Momentul în care Emma Raducanu a jucat și a câștigat pentru români, mai mult decât pentru ea. „E ca și cum joc acasă”

Adrian Țoca | 27 octombrie 2021

„Mă simt atât de în largul meu aici. E ca și cum joc acasă, toată lumea m-a primit frumos și sunt atât de prietenoși cu mine. E plăcut să fiu aici, iubesc țara și îmi place să joc aici, înseamnă mult să joc în țara tatălui meu și chiar vreau să stau cât mai mult posibil. Am luptat, nu voiam să plec deja. Iar jucătoarele românce m-au luat cumva sub aripa lor și sunt foarte recunoscătoare pentru asta”.

După câteva zile grele pentru organizatori și pentru toată lumea implicată, într-un fel sau altul, în turneul de la Cluj, Transylvania Open a început să producă din magia promisă. Iar după triumful lui Jaqueline Cristian, o victorie grozavă obținută de româncă după ce a salvat două mingi de meci, debutul mult așteptat al Emmei Raducanu a adăugat o notă specială turneului.

În mod evident o jucătoare specială și o persoană specială, Emma e un superstar în plină desfășurare de forțe. Iar prezența ei la Cluj e un bonus masiv pentru un turneu care caută să-și găsească locul, care a plecat cu atât de mult entuziasm și care a trebuit să încaseze fără vina lui un șoc masiv exact înaintea startului. În contextul acestor zile grele, victoria Emmei a avut un efect balsamic pentru un staff care s-a adunat aproape în întregime în tribune ca să o urmărească pe britanica cu origini românești. Din cei peste 400 de angajați și voluntari ai turneului, un procent însemnat, cărora li s-au adăugat jurnaliștii acreditați și copiii de mingi, a ocupat scaunele golite de fani de la BT Arena.

E lesne de înțeles de ce o eliminare timpurie a Emmei ar fi fost o altă lovitură pentru turneu. E și mai lesne de înțeles ce relevanță are să o auzi pe campioana US Open lăudând organizarea și spunând că se simte ca acasă – toate astea, în limba română. E și un pic de simbolistică, și premiu pentru turneu, în faptul că prima victorie în WTA a Emmei s-a petrecut la Cluj, și asta va rămâne mereu scriu în palmaresul ei.

A fost o seară emoțională la Cluj; transmis la televizor în diverse colțuri ale lumii, pentru că Emma este acum un cap de afiș peste tot, meciul a avut aerul, privit din interior, că se joacă pentru o mână de oameni. Sau că Emma îl joacă în mod specific pentru o mână de oameni. „E atât de frumos aici și am vrut neapărat să-mi prelungesc șederea. Când am fost în încurcătură în timpul meciului, mi-am zis că nu vreau să plec așa repede”, a spus Emma.

Și Raducanu a fost, într-adevăr, în încurcătură, și nu a lipsit mult ca grozavul schimb de replici în română cu Alexandra Dulgheru de la interviul de după să nu mai aibă loc. În două rânduri, Polona Hercog a avut minge de break în finalul setului secund; dacă ar fi concretizat una, la cum a curs setul, senzația era că i-ar fi fost de ajuns. Emma nu juca la nivelul ei nici măcar mediu, iar Hercog s-a dovedit că este exact cine credeam că este: o jucătoare versatilă, extrem de valoroasă și de inteligentă, mult subestimată, care poate produce, în ziua ei bună, un meci de coșmar oricărui nume mare. Simona Halep a trecut prin asta în vreo două ocazii, iar acum a fost rândul Emmei să suporte acest botez și să caute soluții cu care să întoarcă, într-un final, meciul.

„Sunt foarte fericită că l-am câștigat, pentru că a fost foarte dificil. Polona e o adversară grozavă, foarte experimentată și a trebuit să lupt din greu. Se simte ca o victorie foarte mare, mai ales că e prima a mea în circuitul WTA, ceea ce mă face fericită. Cheia a fost să stau calmă mental. Știam că nu joc bine, dar trebuia să continui, punct cu punct, și să-mi dau o șansă ca, dacă-mi țin serva, poate restul jocului să vină și el din urmă. Sunt mândră de cum am luptat azi”.

Dacă sună ca o declarație a unor campioane cu care sunteți mult mai familiari, ei bine, există un motiv pentru asta. Deși încă într-o stare de toropeală plăcută post-US Open și aproape amețită de dragostea și aprecierile cu care a fost înconjurată de toată lumea de la Cluj, de la organizatori la jucătoarele românce de pe tablou, Emma a putut scoate la suprafață tenisul care o face atât de redutabilă exact atât cât să poată întoarce meciul.

Restul a fost despre conexiunea ei cu cei din jur, cărora aproape că le-a dedicat succesul. „Mă simt atât de în largul meu aici. E ca și cum joc acasă, toată lumea m-a primit frumos și sunt atât de prietenoși cu mine. E plăcut să fiu aici, iubesc țara și îmi place să joc aici, înseamnă mult să joc în țara tatălui meu și chiar vreau să stau cât mai mult posibil. Am luptat, nu voiam să plec deja. Iar jucătoarele românce m-au luat cumva sub aripa lor și sunt foarte recunoscătoare pentru asta”.

Emma va juca acum cu Ana Bogdan, una dintre acele jucătoare despre care spune că au luat-o sub aripa lor, dar asta-i o altă poveste pentru o altă zi. Seara asta, staff-ul turneului a plecat seren acasă, turneul în sine a început să depășească momentul care i-a marcat startul și să privească înainte. Iar emoțiile cele puternice din sala cea frumoasă a Clujului au trecut dincolo de pereți și de tribunele nedrept de goale, și au ajuns mai departe, ca să ne ajute pe toți să mergem mai departe.

Cumva, pentru o seară, n-am mai avut sentimentul că suntem separați, îndepărtați unii de alții, înrăiți, izolați. Ne-am simțit cu toții de aceeași parte, aduși la un loc și fermecați de calmul și personalitatea unei campioane pentru care nu ai cum să nu te bucuri. E și asta tot un fel de magie.

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi