Opt momente cu jucătoarele românce. Episodul 4: Culoarea portocalelor de Estoril

Codruț Baciu | 4 martie 2019

Jucătoarele românce care fac atâtea și atâtea rezultate în acești ani, de la Simona la Sorana, sunt minunate și diferite. De asemenea, ele nu sunt singurele fete din tenis. Mai avem zeci de antrenoare, sute de mame de copii care joacă tenis, și nu în ultimul rând, mii de fane înfocate. De Mărțișor, vrem să vi le arătăm pe toate, așa cum le-am văzut în acești șapte ani, unele de la câțiva metri distanță, altele apropiate doar prin reacțiile emoționale universal umane.

Mă aflu în tribunele sălii Ostravar. Din Ostrava, desigur. Se joacă Halep – Pliskova, iar lângă mine, un jurnalist ceh soarbe dintr-un suc. Lângă el, un altul ronțăie la niște nachos. Ambii mi se par destul de optimiști – dicută, gesticulează, chicotesc la câte un as de-al Karolinei. Băieți fair-play, aplaudă backhandurile câștigătoare ale Simonei. Între puncte, se dă bătălia româno-cehă din tribune. Cehii au un trompetist care falsează încântător, în vreme ce noi îl avem pe cel mic venit de la Cluj cu toată gașca. După o dublă greșeală făcută de Simona, galeria gazdelor exultă, iar trompetistul ceh se întrebuințează la o piesă simpatică, nou-nouță. Mă aplec un pic către colegul cu sucul și-l întreb dacă are idee ce piesă e aia. Răspunsul lui: „Habar n-am. Nimeni nu știe ce cântă tipul, s-ar putea să fie compoziții proprii astea”. Râdem tustrei, dar numai eu știu că Simona are să câștige meciul.

Este 1-1 la seturi și abia acum observ echipa de doi inși de sub tribuna noastră. Echipa care are în grijă spectatori. Îi știți – oamenii de ordine al căror job este să nu lase fanii să se fâțâie în timpul punctelor sau să intre în sală înainte ca game-ul să se fi isprăvit. Îmi lungesc gâtul, spre amuzamentul celui care acum soarbe în gol, că suc nu mai are.

Echipa este alcătuită din două femei. Prima este o brunetă creață și înaltă, machiată discret. Ușor nevrotică mi se pare, dar na, ăsta-i jobul. Cealaltă, mai micuță, fusese de un roșcat delicios în urmă cu vreo două luni. Acum, doar vârfurile mai vorbesc despre culoarea portocalelor de Estoril – între timp, șatenul a pus lacom stăpânire pe firul lung de păr. Sunt frumoase amândouă și par venite dintr-o altă lume. În plus, mai stau și cu mâinile împreunate la nivelul coapselor, ca Sergio Ramos în zidul din fața lui Leo, ceea ce sporește sentimentul că doamnele astea sunt depășite de situație. Ei bine, nu sunt. Doar bărbații sunt depășiți, uneori, de ceea pot face femeile cu adevărat. Asta da.

Aud ”Time”.
Arbitrul de scaun a sunat de intrare.
Ca la un semn, cele două doamne care mai devreme aveau priviri de labradori rătăciți la Obor se transformă în copoi.
Un nene burtos și cam pilit dă să coboare din înaltul tribunei pentru a ieși din sală.

Creața îi taie calea și-l roagă să se lipească de perete. Domnul insistă, însă femeia le-a auzit pe toate și nu se lasă înduplecată. Acum, pare că este cu două capete mai înaltă și cu trei clase peste el în Războiul Monosilabelor Ferme. Omul ia o gură de bere și se lipește de perete, plin de nervi.

Doi metri mai încolo, un grup de adolescenți impertinenți vrea să schimbe locurile, dar e deja prea târziu, pentru că Simona se pregătește să servească. Fosta roșcată le citește gândurile într-o miime de secundă, urcă 6 trepte deodată și-i convinge dintr-o privire să stea dracului jos, că ăsta nu-i concert Justin Bieber.

În restul setului decisiv, cele două scenarii de mai sus s-au repetat, însă cu noi și noi actori. Pe circa 30 de metri pătrați, adică în perimetrul porții lor de acces, cele două femei au făcut legea cu atâta profesionalism, discreție și hotărâre, încât nici cei mai mojici dintre spectatori nu au îndrăznit să le pună autoritatea la încercare.

Habar n-am cât tenis știu cele două, dar asta este ultima mea grijă. În Cehia, la fel ca-n restul lumii de altfel, femeile câștigă mai puțin decât bărbații responsabili de aceleași roluri. De exemplu, un studiu din 2017, comandat de Ministerul Muncii de la ei, arăta că femeile cu studii superioare câștigă, în medie, cu 29% mai puțin decât bărbații cu fix aceeași pregătire. Asta înseamnă undeva pe la 15.000 de coroane (585 euro) pe lună.

N-am un punchline simpatic de final. Dar e ridicol și nedrept. La mulți ani!

Fotografia este simbol / Foto: SportPictures

*
8 Momente este o serie de mici povestiri despre femei din tenisul românesc și nu numai, așa cum le-am văzut noi în acești șapte ani, unele de la câțiva metri distanță, altele apropiate doar prin reacțiile emoționale universal umane.

Din aceeași serie:

Episodul 1: Tre’ să fii nebun

Episodul 2: Tenisul, o afacere de familie

Episodul 3: Play-off-ul familiei mele nebune de la Galați

*

Vrei să-i iei ceva diferit? Iată o idee: noul totebag de la 30-0. Girl Power! Comandă-ți una de aici.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Prima victorie a carierei într-un turneu pe iarbă pentru Patricia Țig a venit la Bad Homburg: 7-6, 6-3 cu Mona Barthel. Nadia Podoroska urmează pentru Pati, în turul următor.

Sorana Cîrstea a pierdut cu Andrea Petkovic, 6-3, 6-4.