În ciuda revirimentului din setul al doilea, Sorana Cîrstea pierde un meci spectaculos cu excelenta Emma Raducanu

Radu Marina | 3 iulie 2021

O victorie impresionantă pentru Emma, în particular pentru felul în care și-a păstrat cumpătul în setul al doilea, când Sorana a revenit. Pentru Sorana rămâne un alt turneu bun, într-un sezon foarte bun; rămâne notabilă și revenirea importantă din setul al doilea, dar și sentimentul că ar fi putut obține mai mult de la acest turneu.

Wimbledon este oferit de

Sorana Cîrstea a fost învinsă de Emma Raducanu în turul al treilea la Wimbledon, 6-3, 7-5. Britanica de 18 ani, al cărei tată este român, iar mama chinezoaică, este pe tabloul principal cu un wildcard, dar și-a demonstrat din plin potențialul cu care este creditată. Ea devine astfel cea mai tânără jucătoare din Marea Britanie care se califică în săptămâna a doua la Wimbledon în Era Open.

Sorana a condus cu 3-1 în startul meciului, dar și-a pierdut concentrarea pentru moment, iar Emma a profitat de îndată. Ceea ce a părut în primă fază un simplu segment de joc bun al acesteia s-a transformat însă într-o dominare autoritară, britanica reușind o serie exuberantă de opt game-uri la rând.

Raducanu părea scăpată în câștigătoare la 3-0 și 40-0 pe serviciul Soranei în setul al doilea, în particular după ce a reușit două lovituri câștigătoare absolut spectaculoase în acel game patru al setului al doilea. Dar, cu spatele la zid, Sorana a reușit să iasă din acel game, să-și țină serviciul și, de acolo, să-și construiască revenirea. Curând avea să fie 3-3, iar setul doi, relansat.

Cele două au rămas umăr la umăr, nereușind să se desprindă, un echilibru particular evident în game-ul opt, când Sorana a reușit să-și țină serviciul după ce a salvat alte cinci mingi de break, după 13 minute.

Sorana și Emma au continuat să răspundă întrebărilor puse de oponentă și în continuare, în ceea ce a devenit un set tot mai bun. La 5-6 însă, după ce a salvat două mingi de meci, Sorana nu a reușit să o salveze și pe a treia, într-un alt punct jucat cu sufletul la gură, în care defensiva Emmei a făcut diferența. Raducanu o va întâlni pe Ajla Tomljanovic în optimile de finală de luni; australianca de origine croată a învins-o într-un alt meci dramatic pe Jelena Ostapenko.

*

Un dezavantaj atunci când întâlnești un adversar mai slab clasat, pe care nu îl cunoști, nu îi cunoști slăbiciunile și vulnerabilitățile e acela că ai nevoie de timp pentru a-i înțelege jocul și a te obișnui cu ceea ce face pe teren. În meciul dintre Sorana Cîrstea și Emma Răducanu, acest “timp” a curs în defavoarea Soranei. Ea a fost surprinsă de aproape toate loviturile adversarei: de serviciu, de accelerări, de loviturile în cross, de modul în care a venit mingea de la Răducanu, în principal. 

Am putea începe să discutăm despre acest meci de la 6-3, 3-0 și mingi de 4-0 pentru Emma Răducanu. Dar asta ar însemna să anulăm din meritele Emmei Răducanu și nu e deloc cazul. În tot acest interval, cu excepția începutului de meci (în care a avut o minge de 4-1), Sorana n-a legat aproape nicio lovitură și a părut că lovește reținut. Însă Răducanu și-a făcut treaba cât de bine a putut și a strâns punct după punct cu tenisul ei compact. 

Deși vorbim de o jucătoare de 18 ani, clasată pe locul 338 mondial, Răducanu nu a arătat a jucătoare clasată în afara primelor 300; în realitate, avem de a face cu un stil de joc agresiv, dar foarte rotund, cu tente asiatice chiar – vezi retragerile scurte, loviturile plate și foarte curate, schimbările de direcție rapide și cum pune toată greutatea corpului în fiecare lovitură. Ba chiar dacă o urmărești atent, modul în care execută lovitura de dreapta e similar cu cel al lui Na Li, cea despre care a și spus că îi este idol, alături de Simona Halep.

Până la 6-3, 3-0, 40-0, Sorana a fost extrem de ezitantă și cu alegerile, dar și cu loviturile în sine. În plus, nu s-a putut ajuta deloc nici de primul serviciu, ceea ce a făcut să fie complet descoperită și atacată din toate părțile cu returul. La acel scor, partida părea că se va încheia rapid: Răducanu zburda pe teren, îi ieșea tot ce excuta, Sorana încerca din răsputeri să câștige două puncte la rând. 

Ce s-a schimbat din acel moment a fost o abordare diferită a Soranei pe plan tactic. Cîrstea jucase prea mult în termenii adversarei (unghiuri scurte, tenis rapid, multe dueluri în cross) iar asta nu a ajutat-o nici să intre în meci, nici să capete un ritm, nici să poată ajunge în situația de a lega punctele, deci în situația de a juca cu încredere. 

Când n-a prea mai avut ce pierde și s-a relaxat, Sorana a început să schimbe planurile de joc; a închis unghiurile, a căutat des centrul terenului, a schimbat înălțimea mingilor și s-a concentrat mai mult pe retur, încercând doar să-l pună în teren cu orice preț (fie retur blocat, fie mingi agățate cu slice-ul de forehand sau rever). A fost o tactică care a readus-o în meci: și-a făcut serviciul, apoi a făcut break-ul, apoi a egalat și deja de la 3-3 meciul avea o altă dinamică. 

Lucrurile nu au devenit neapărat mai simple pentru Sorana grație acestor schimbări, dar diferența era că reușea să adune puncte importante, să lege jocul suficient de bine și să rămână aproape de adversară. S-a chinuit și a luptat frumos să rămână în meci, în special la 3-4, când a ieșit cu bine dintr-un game de 13 minute, în care a salvat cinci mingi de break. Dar și la 4-5, când a servit sub presiune pentru a rămâne în meci și a făcut-o excelent. 

La 5-6, când a servit a doua oară pentru a rămâne în meci, a rezistat din nou impecabil și a salvat două mingi de meci. A treia minge de meci a venit după o situație ușor stranie: Sorana servește, îi cade șapca în timp ce execută serviciul, arbitrul Carlos Ramos nu oprește punctul imediat (deși, conform regulamentului, orice punct trebuie oprit când pe teren apare un obiect străin sau cade un obiect al jucătorilor), iar apoi ratează lovitura după serviciu și îi mai oferă o minge de meci adversarei. 

Însă nu acest episod i-a adus victoria Emmei Răducanu. Ci maniera în care a jucat a treia minge de meci și modul încântător în care a alergat, a lovit din deplasare și s-a apărat. Modul în care a jucat și a crezut de la prima și până la ultima minge. 

O întrebare legitimă după meciul ăsta e dacă Sorana ar fi putut obține mai mult de la această partidă? Teoretic, da, chiar și în contextul unei zile în care, în mod evident, n-a adus același nivel ca în duelul grozav cu Azarenka. Puțin noroc la 5-6, o egalare și un tiebreak unde absolut totul ar fi fost posibil, coroborat cu starea adversarei (și lipsa de experiență), care n-ar mai fi evoluat, probabil, la același nivel după șansele de meci ratate, ar fi putut-o duce într-un decisiv, unde totul era deschis și ar fi plecat, tot teoretic, cu prima șansă. Practic, în tenis nu există garanții. Însă ne putem aștepta că, dacă meciul ar fi avansat, șansele Soranei ar fi crescut. 

Dar n-o să știm niciodată răspunsul la această întrebare – iar Wimbledon se termină aici pentru Sorana. Nu se termină rău, nu e un rezultat rău nici pe departe, ci o confirmare a perioadei bune pe care o traversează. Dar senzația amară că ar fi putut face mult mai mult de atât (și în meciul de azi și pentru ceea ce ar fi putut urma) va rămâne. E drept, în contextul declarației ei, potrivit căreia a jucat cu o ruptură, perspectiva se schimbă. Cum spune și Sorana, „e cu dus și întors, depinde din ce unghi privești lucrurile.”  


Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Tenisul feminin românesc a avut destule vești neplăcute în 2021. Gabriela Ruse vine să contrabalanseze acest lucru cu o serie de victorii, o formă și o poftă de tenis care se simt ca un balsam.

A doua semifinală @wta la rând pentru Gabriela!

https://t.co/lwm6sNqENC