ediție, Vondrousova a legat jocul și asta s-a văzut: s-a întors în sferturi la Paris pentru prima dată de la finala din 2019, cedând doar un set. Cu o singură excepție (US Open 2023), ori de câte ori a ajuns în această fază la un Slam a jucat și finala.

Teoretic, cehoaica are armele necesare să o destabilizeze pe Iga. Are și experiență, are încredere, se află și pe o suprafață unde își poate întinde fără probleme capcanele. Practic, Marketei nu îi place să fie bruscată ori sufocată cu injecții de forță iar H2H-ul cu Iga nu face decât să reconfirme asta: a jucat de trei ori, a pierdut de fiecare dată fără să câștige vreun set.

Coco Gauff vs. Ons Jabeur

Un sfert de finală conform calculelor. Ambele sunt jucătoare valoroase, de Top 10, cu rezultate bune pe zgură. Niciuna, nici alta nu au atins un nivel extraordina în acest an, iar meciul are o însemnătate destul de mare. Pentru Jabeur ar fi prima semifinală de Slam după cea de la Wimbledon 2023 și ar fi un rezultat important, în condițiile în care Ons a traversat o perioadă neinspirată. La Gauff ar fi a treia semifinală de Slam consecutiv.

Va fi a șaptea lor întâlnire, Gauff conduce cu 4-2 la general și e favorită. Americanca are un tenis prea stabil pentru a putea fi derutată de varietatea propusă de Jabeur, care rămâne periculoasă, poate prinde o zi extraordinară – dar multe lucruri vor depinde de Gauff.

Jasmine Paolini vs Elena Rybakina

Până acum, Elena Rybakina a părut netulburată pe teren: concentrată, joc fără fisuri, mereu atentă să nu-și lase adversara să intre în meci. Alături de Swiatek, este jucătoarea care a convins cel mai mult până acum la Paris și pare că suntem destul de aproape de acea finală de poveste.

În cele patru meciuri jucate până acum Rybakina a pierdut doar 25 de game-uri (dintre cele calificate în sferturi doar Gauff a pierdut mai puține, 18) și a arătat, per total, ca o jucătoare cu șanse reale la trofeu.

Pentru prima ei semifinală la Paris, Rybakina trebuie să treacă de o adversară care e surpriza plăcută a acestei ediții: Jasmine Paolini, pe care a învins-o de două ori în trei meciuri.

Paolini s-a calificat pentru prima dată în carieră în sferturile de finală ale unui Slam și confirmă perioada remarcabilă prin care trece: în 2024 a câștigat primul turneu WTA 1000, a intrat în top 15 WTA, iar acum sparge gheața și în Slamuri, cu primul sfert de finală.

Paolini nu are arme cu care să țină piept unei jucătoare precum Rybakina, dar e un munte de optimism și de încredere. Va muri pe teren și va încerca să se agațe de orice punct sau moment pentru a-și face loc în meci. Italianca nu are un fizic impresionant (are 1.63 m și, alături de Cibulkova, e cea mai scundă jucătoare din ultimii ani care a pătruns în top 15), nu poate câștiga puncte facil și muncește de două sau trei ori mai mult decât majoritatea adversarelor sale pentru a-și câștiga punctele. Însă o face inteligent, foarte inspirat și curajos; iar asta e, în sine, o lecție despre cum să-ți valorifici întreg potențialul. Pentru că, mai scund sau mai înalt, mai agresiv sau mai defensiv, mai creativ sau mai plat, potențialul există peste tot. Important e cum îl pui în valoare și cât de mult crezi.

Mirra Andreeva vs Aryna Sabalenka

Prezența Arynei Sabalenka într-un sfert de finală la Slamuri a devenit o normalitate. De la Roland Garros 2021 încoace, Sabalenka s-a calificat cel puțin în sferturile de finale la toate cele patru Slamuri, câștigând două, jucând o finală, plus alte cinci semifinale.

În prima săptămână la Paris, Aryna a părut de neatins în multe momente, exact așa cum s-a întâmplat în ianuarie, la Melbourne: plină de încredere și foarte precisă. Singurul meci mai complicat a fost cel cu Paula Badosa în turul trei, fiind condusă cu 5-3. Dar replica dată de la acel moment și până la finalul de meci spune foarte multe despre nivelul și intensitatea la care joacă acum bielorusa: de la 3-5 în primul set cu Badosa a mai pierdut un singur game până la final.

Adversara Arynei din sferturi e Mirra Andreeva, care poate fi considerată o surpriză până la un punct. Dar prezența ei în sferturi nu e deloc un șoc: încă de anul trecut, când avea 16 ani, reușea să ajungă în optimi la Wimbledon și să intre în top 50. Sezonul acesta a mai urcat un nivel: primul sfert de finală într-un Slam, după un parcurs în care a trecut de Bektas, Azarenka, Stearns și Gracheva.

La prima vedere, Andreeva nu pare că ar avea cu ce să o rănească pe Sabalenka în acest al treilea meci direct; Sabalenka s-a impus de fiecare dată, fără să piardă mai mult de patru game-uri pe set.

Masculin

Novak Djokovic vs. Casper Ruud

Dacă Novak avea nevoie de un declic pentru a lăsa în spate toată acea perioadă gri, atipică pentru el (destule înfrângeri surprinzătoare, nicio finală în 2024), probabil că acesta a fost. Maniera în care Djokovic a revenit în două rânduri, în două meciuri consecutive, chinuindu-se pe alocuri și arătând vulnerabil e ceva ce doar el ar putea reuși. A jucat slab, a avut momente în care a părut că cedează și, totuși, iată-l că iese la suprafață. Din toată lupta asta a lui e aproape imposibil să nu se aleagă cu ceva bun, chiar și pe termen mediu; dacă nu aici, atunci pentru Wimbledon lucrurile arată din nou bine pentru el.

Victoriile astea sunt extraordinare, îi pot aduce încredere, dar în același timp spun multe și despre forma din ultimul timp și de ce a ajuns la Paris fără să fi jucat vreo finală în 2024: are momente în care e cu adevărat vulnerabil, nu se mai deplasează, pare stors de puteri și fără idei. Avantajul aici, la Paris, e sistemul de joc: e mult prea valoros și prea puternic mental pentru a nu ști cum să-și facă loc într-un astfel de meci precum cele jucate cu Musetti și Cerundolo.

În turul următor, misiunea lui Djokovic se complică mult. Pe de o parte e adversarul, un Casper Ruud care se simte excelent pe zgura de la Paris și care l-a învins recent, la Monte Carlo, în ceea ce a fost prima lui victorie în fața sârbului după cinci înfrângeri consecutive. Pe de alta, întrebarea e mare în ce privește resursele lui de energie, cât de rapid se va reface.

Meciul va fi reeditarea finalei de anul trecut, iar Ruud are șansa sa. Nu îi place să joace cu Djokovic, trebuie să se alinieze destule pentru a-l învinge pe Novak, mai ales în trei din cinci, dar e într-o poziție bună: are în spate opt victorii la rând pe zgură și va avea un față un Djokovic cu resursele de energie (posibil) pe terminate.

Cum era de așteptat, Ruud, finalistul ultimelor două ediții la Paris, avansează liniștit și anul acesta la Paris: ocazional chinuit si stângaci, dar cumva eficient în același timp. Norvegianul ajunge în sferturi după un traseu în care a tot pierdut seturi pe drum, dar s-a redresat la timp.

Alexander Zverev vs Alex de Minaur

Alex de Minaur e, cu siguranță, cea mai mare surpriză din turneul masculin. Australianul e un jucător important din circuit, va reintra în top 10 după Paris și a câștigat titluri importante. Dar relația lui cu zgura și în special cu Roland Garros a fost dintotdeauna una nefastă: jocul lui rapid, de contraatac, cu lovituri razante și plate nu i-a adus niciodată mari succese. La Paris, până la această ediție, trecuse de trei ori de turul 1 din șapte încercări (!).

De data asta, după un sezon de zgură peste așteptări (sferturi la Montecarlo, turul trei la Roma) australianul a reușit să ajungă în premieră în sferturi la Paris după o serie de victorii impresionante – Michelsen, Munar, Struff, Medvedev – egalându-și astfel cel mai bun rezultat în Slamuri.

După o altă victorie maraton de peste patru ore, de data asta cu Holger Rune, aseară târziu (4-6, 6-1, 5-7, 7-6, 6-), Zverev e în sferturi la Paris pentru a șasea oară în șapte ani. Germanul a construit bine pe victoria cu Rafael Nadal din primul rând, chiar dacă a avut ceva emoții în „celălalt turneu”, cel care a început după ce meciul emoțional cu Rafa a fost lăsat în urmă; Zverev a fost împins în decisiv și de Griekspoor, cu care a avut chiar nevoie de tiebreak în setul decisiv. Germanul l-a dominat pe De Minaur în matchup-ul lor de-a lungul anilor, câștigând șapte din zece meciuri, inclusiv pe singura jucată în format trei din cinci, în Cupa Davis, în 2018, meci ce a avut nevoie de tiebreak în decisiv.

Stefanos Tsitsipas vs Carlos Alcaraz

Acesta este cel mai așteptat sfert de finală de pe tabloul masculin – și, oricât de surprinzător ar părea, cel mai dezechilibrat prin prisma H2H-ului. Alcaraz îl conduce pe Tsitsipas cu 5-0 la meciurile directe și senzația generală în multe dintre meciuri a fost că, deși grecul se ridică așteptărilor și aduce tenisul lui bun, tot nu are idei cu privire la ce ar trebui să joace, de fapt, contra lui Alcaraz pentru a avea succes.

Alcaraz pare că a găsit cheia pentru Tsitsipas, dar e mai mult despre neputința lui Stefanos de a-și adapta tenisul în fața loviturilor agresive și încărcate cu top spin ale spaniolului. Așa cum se întâmpla când îl întâlnea pe Nadal, și cu Alcaraz grecul are aceleași probleme: e tot timpul prins pe picior greșit, nu anticipează și pierde mult din control, având dificultăți în a lovi acele mingi liftate și foarte grele, fapt ce îl duce în poziția de a nu putea dicta, de a stabili ritmul, de a avea inițiativa, adică de a juca planul lui A.

Desigur, totul ar putea fi diferit acum. Însă marea întrebare e dacă Alcaraz, încă netestat cu adevărat aici, va permite grecului să pună stăpânire pe meci, dacă îi va deschide mici ferestre pe parcurs.

Jannik Sinner vs. Grigor Dimitrov

Prezența lui Jannik Sinner la Paris a fost în dubiu până în ultimul moment dar iată-l că, deși fizic nu e la cel mai înalt nivel, italianul reușește să ajungă din nou în fazele finale ale unui Slam. Italianul are 11 victorii consecutive în turneele de Slam, iar acum s-a întors în sferturi la Paris pentru prima dată din 2020. De aici încolo, Sinner poate deveni din ce în ce mai periculos, pentru că are tot ce trebuie pentru a-și face loc în turneu și pentru a merge până la capăt.

Pentru prima lui semifinală la Paris, Sinner se va întâlni cu Grigor Dimitrov, o surpriză cu adevărat frumoasă. Bulgarul s-a calificat, prin victoria cu Hurkacz din optimi, în primul lui sfert de finală la Roland-Garros, devenind astfel unul dintre puținii jucători care se poate mândri cu prezențe în sferturi la toate cele patru turnee de Grand Slam.

Scorul întâlnirilor directe e de 3-1 pentru italian.