Ce e de urmărit în finalul sezonului ATP: Nole și forma lui excelentă, lupta pentru locul 1, bătălia pentru Turneul Campionilor

Radu Marina | 27 septembrie 2018

Spre deosebire de WTA, circuitul ATP ajunge în Asia mai târziu, făcând, printre Cupa Davis și Laver Cup, și o mică escală la Metz și St. Petersburg, urmând ca sezonul să se încheie apoi în Europa. O perioadă plină, care pune pe masă tot felul de discuții. Și, desigur, o perioadă pe care orice jucător […]

Spre deosebire de WTA, circuitul ATP ajunge în Asia mai târziu, făcând, printre Cupa Davis și Laver Cup, și o mică escală la Metz și St. Petersburg, urmând ca sezonul să se încheie apoi în Europa. O perioadă plină, care pune pe masă tot felul de discuții. Și, desigur, o perioadă pe care orice jucător încearcă să o folosească cum poate mai bine, astfel încât, la final de sezon să iasă pe plus, sau măcar să-și consolideze momentul sau să închidă anul pe o notă pozitivă.

Subiectele acestui final de sezon în circuitul masculin sunt variate. Avem și calcule pentru locul 1, discuție care s-a deschis după ce Rafa Nadal a anunțat că nu va juca în Asia, sunt și întrebări, pentru că avem un Grigor Dimitrov care ar trebui să-și apere titlul la Londra, dar el e departe de calificare, avem și mulți jucători de urmărit, îndeosebi pe cei din noua generație – care se pregătesc și ei de Next Gen Finals. Plus alte câteva teme: Nole și forma lui excelentă, Federer și lipsa de formă, Murray & Wawrinka și încercarea lor de a plusa pe ultima sută de metri.

Discuția despre lupta pentru locul 1 nu ar fi existat dacă Rafael Nadal, forțat să se retragă în semifinale la US Open din cauza unei probleme la genunchi, nu ar fi anunțat zilele trecute că încă nu s-a recuperat și nu va putea juca la Beijing și Shanghai, el urmând să revină la Paris. În felul acesta, se deschide o portiță pentru Novak Djokovic, dar și pentru Roger Federer, ambii având șanse (mici, e adevărat) de a încheia anul pe locul 1 mondial.

Ca și la fete, și aici vorbim despre totul sau nimic. Concret, pentru ca aceste șanse mici să devină realitate, Federer și Djokovic trebuie să meargă ceas și să nu facă absolut niciun pas greșit. Diferența majoră față de lupta pentru locul 1 din circuitul feminin e că aici deținătorul primei poziții lipsește de pe teren. Rafa nu își poate apăra titlul cucerit la Beijing și nici finala de la Shanghai, și mai mult, e neclar în ce formă se va întoarce, dacă se va întoarce.

Dintre Federer și Djokovic, sârbul este cel mai bine poziționat, cu 1.645 de puncte avans față de elvețian în Race to London și la 1.035 de puncte în spatele lui Nadal. Pe de o parte, Federer a lăsat, parcă, multe semne de întrebare după înfrângerea la John Millman și are de muncit pe acest final de sezon dacă va fi să repete rezultatele de anul trecut (titlu la Shanghai și Basel, semifinala de la Londra). Iar pe de alta, Nole se află într-o dispoziție fantastică și va veni cu elan pe final de an după titlul de la New York. Asta, într-o perioadă a sezonului în care tradițional a performat foarte bine.

Nadal încă își poate asigura locul 1 pentru al doilea an la rând, însă condiția esențială e să joace (și să câștige). În cazul în care totul merge bine cu recuperarea lui, Paris și Londra rămân cele două turnee pe care Rafa le-ar putea juca pe acest final de an și de unde ar putea scoate puncte importante.

Dacă la Nadal lucrurile sunt incerte, la Djokovic lucrurile sunt clare: sârbul se apropie de cea mai bună versiune a sa. Nu are presiune, și-a recăpătat încrederea și odată cu asta și lungimea loviturilor, reverul e ca în zilele bune, iar acele schimbări de direcție extraordinare au revenit și ele la normal pentru că și deplasarea s-a îmbunătățit considerabil.

La Federer avem o combinație. Sunt și multe întrebări, dar nici nu îl putem scoate sub nicio formă din calcule. N-a putut repeta anul 2017, a avut parte de câteva înfrângeri dezamăgitoare, dar nivelul lui nu a scăzut drastic în acest sezon, față de anul trecut, ci doar a oscilat. Are dubla Shanghai-Basel la orizont, unde a jucat bine recent, apoi la Londra, chiar dacă nu a mai câștigat de ceva timp, e un loc prielnic pentru el.

Într-o categorie specială sunt Stan Wawrinka și Andy Murray. Povestea lor e complet diferită față de a celor trei de mai sus, dar progresul lor din ultima perioadă indică că sunt și ei acolo, aproape de ceea ce ar trebui. Ambii pot folosi acestă perioadă pentru a-și reclădi clasamentul și încrederea. Andy, în prezent pe locul 308, va mai juca doar Asia (Shenzhen și Beijing), urmând apoi să folosească restul anului pentru refacere și pregătire, astfel încât să fie la forma maximă și într-o condiție bună la startul lui 2019.

Wawrinka, în top 100 deja (75), ar putea începe sezonul 2019 de pe un loc care să-i reflecte și valoarea. Stan urmează să joace Tokyo, Shanghai, Basel, Paris, adică suficient cât să strângă puncte importante, care să-l ducă mai sus în clasament, mai ales că orice meci câștigat ajută.

O altă temă de discuție relevantă pentru acest final de sezon e reprezentată, bineînțeles, de componența Turneului Campionilor de la Londra. E unul din puținele obiective mai importante care au mai rămas pe acest an – pe lângă Shanghai și Paris – și pe care-l pot bifa doar cei mai buni opt jucători ai acestui sezon.

Deocamdată, din totalul de opt îi știm doar pe Rafa Nadal, Novak Djokovic și Roger Federer, care și-au asigurat calificarea mai din timp. Lor li se vor alătura, cel mai probabil, în săptămânile următoare Juan Martin Del Potro, Alexander Zverev și Marin Cilic.

Ca de obicei, lupta se dă pe ultimele locuri, acolo unde Kevin Anderson, Dominic Thiem, John Isner, Kei Nishikori și chiar Fabio Fognini vor trebui să adune victorii după victorii în săptămânile ce vor urma pentru a putea ocupa și aceste două locuri, sau în cazul lui Anderson și Thiem, să-și mențină aceste locuri, dacă nu chiar să treacă mai în față. Dar sezonul 2017 ne-a învățat că nu trebuie să ne oprim doar la primii 10-12 jucători din clasamentul pe acest an când vorbim de Turneul Campionilor. De oriunde ar putea să sară un nou Jack Sock, care a câștigat titlul prin surprindere anul trecut la Paris, catapultându-se la Londra.

Ce pare imposibil însă în acest moment este ca Grigor Dimitrov, campionul de anul trecut, să mai apară la Londra. Și asta nu pentru că se găsește pe locul 17 în Race în acest moment (diferența de la 17 la 12 e insesizabilă, doar 85 de puncte). Ci pentru că, cel mai probabil, obiectivul lui pentru acest final de an nu e Londra, ci să-și regăsească tenisul și plăcerea de a juca (despre care spunea, după eliminarea de la Wimbledon din primul tur că a dispărut), pe care le-a pierdut brusc după un început de sezon solid, cu un sfert la Melbourne și o finală la Basel. Absența lui n-ar fi neapărat un dezastru: Grigor nu va fi nici primul și nici ultimul campion en-titre care nu are șansa de a-și apăra un astfel de titlu pentru că n-a reușit să fie în primii opt anul următor.

Și în final, pentru al doilea an consecutiv va exista și un corespondent al Turneului Campionilor de la Londra pentru cei mai bun șapte jucători sub 21 de ani, plus un jucător care primește un wild card.

Next Gen Finals, care se află la a doua ediție, se va desfășura după aceleași reguli și în același oraș ca și anul trecut – încercând astfel să inoveze și să implementeze tot felul de schimbări pe care ATP le experimentează.

Până în acest moment, cei mai buni șapte jucători sub 21 de ani sunt Alexander Zverev (dar ca și anul trecut, el fiind aproape calificat la Londra, nu va juca la Milano), Stefanos Tsitsipas, Denis Shapovalov, Alex De Minaur, Frances Tiafoe, Taylor Fritz și Andrey Rublev.

Dacă ne uităm la feedback-ul jucătorilor care au participat anul trecut, dar și la ce a urmat pentru ei după participarea la acest turneu, vom constata că un astfel de turneu își pune amprenta serios și îi ajută enorm pe acești jucători tineri să se dezvolte și să capete experiență. Un exemplu este Hyeon Chung, câștigătorul de anul trecut, care a ajuns anul acesta până în semifinale la Australian Open și mărturisea că s-a ajutat de experiența căpătată la Milano în drumul său spre semifinale la Melbourne, iar acel titlu, spunea el, i-a arătat că se poate.

***

Bunătăți din Shop-ul 30-0 de care tu și prietenii tăi ar trebui să știți:

1. Pachetul One e reeditat: după ce tricourile Onederful au fost sold-out, pachetul One revine și e compus acum din tricoul Onederful Tricolor și ediția a doua a albumului foto Simona de Păstrat. Cum Simona se pregătește să încheie un nou sezon pe locul 1 în lume, iată un cadou perfect pentru fanii ei. O combinație de două produse populare, la un preț avantajos.

2. Tricoul „N-o să”. Considerat de mulți dintre voi (și de noi :D) drept cel mai bun tricou făcut de 30-0. „N-o să” vorbește pentru sine. Prinde o mărime aici, cât încă mai poți!

3. Neînvinșii. Cartea colegei Andreea Giuclea e o colecție grozavă de povești motivaționale a unora dintre cei mai buni sportivi români. Merită să le ducem aceste povești mai departe, fie și ca o formă de inspirație pentru viitorii campioni, de care sportul românesc are atâta nevoie.

4. „Povestea Primului Slam”. Unii dintre voi i-ați zis „carte”, alții, „revistă”. Dar cei mai mulți ați descris-o drept o publicație la standardele cele mai înalte, așa cum găsim în străinătate, despre campionii altora. Ei bine, avem și noi campionii noștri world-class. Simona Halep și titlul ei câștigat la Roland Garros sunt în centrul acestei colecții de articole, reportaje, interviuri și texte de opinie, colecție pe care n-o mai găsiți nicăieri în altă parte.

5. Tricoul „Icecream”. Iubim cu toții tenisul de ne topim după el. Ce mod mai bun de a transmite asta decât printr-un tricou cu mesaj? Tennis to melt for. 

6. Ești genul care preferă bundle-urile? Iată un super pachet, care cuprinde toate produsele de print scoase vreodată de 30-0, în cea mai avantajoasă ofertă cu putință.

Verifică aici toate produsele din Shop.

Îți place?
Cele mai noi