Elena Rybakina câștigă US Open, se încoronează drept cea mai bună jucătoare din lume

Elena Rybakina a venit la New York fără să știe exact cât o va ține corpul și pleacă de aici cu două lucruri pe care Aryna Sabalenka le stăpânise aproape fără întrerupere în ultimii doi ani: locul 1 mondial și trofeul de la US Open. 

Elena Rybakina a învins-o pe Aryna Sabalenka, 6-4, 5-7, 6-2, după două ore și 21 de minute, și a câștigat pentru prima dată trofeul US Open. Este al treilea ei titlu de Grand Slam, după Wimbledon 2022 și Australian Open 2026, iar de luni va fi, tot pentru prima dată, numărul 1 mondial.

Acest nou episod al unei rivalități care a crescut, treptat, în greutate, putea fi privit ca un meci pentru schimbarea de gardă. Sabalenka fusese lider mondial vreme de 99 de săptămâni consecutive, câștigase ultimele două ediții la New York și avea în față o triplă istorică. Rybakina își asigurase deja primul loc după sferturile de finală, dar avea în față jucătoarea care transformase US Open în turneul ei: patru finale consecutive, 19 victorii la rând înaintea meciului de sâmbătă. Pentru fiecare dintre ele, victoria avea o însemnătate specială: depinde de unde te uiți, locul 1 putea fi validat, sau deja chestionat, în cazul unui succes.

Rybakina o învinsese în finala WTA Finals din toamna trecută, apoi din nou în finala Australian Open din ianuarie. Sabalenka răspunsese cu victorii la Indian Wells și Miami, dar pe cele mai mari două scene pe care s-au întâlnit anul acesta – Melbourne și New York – victoria a fost a Rybakinei. Și mai nimic din evoluția ostilităților de pe Arthur Ashe nu pune sub semnul întrebării acest succes. Cum rar i se întâmplă, Sabalenka probabil că a simțit că meciul n-a stat deloc în racheta ei.

Și asta chiar dacă Rybakina n-a servit atât de bine cât ar fi putut s-o facă. Lidera circuitului la ași a pus în teren mai puțin de jumătate dintre primele servicii. În mod normal, cu Aryna, asta ar însemna începutul necazurilor. Numai că Rybakina a compensat aproape totul din retur și din schimburile de pe baseline. Și-a creat 12 mingi de break – dincolo, Sabalenka a produs doar trei – și a terminat cu 36 de lovituri direct câștigătoare și 24 de erori neforțate. În primul set a fost aproape impecabilă, iar în decisiv a fost pur și simplu jucătoarea mai bună: a luat meciul de coarne, jucând cu o determinare și cu o claritate demne de o campioană.

S-a simțit bine cât de mult s-a lărgit jocul Rybakinei față de jucătoarea care câștiga Wimbledonul acum patru ani aproape exclusiv cu serviciul și cu accelerările curate de pe fundul terenului.

La New York, Elena a reușit să o împingă pe Sabalenka în spate și să-i ia timp inclusiv în schimburile neutre. Și-a găsit un ritm imperturbabil, punctat din când în când cu winnere ucigătoare, probabil dureroase pentru moralul Arynei, dovadă frustrarea crescândă a Sabalenkăi, care nu s-a simțit niciodată în control.

Sabalenka a reușit, totuși, ceea ce face de obicei în meciurile mari: a rămas în apropiere până când nivelul adversarei a coborât puțin. Rybakina a avut o perioadă mai slabă în mijlocul setului al doilea, iar Aryna a început în sfârșit să găsească mai des terenul cu primele lovituri. A variat mai bine, a folosit și scurta, a găsit câteva backhanduri excelente și a întors setul la 7-5. Toate cele trei mingi de break create de Sabalenka în întreaga finală au venit în această revenire. Cu o altă adversară, meciul ar fi putut aluneca spre ea.

În meciurile în care cele două ajungeau aproape una de alta ca nivel, Sabalenka avea adesea încă o treaptă de intensitate disponibilă. Numai că raportul s-a schimbat vizibil în ultimul an. Rybakina n-a accelerat haotic și nici n-a încercat să recupereze controlul într-un singur game. Și-a pus serviciul în ordine, a trecut repede prin primele game-uri și a început din nou să oblige Sabalenka să joace fiecare game de serviciu sub presiune. Returul a provocat stricăciuni aproape cu regularitate. Break la 2-1, apoi încă unul la 4-2, construit inclusiv cu un voleu câștigător. La 5-2, a închis finala cu al 12-lea as.

Reacțiile celor două după ultimul punct au spus și ele ceva despre locul în care a ajuns această rivalitate. Sabalenka și-a aruncat racheta și s-a așezat apoi în boxa ei, vizibil afectată. Mai târziu a spus simplu că Rybakina fusese „pur și simplu jucătoarea mai bună” și că propriul ei nivel nu fusese suficient. A recunoscut și greutatea suplimentară a încercării de a câștiga al treilea US Open consecutiv. Și, probabil, că are la multe să se gândească; inclusiv la cum nu a câștigat niciun Slam anul acesta, sau cum pierde tot mai multe finale de Slam (5 din 9 acum). Rybakina a ridicat brațele după ultimul as, o celebrare ceva mai vizibilă decât cele cu care ne-a obișnuit, apoi a revenit repede la expresia ei obișnuită.

Parcursul ei la New York face victoria cu atât mai relevantă. Cu trei săptămâni înainte de turneu, accidentarea suferită la Cincinnati o ținuse șapte zile între hotel, sală și tratament, fără să știe sigur dacă va putea juca US Open. A venit apoi la turneul la care nu trecuse niciodată de optimi și le-a învins, pe rând, pe Naomi Osaka, Zheng Qinwen, Coco Gauff și Aryna Sabalenka, adică patru jucătoare cu titluri majore sau olimpice în palmares. Cu Zheng și Gauff a revenit după ce pierduse primul set.

Rybakina deține acum Australian Open, US Open și WTA Finals. A câștigat cele două Slamuri pe hard ale sezonului, performanță pe care, în acest secol, au mai reușit-o doar Angelique Kerber și Sabalenka. Și, după Wimbledon 2022, îi mai lipsește acum doar Roland-Garros pentru Career Grand Slam.

Despre Rybakina, s-a vorbit adesea despre cât de bună poate fi atunci când toate elementele jocului ei se aliniază: serviciul intră, primul forehand găsește terenul, punctele rămân scurte. Dar acest US Open n-a fost câștigat pe o aliniere de astre, ci și prin suferință. Elena a trecut prin probleme fizice înaintea turneului, prin două meciuri întoarse, printr-o finală în care primul serviciu a funcționat sub nivelul obișnuit și printr-un set secund în care Sabalenka îi luase din nou meciul din mână.

Însă, în niciun moment, Rybakina nu și-a pierdut limpezimea. De luni, clasamentul va spune oficial ceea ce rezultatele din ultimele luni începuseră deja să arate: Elena Rybakina este numărul 1 mondial. Cu trei slamuri în palmares și alte titluri importante, cu potențialul și cu maturitatea de a mai adăuga peste acest total, ea începe să intre pe lista celor mai importante campioane din ultimul deceniu.