Preview masculin. Cel mai ușor omis dintre campioni: Novak Djokovic caută al treilea Slam al anului la New York. Cine să-l oprească?

E dificil să vorbești despre mica gâlceavă a domnilor chiar în momentul când Serena începe asaltul final în lupta ei cu istoria sportului. Ai impresia că ești defazat, că-ncerci să vinzi popcorn la intrarea în teatru. Și totuși: bornele pe care protagoniștii principali încearcă să le atingă sunt impresionante.

Chiar dacă niciodată n-au fost distribuiți în roluri mai discrete decât anul acesta, băieții au și ei mizele lor, deloc puține: Djokovic încearcă să-și reafirme superioritatea știrbită în ultimele două săptămâni chiar de urmăritorii lui, Murray vrea să demonstreze o dată în plus că-și merită locul între campionii generației sale, iar Federer continuă să fie Federer, în ciuda tututor așteptărilor. Restul plutonului se zbate între rătăcirea lui Kyrgios, apatia ocazională a lui Wawrinka și chinul lui Nadal, care va încerca pe hardul american ceea ce nu a reușit pe alte suprafețe, mai prietenoase: să se reinventeze.

Și chiar dacă a fost scena unei surprize majore anul trecut, când Marin Cilic l-a întrecut în finală pe Kei Nishikori, turneul care începe luni pare pur și simplu rezervat grupului numit, mai nou, Big Three. Pentru orice alt deznodământ, regizorul trebuie să dovedească imaginație bogată sau înclinație pentru ficțiune. 

Căci realitatea ne arată altceva: CeiTrei s-au distanțat clar, mai ales în ultimele luni, de urmăritori ca Wawrinka, Nadal sau Nishikori, și-au împărțit între ei ultimele trei turnee importante din circuit (Wimbledon, Montreal, Cincinnati) și, la cum arată tabloul de concurs, se pregătesc să și-l dispute pe al patrulea.

După cum știi, una dintre mizele turneului de la Cincinnati, consumat săptămâna trecută, a fost sprintul pentru locul doi în clasamentul mondial – poziția i-ar fi garantat învingătorului că nu se va afla pe partea de tablou a lui Djokovic la US Open. Astăzi, însă, apare evident că întrecerea dintre Federer și Murray a fost – deși palpitantă – mai degrabă amicală: ai putea spune că ambii au scăpat de Djokovic, dar în realitate Djokovic e cel scăpat de ei. Sârbul are în față un traseu facil până în finală și, chiar dacă a fost învins recent atât de Andy, cât și de Roger, el păstrează principalele argumente pentru trofeul de la New York.

 

Novak Djokovic

În primul rând, trebuie amintit faptul că, fără înfrângerea de la Roland Garros, unde a avut ghinionul să-l găsească pe Stan Wawrinka în ziua lui de grație, Nole ar fi concurat în următoarele două săptămâni – la fel ca Serena – pentru vestitul Calendar Slam. Însă, cumva, performanțele sârbului tot nu par a atrage o recunoaștere suficientă. Însă să observăm că, dacă va câștiga la New York, Djokovic va deveni abia al doilea jucător din istorie care reușește trei Slamuri într-un an de două ori, după Federer, care a făcut asta chiar în trei ani diferiți.

Apoi, tot în favoarea sârbului, merită spus că după înfrângerea din finala de la Paris, unde pleca mare favorit, Djokovic și-a revenit rapid, a câștigat la Wimbledon și a jucat două finale de Masters: prima pierdută în fața lui Murray, la Montreal, ultima în fața lui Federer, la Cincinnati.

Ambele partide au lăsat ceva urme măcar în aura, dacă nu în armura liderului mondial – care a avut alte câteva derapaje în meciurile cu Gulbis (Montreal), Goffin și Dolgopolov (la Cincinnati) – însă drumul lui Djokovic până în finala ultimului Slam al anului pare simplu: portughezul Souza, în primul tur, apoi cel mai probabil canadianul Pospisil, Seppi în turul trei și, dacă toate calculele hârtiei se respectă, Goffin în turul patru.

Belgianul traversează o perioadă grozavă în cariera lui, a ajuns pe locul 14 în lume și, nu mai departe de acum câteva zile, la Cincy, îl conducea pe Djokovic cu trei la zero (două break-uri) în setul decisiv. De acolo, însă, David a pierdut șase jocuri la rând. Și e greu de crezut că la US Open, în trei din cinci seturi, îl mai poate necăji pe sârb. Așa că în sferturi, la fel ca la Roland Garros, Nole poate juca cu Rafa. Spre deosebire de Paris, meciul nu mai promite mare lucru, iar simțul de anticipație pare să lipsească.

Dacă Nadal nu ajunge la întâlnire, Djokovic l-ar putea primi în schimb pe canadianul Raonic, care nu i-a luat set în cele cinci întâlniri directe. În semifinale, sârbul ar putea avea șansa unei (noi) revanșe în fața lui Nishikori, cel care îl elimina anul trecut în aceeași fază a competiției. De la înfrângerea de anul trecut, Djokovic l-a învins pe nipon de trei ori, destul de convingător.

Despre șansele sale, Djokovic declara recent, în The Guadian, că US Open este probabil cel mai bun Slam al său. “În 2007, la doi ani după prima mea apariție aici, am jucat în finală, iar de atunci am atins cel puțin semifinalele în fiecare an. […] E drept, am reușit să fac ultimul pas o singură dată, în 2011, dar ajung aici cu gândul că îmi place suprafața, îmi plac condițiile de joc, îmi place atmosfera de pe Arthur Ashe – e cea mai mare arenă din sportul nostru. Apoi, dacă mă uit și la rezultatele mele de anul acesta, cred că sunt într-o poziție foarte bună pentru fazele superioare”, spunea Djokovic. 

Cumva, însă, Nole a rămas doar cu un titlu la New York. 

Roger Federer

Federer, al doilea cap de serie și, dacă ascultăm experții, al doilea favorit al turneului, ajunge la New York după impresionantul succes de la Cincinnati, unde a câștigat entuziasmant, fără să-și piardă serviciul, fără să cedeze vreun set și reinventând lovituri. 

Însă Roger, care a adunat cinci trofee consecutive la US Open, în perioada 2004-2008 – a jucat ultima finală aici în 2009, învins de argentinianul Del Potro. E drept, elvețianul a pierdut două semifinale dramatice, în 2010 și 2011, când Djokovic a salvat câteva mingi de meci spectaculoase înainte să-l învingă în cinci seturi. Tot Djokovic l-a bătut pe elvețian și în ultimele sale două finale de Slam, la Wimbledon, mai întâi în cinci seturi (2014), mai apoi în patru, chiar acum câteva săptămâni.

Dar pe Federer, care a împlinit recent 34 de ani, nimeni nu-l poate scoate din calcule. Nu după jocul arătat anul acesta, când apare la fel de tânăr și încrezător ca acum zece ani. Și în orice caz, nu după Cincinnati și nu după turneul de la Wimbledon, unde victoria din semifinala cu Murray rămâne probabil cea mai impresionantă reprezentație din 2015, alături de cea reușită de mai sus menționatul Wawrinka, în finala de la Roland Garros. Singura întrebare care-l urmărește ca o umbră pe Federer, este dacă mai poate el rezista unui maraton de două săptămâni la capătul căruia i se va cere, cel mai probabil, o lungă alergare la deal.

Federer începe cu argentinianul Mayer (mai țineți minte turneul de la Shanghai, anul trecut, unde Mayer a ratat cinci mingi de meci în fața lui Roger?), apoi îi poate întâlni pe Baghdatis și Kohlschreiber în turul doi, respectiv trei, și pe Isner sau Karlovic în turul patru. Roger joacă bine cu big serverii din circuit și, dacă nu are o zi proastă la birou, se va găsi în sferturile de finală. Acolo, socoteala de acasă spune că adversar îi va fi Berdych, pe care anul acesta l-a bătut la două turnee de Masters: mai întâi la Indian Wells, pe hard, 6-4, 6-0, apoi la Roma, pe zgură, 6-3, 6-3. În plus, Berdych pare departe de forma din 2012, când reușea să-l învingă pe Roger chiar în sferturile acestui turneu. Pe de altă parte, nici atunci nu anunța nimic și nimeni acel rezultat neașteptat, picat într-un moment în care Federer, la fel venit după un titlu câștigat la Cincinnati într-o finală cu Djokovic, era considerat chiar favorit la titlu.

Dacă elvețianul trece de ceh, Wawrinka sau Murray îl vor aștepta în semifinală. Nici cu primul, nici cu al doilea nu va fi simplu, dar dacă Federer își aduce la New York serviciul și dispoziția de joc de la Cincinnati sau Wimbledon, atunci sunt șanse mari pentru încă o finală contra lui Djokovic.

Andy Murray

Chiar dacă a pierdut ultimele lui cinci meciuri contra lui Federer, Andy Murray ajunge la US Open după două turnee bune: victoria de la Montreal, unde a reușit să încheie seria neagră de opt înfrângeri contra lui Djokovic, și semifinala de la Cincinnati, unde Federer a fost (prea) greu de atins. Așa că atmosfera din tabăra scoțianului e cum nu se poate mai bună.

Cel puțin, așa era înainte de tragerea la sorți a tabloului, care-i propune lui Andy un drum dificil: dacă trece de controversatul Kyrgios în primul meci (în cele trei întâlniri directe, Nick nu a câștigat niciun set), Murray are două jocuri relativ ușoare în tururile doi și trei, însă în turul patru l-ar putea aștepta puternicul Kevin Anderson, cel care a fost aproape să-l bată pe Djokovic la Wimbledon. Murray l-a învins pe sud-african de două ori în 2015, prima dată la Miami, în șaisprezecimi, apoi pe iarba de la Queens, chiar în finală. În sferturi, Andy ar urma să joace cu Wawrinka, în fața căruia a pierdut ultimul meci direct, acum doi ani, tocmai în sferturile US Open. 

Challengerii

Am amintit de Wawrinka. Elvețianul, cel mai autorizat candidat să le încurce socotelile primilor trei favoriți, este el însuși o necunoscută; din motive evidente, sezonul lui de hard n-a fost grozav și forma lui e neclară la ora startului US Open. Dar se poate aduce un argument cât se poate de solid în favoarea lui Stan: ghici ce, nici înainte de Roland Garros forma sau liniștea interioară nu-l recomandau pentru un titlu. La fel, elvețianul venea după o serie de probleme personale, iar rezultatele nu erau grozave. Asemănările continuă: într-un turneu important care a precedat RG, Stan a fost bătut limpede de Federer la Roma. Cam la fel de clar a pierdut acum, în pregătirea USO, cu Djokovic la Cincy. 

Un lucru e clar: Stan a dezvoltat abilitatea de a juca bine la turneele de Grand Slam, de a se izola de restul lumii și a-și aduce top game-ul în formatul de trei seturi din cinci. La US Open are deja o semifinală la activ, acel thriller de cinci seturi cu Novak Djokovic, iar dacă va supraviețui cu bine primelor tururi, el trebuie urmărit din nou cu atenție. Poate nu acum, dar nu e exclus ca în loc de 2 să scrie 3 la totalul titlurilor de Slam câștigate.

Pentru Rafa Nadal, US Open-ul vine fără așteptări prea mari. Maniera în care spaniolul a fost învins de Kei Nishikori, la Montreal, apoi înfrângerea neașteptată în fața lui Feliciano Lopez, la Cincinnati, sunt de ajuns pentru a tăia din elanul celor care speră să vadă măcar un sfert de finală Djokovic – Nadal, la fel ca la Roland Garros. Însă, pentru a ajunge la întâlnirea cu Nole, spaniolul trebuie să treacă mai întâi de tânărul și lăudatul Borna Coric (cel care l-a învins anul trecut, la Basel), de italianul Fognini (care deja l-a bătut de două ori anul acesta), sau de puternicul Raonic. Canadianul a întrerupt seria de cinci înfrângeri în fața lui Rafa tot anul acesta, la Indian Wells. Or, chiar dacă reușește să atingă sferturile, nu mulți ar paria pe victoria lui Rafa în fața lui Djokovic.

Despre Nishikori, finalistul de anul trecut, se credea că prima finală de Slam ar urma să-l descătușeze. Să-i deschidă accesul spre un nou nivel. În schimb, japonezul nici nu a regresat, dar nici nu a făcut progrese. Mai mult, turneul de anul acesta îl găsește într-o stare fizică incertă.

Același lucru va fi spus și despre campionul de anul trecut, croatul Marin Cilic, care a traversat un an plin de accidentări, iar acum caută să-și recapete jocul și încrederea în jocul lui. Totuși, e greu de crezut finaliștii de anul trecut vor ajunge din nou în fazele superioare.