Preview: Între măreția Serenei și șansa la glorie a Simonei, US Open arată foarte bine

Pentru prima oară după nici-nu-se-știe-cât, finala fetelor de la US Open este sold-out înaintea celei masculine. Cifrele sunt implacabile: mai mulți oameni au prioritizat meciul pentru trofeu din competiția fetelor. Cum este posibil, veți spune? Există Novak și Roger, există Rafa și Andy, există Stan, iar după cum vedem pe tabloul masculin, sunt șanse reale să avem o finală-blockbuster. Cu toate astea, publicul new-yorkez freamătă în anticiparea finalei fetelor, acolo unde toată lumea o așteaptă pe Serena Williams. Dacă va ajunge, ea va juca pentru o performanță rară: câștigarea tuturor celor patru turnee de Grand Slam ale sezonului: the Grand Slam.

Știm cu toții despre asta, de-a lungul anului, ideea a fost vehiculată mai întâi discret, apoi tot mai curajos; acum, când sezonul s-a scurs și suntem deja la doi pași de Turneul Campioanelor, deja la ora ultimului Slam, ne mai despart doar șapte meciuri. Fiecare dintre ele va fi urmărit, la rândul său, ca o adevărată finală: the Serena Watch is ON.

În timpul acesta, restul fetelor vor încerca să-i încurce planurile liderului mondial și să spere că o combinație de noroc, formă excepțională și presiunea suportată de Serena să le aducă marea surpriză: oricine va reuși să o oprească pe aceasta în drumul spre titlu se va alege cu o faimă pe nepusă masă; posibil, și cu o etichetă flatantă pentru început, enervantă ulterior, atunci când va începe să aducă propria ei presiune.

“Tragere foarte grea pentru 127 dintre cele 128 de jucătoare de la US Open: sorții le-au plasat pe aceeași parte de tablou cu Serena Williams”, s-a amuzat Twitter-ul azi, luând peste picior obișnuitele formulări pe care le folosim la orice tragere la sorți. Până una-alta, după ce s-au distrat pe tabloul masculin cu meciuri de genul Murray – Kyrgios, Zeii Tenisului au decis să arunce cât mai mulți bolovani pe drumul Serenei; dacă va lua titlul, ea n-o să aibă deloc drum ușor către el.

Cea care e creditată cu cele mai mari șanse la a-i da replica în finala sold-out este Simona Halep. Cam aici s-a ajuns. Simona vine pentru al doilea an consecutiv la New York din postura de număr 2 mondial, lucru care a ajuns între timp să sune perfect banal, deși nu este, perfect accesibil, deși iarăși nu este. E meritul ei, însă, pentru că a făcut excepționalul normal. La fel de normal este ca mai toată lumea tenisului s-o vadă pretendentă la finală: după Serena, Simona are cele mai bune rezultate pe hard anul acesta. Cele două finale back-to-back din prologul US Open îi susțin cazul. Dar cel mai bun argument este tocmai forma ei de acum. Și liniștea; comparativ cu anul trecut, când Halep deschidea turneul nu în cea mai bună stare de spirit, acum românca e relaxată, încrezătoare și senină. Până și locul din clasament e mai asumat acum. Știe că meciurile sunt iarăși în racheta ei; știe că, dacă se păstrează sănătoasă, poate să ajungă departe. Știm, și nu ne-am îndoit de asta, toți cei care i-am urmărit cu atenție parcursul ultimilor ani. Știe, și știm, că e un potențial moment definitoriu chiar în față. Mai știe (și știm) că vor mai fi ocazii. Dar poate că una dintre ele e chiar acum.

Între aceste două teme, pe care le tratăm mai jos, începe US Open din perspectiva noastră. Plus o sumedenie de alte subiecte adiacente, dar care converg în aceeași direcție. E un turneu cu un vibe bun. Când o performanță istorică precum cea a Serenei e la orizont, întotdeauna există beneficii generale: crește audiența, crește interesul, crește agitația din jurul turneului. E un moment grozav pentru tenisul feminin – nu, nu îmbrățișez deloc ideea că ar fi o eră slabă. E o eră cu un lider puternic, e o diferență – mai e un moment grozav și pentru tenisul feminin românesc. Ce-ar fi dacă cele două teme se vor regăsi în finală? Sunt lucruri care, dintr-o dată, nu mai par deloc absurde atunci când sunt scrise.

Jumătatea de tablou a Simonei Halep

Simona începe cu Marina Erakovic, ceea ce e o tragere decentă, dar nu de neglijat. Jucătoarea din Noua Zeelandă este suficient de experimentată la cei 27 de ani ai săi, cu multe turnee la activ și cu ocazionale upset-uri, ce-i drept, pierdute între multe alte rezultate modeste, de duzină. Anul trecut a bătut-o pe Kuznetsova în turul 1 la US Open, ceea ce a fost unica ediție a USO la care jucătoarea cu origini croate a trecut de primul tur, însă forma ei actuală nu o recomandă pentru ceva deosebit. Erakovic e o jucătoare solidă de dublu și ar fi fost, probabil, și mai periculoasă pe iarbă, unde-și poate pune mai bine în valoare serviciul redutabil și forehandul puternic. Erakovic joacă de asemenea destul de multe drop-shot-uri și slice-uri, așa că Simona va trebui să fie gata.

Runda a 2-a o propune pe Yulia Putintseva, rusoaică de origine care reprezintă Kazahstanul. La 20 de ani, Putintseva a urcat cel mai sus pe locul 70. Anul acesta a pierdut finala de la Contrexville cu Alexandra Dulgheru și a jucat turul 2 atât la Roland Garros, cât și la Wimbledon. Asta, plus, firește, reputația nu tocmai flatantă pe care și-a construit-o.

În turul 3 e posibilă o revedere cu Alize Cornet și șansa reglării altor conturi, după ce la Cincy Simona a făcut același lucru cu Mladenovic. În fapt, în jurul complexului Cornet e mai degrabă o legendă urbană. Halep a pierdut anul acesta la Madrid în primul meci pe outdoor clay, un meci în care deși n-a jucat grozav, tot a stat destul de aproape de adversară. Apoi, Simona s-a retras în fața lui Cornet la Dubai 2014, când era evident dezavantajată din punct de vedere fizic. În schimb, a bătut-o la Sofia în 2013, la luptă, dar fără mari emoții. Mai există o înfrângere din perioada premergătoare saltului Simonei, la Monterrey 2011.

Turul al patrulea, în teorie, o va propune pe Timea Bacsinszky, dar elvețianca a mai coborât ritmul după o primă jumătate de an explozivă. Deși cele două au fost mai mereu în fazele avansate ale turneelor, unica întâlnire de anul acesta a rămas finala de la Shenzhen, câștigată de Simona. Timea are meci solicitant cu Barbora Strycova în primul tur și un probabil tur III cu Sabine Lisicki sau Camila Giorgi, cele trei putând-o înlocui la întâlnirea cu Simo.

Sferturi. Dacă totul va fi bine până aici, Simona va fi stabilit deja o premieră, dat fiind că încă n-a ajuns atât de departe la Flushing Meadows. O pleiadă de adversare competente sunt pregătite să o întâlnească aici, dar, oricât de impresionantă ar fi lectura numelor lor, doar una va fi în drumul lui Halep.

Finalista de la Roland Garros, Lucie Safarova, este adversara indicată de sorți. Lucie nu și-a pierdut prea mult starea bună de la Paris și joacă mereu bine pe hard: după sferturi la Cincy, ea e în semifinale la New Haven, acolo unde a făcut un meci perfect cu Irina Begu. Cele două n-au mai jucat din august 2014, iar Halep a câștigat ultimele trei întâlniri directe (3-1 h2h). Angelique Kerber, autoarea unui sezon excelent, e iarăși pe drumul Simonei. Cele două au făcut un meci grozav la Toronto, iar românca o conduce cu 3-0 în meciurile directe.

Plus, firește, Victoria Azarenka. Vika e, evident, o expertă a turneului de la New York, pe care l-a jucat mai mereu bine și foarte bine, indiferent de forma din rest. Dacă va fi ferită de accidentări, sunt șanse să se petreacă, în sfârșit, mult așteptata întâlnire între Simona și Vika (0-2 în meciurile directe, ultimul datând din 2012). Problema cu Azarenka e că mult așteptatul ei reviriment întârzie să se producă: e deja un an de când fostul lider mondial încearcă să-și facă loc spre fazele avansate ale turneelor mari, fără mare succes. Așa că poate ar fi mai bine să o așteptăm să ajungă acolo, înainte de a o încadra neapărat la capitolul amenințări.

În fine, în semifinală e greu de anticipat un nume, dat fiind că sfertul de tablou de unde va veni el este deschis pentru oricine: Kvitova e un mister, dată fiind forma ei de acum (și sănătatea, firește). Muguruza încă n-a depășit mahmureala post-Wimbledon, iar Wozniacki, finalista de anul trecut, e în căutare disperată de meciuri în picioare (motiv pentru care a jucat la New Haven) și de victorii. Potențial, oare, pentru o neașteptată răbufnire a lui Sam Stosur, o fostă campioană aici? S-au mai văzut lucruri și mai surprinzătoare de atât. Și Flavia Pennetta, iarăși cu multe meciuri grozave la activ la New York, are în aceste condiții motive să spere. Și Andrea Petkovic, și Anna Schmiedlova, a cărei ascensiune întărită de victoria de la București a continuat și pe hard. 

Jumătatea de tablou a Serenei Williams

Dacă-i bal, atunci bal să fie. Drumul Serenei către finală e, orice s-ar spune, greu. Destule adversare pe parcurs care au dovedit că pot juca bine contra ei. Iar dacă la asta adăugăm și presiunea inevitabilă (să nu confundăm abilitatea unor jucători de a domina presiunea cu lipsa ei), parcursul Serenei n-arată tocmai precum o plimbare în parc. Începe cu Diatchenko, și-au mai rămas șase. Apoi, probabil Lucic-Baroni, motiv pentru altcineva de pe Twitter să spună că, probabil, Serena și Simona și-au schimbat între ele adversarele tradiționale: Cornet, nemesis-ul Serenei, a trecut la Simona, iar Lucic-Baroni, pe culoarul Serenei.

Și-au mai rămas cinci. Turul al treilea aduce un prim adversar cu cotă bună (probabil. Ca orice preview, toate discuțiile despre traseele virtuale trebuiesc citite în cheia lui ”probabil”), în persoana lui Sloane Stephens. ”Aparent, joc cu ea la fiecare turneu”, a notat Serena la conferința de după tragerea la sorți. De altfel, sunt multe americance pe acel sfert de tablou, motiv pentru presa americană, iute dătătoare de etichete, să-l boteze, intuitiv, sfertul american. Dacă totul e ok, au mai rămas patru.

Din segmentul următor de tablou ar putea să vină Madison Keys, o jucătoare care își ridică nivelul la Slamuri și e, la rându-i, pe teren favorabil. Fie Keys, fie Aga Radwanska, în revenire de formă, dar cu rezultate nu tocmai grozave la US Open. Cele două și-au disputat un meci zdravăn și la Wimbledon. Și-au mai rămas trei.

În sferturi, posibila oponentă este proaspăta senzație Belinda Bencic. Și iată un meci pe care și-l va dori toată lumea, inclusiv cele două, din motive evidente. Până la Serena, Belinda are însă un potențial tur III cu Venus. Și-au mai rămas două.

Pentru semifinale, lista de adversare a Serenei e la fel de împopoțonată: dacă Sharapova va fi ok fizic, ea este suspecta principală. Dacă Maria nu poate, vor încerca să profite Ana Ivanovic, care are deja precedentul Roland Garros, când de asemenea a ajuns neașteptat în semifinale, sau poate Elina Svitolina, în continuă ascensiune în ultimele luni. Nu trebuie exclusă posibilitatea unei semifinaliste surpriză de pe sfertul al doilea.

Și-a mai rămas doar una.

 

Româncele

Irina Begu are un start dificil, în care va avea ocazia să răzbune recentul eșec cu adversara ei din turul 1, Olga Govortsova, cu care a pierdut la Toronto (0-2 la general). Dacă o va bate în premieră pe bielorusă, Irina se va trezi într-un segment foarte aglomerat, cu Barthel/Pironkova în turul al doilea, cu Safarova în turul al treilea și cu Azarenka sau Kerber în turul al patrulea. Tragere foarte grea pentru Irina, dar, ca orice tragere grea, e o oportunitate pentru cea nominalizată de Darren Cahill printre jucătoarele cu un sezon foarte bun anul acesta.

Alexandra Dulgheru e tot în această parte de tablou și va deschide direct cu Angie Kerber. Alex a jucat meciuri bune la New York (inclusiv cel cu Sharapova, de anul trecut), dar Kerber e în formă bună și mult mai fit la acest moment. Germanca a câștigat și unicul meci direct, datând din 2010.

Monica Niculescu stă mai bine cu tabloul, să sperăm că și fizic va fi ok, după ce s-a retras de la New Haven și a pierdut dramatic în calificări la Cincy. Asta, după ce sezonul ei de hard începuse cu un solid sfert de finală la Washington. Moni așteaptă pe cineva din calificări. Apoi, Pennetta sau Gajdosova.

Andreea Mitu debutează cu cehoaica Smitkova, iar Madison Keys e potențiala adversară din turul al doilea și Aga, în al treilea. Andreea e în plin segment american, cu toate numele grele ale tenisului feminin american înghesuite pe acel sfert de tablou.

Sorana Cîrstea a trecut de primele două tururi de calificări (victorie solidă cu Donna Vekic în al doilea) și o va întâlni pentru calificarea pe tablou pe Mayo Hibi, cea care a oprit visul Patriciei Țig.

 

Alte întrebări și lucruri de urmărit:

1. Care e nivelul actual al Mariei Sharapova? Absentă motivat de la cele două turnee mari pe hard, Maria este într-o situație ciudată și, probabil, unică: va juca trei Slamuri consecutive, fără vreun alt turneu între ele. Nu doar lipsa meciurilor în picioare e problema, ci însăși piciorul: rusoaica spune că starea ei de sănătate este încă evaluată de la o zi la alta. Cu alte cuvinte, nu-s garanții.

Și ca și cum nu era de ajuns, Masha are și un prim tur foarte greu, urmând să o întâlnească pe Daria Gavrilova, exact genul de adversar pe care nu ți l-ai dori într-o astfel de situație. Gavrilova are trei calități mari și late care o recomandă pentru o surpriză: este în creștere și în formă, are exact lipsa de respect necesară pentru o surpriză și, mai important, a mai învins-o deja pe Sharapova anul acesta, la Miami.

Dacă va trece însă de acest prim tur, Maria are toate șansele să intre în ritm văzând și făcând. Are destule adversare pe traseu pe care le bate de regulă, Suarez Navarro, Kuznetsova sau Makarova fiind printre ele.

2.  Ce poate spera Bouchard de la acest turneu? Un an lung și greu e aproape de final, iar penuria de rezultate traversată de Genie nu mai miră pe nimeni. Ceea ce, paradoxal, ar putea să o ajute. Pe măsură ce e uitată în umbră, Bouchard ar putea resimți mai puțină presiune și va avea șanse mai mari să găsească o formă de a sparge blocajul în care a intrat. Genie n-a avut un an bun, asta e clar; dar trebuie că o ajută să știe că adversara din turul 1, Alison Riske, e una dintre puținele pe care le-a învins anul acesta. Posibila adversară din turul 2, Zarina Diyas, e o altă învinsă de Bouchard. În altă ordine de idei, canadianca e pe punctul de a începe o colaborare cu Jimmy Connors. Ultima experiență de antrenor a acestuia s-a încheiat după doar un meci petrecut în boxa Sharapovei.

 

Concluziile, pe scurt:

Nu există trageri ușoare, în cuvintele lui Darren Cahill. Simona are o tragere cu care poate lucra, cu care poate face rezultate mari, dar pentru asta trebuie să-și păstreze (și îmbunătățească) starea cu care a abordat Toronto și Cincy. Altfel, și ea, ca și toate celelalte jucătoare vor fi cumva pe sub radar, în condițiile în care atenția generală va fi pe Serena. 

Care Serena are un traseu greu, dar există și reversul medaliei: așa va intra mai ușor în priză. Maria Sharapova e o enigmă, iar restul din Top 10 rămâne imprevizibil.

Cât despre românce, ele au avut un noroc amestecat, cu meciuri mai degrabă grele, mai cu seamă că fiecare are mici asteriscuri, fie de formă, fie de sănătate.