Pentru fani, Laver Cup e cea mai bună pauză de tenis, tot prin tenis. Pentru jucători, e ceva unic. Team Europe câștigă iar

Treizecizero | 24 septembrie 2018

După Praga 2017 și Chicago 2018, urmează Geneva 2019. Îi vom vedea oare pe Federer, Nadal, Djokovic, Murray și Wawrinka în aceeași echipă? Cert e că în două ediții, Laver Cup și-a câștigat deja locul în inimile fanilor

Laver Cup – partea a doua, a fost, discutabil, chiar mai reușită decât prima. Lucru greu de crezut și destul de greu de realizat, dat fiind că prima ediție, cea de anul trecut de la Praga, a beneficiat de entuziasmul oricărui debut și de curiozitatea generală a fanilor de tenis. În condițiile astea, faptul că ediția 2018 a livrat la un nivel foarte ridicat din toate punctele de vedere e important, pentru că se consolidează astfel destul de repede prezența acestei competiții inedite în lumea tenisului. Asta, în ciuda întrebărilor, a ironiilor și a semnelor de întrebare care au însoțit-o.

Cel mai important lucru e că jucătorii par să o iubească de-a dreptul; nivelul de entuziasm al celor care participă e la nivel de Cupa Davis, cu diferența că aici bucuria lor e la vedere și pentru fanii de acasă, grație inovațiilor din transmisia și producția acestui eveniment, care îi dau o tentă futuristică.

„Cred că vedeți și voi singuri cât de serioasă e treaba acolo. Cuvântul „exhibition” este atât de stupid folosit când vine vorba de competiția asta. N-ar putea fi mai departe de atât”. Cuvintele îi aparțin lui John Isner, care pentru al doilea an la rând în Laver Cup a fost personajul unor meciuri dramatice, așa că știe despre ce vorbește.

Dilema cu „exhibition” și cu care-i rostul acestui turneu într-un calendar atât de încărcat a fost muniția folosită de contestatarii acestui format încă de la început. Nuanța vine din faptul că în engleză, exhibition match e folosit mai degrabă pentru a descrie meciurile fără miză, fără caracter „oficial”. Nefiind parte din circuitul ATP în vreun fel, meciurile din Laver Cup nu sunt, limpede, oficiale, în sensul clar al cuvântului. Însă, cum definim miza? Au miză niște meciuri pentru câștigarea cărora competitorii fac atâtea eforturi precum s-au făcut la Chicago? Thread-ul acesta de pe Twitter dă o mulțime de răspunsuri interesante la întrebarea ce ar trebui să fie un exhibition în tenis. Dar, măcar o dată, limba română are o variantă mult mai bună decât engleza: noi folosim sintagma „meci demonstrativ”, care-i foarte potrivită pentru seri de tipul celor în care Ilie Năstase, Mansour Bahrami și prietenii obișnuau să-și încânte fanii la București cu tot soiul de giumbușlucuri pe care altfel nu le-ai vedea, firește, într-un meci pe puncte.

Însă chiar și contestatarii tind să-și piardă din elan după ediția găzduită de legendara United Center de la Chicago. Mai ales că devine tot mai evident că Laver Cup chiar nu afectează și nu face rău în niciun fel vreunei alte competiții, lăsând ATP-ul și ITF-ul să-și rezolve separat dilemele vizavi de Cupa Davis vs Cupa Mondială a tenisului.

Toată împachetarea glorioasă a Laver Cup și-ar pierde, firește, din substanță dacă ce se întâmplă pe teren nu ar susține. Însă nivelul a fost excelent la Chicago, iar drama, pe măsură. Aici, formatul de punctaj – care mărește punctajul fiecărei victorii de la o zi la alta – are un rol foarte important, pentru că evită din start posibilitatea ca ziua de duminică să n-aibă nicio miză și să se umple programul cu meciuri goale de conținut. Adică exact unul dintre lucrurile care au afectat Cupa Davis destul de mult.

„Conceptul a mers foarte bine până acum. Te simți ca și cum nu ești niciodată în siguranță”, spune Federer, care a fost implicat în această inovație. „Am avut niște idei, da. Au mai fost și alții, evident Tony Godsick (agentul său de cursă lungă). Am studiat acest sistem și l-am trecut prin tot soiul de variante, să vedem ce s-ar întâmpla, care sunt posibilitățile. Până la urmă, acest sistem de punctaj te ține pe muchie cam tot timpul și asta e foarte bine”.

Într-adevăr, nu ești niciodată sigur de victoria finală în Laver Cup, iar Federer era să simtă pe propria piele cum e să pierzi prin acest format, care distribuie câte un punct pentru victoriile obținute în prima zi, două puncte pentru victoriile din a doua zi și trei puncte pentru meciurile câștigate în ziua a treia.

La jumătatea zilei de sâmbătă, Team Europe conducea cu un clar 7-1, după ce Federer îl executase rapid pe Kyrgios, iar Isner ratase mingi de meci cu Zverev, înainte de a pierde în supertiebreak (la Laver Cup, pentru cine a uitat, decisivul se joacă în forma unui supertiebreak până la 10, împrumutat de la dublu, ceea ce sporește dramatismul și sentimentul de pe-repede-înainte al competiției). Dar seara, Kevin Anderson l-a învins pe Novak Djokovic (sârbul a rămas, paradoxal, singurul fără vreo victorie din echipa câștigătorilor), iar Sock și Kyrgios i-au învins, previzibil, pe Dimitrov și Goffin. Scorul era, așadar, 7-5.

Asta a pregătit perfect terenul pentru ziua de duminică, în care era rândul lui Bjorn Borg, căpitanul Team Europe, să anunțe primul nominalizările, iar John McEnroe să răspundă. Treaba asta e foarte interesantă, pentru că sporește dramatismul și contribuie la niște firuri epice, aducând față în față cea mai bună soluție de match-up pe care o are fiecare antrenor. Borg și, probabil, Federer au gândit bine, aducându-l pe elvețian în primele două meciuri (la dublu, alături de Zverev, și apoi la simplu), pentru a-i da lui Zverev șansa să se adune în cazul unui eventual insucces la dublu, contra Isner/Sock. Djokovic era păstrat pentru varianta de closer, în cazul în care titlul avea să se decidă în meciul patru. Dacă se ajungea acolo, Nick Kyrgios i-ar fi stat în față, australianul având un 2-0 cu Nole.

Meciul de dublu Federer/Zverev – Sock/Isner cu greu putea fi mai spectaculos. Au câștigat americanii după ce au salvat mingi de meci la 9-7 în decisiv, și dintr-o dată Team World conducea cu 8-7 la general. Asta a făcut din meciul Federer – Isner o confruntare esențială. Deși Isner părea să se resimtă fizic din start, Federer n-a profitat și s-a ajuns în tiebreak-ul primului set, pe care John l-a luat de la 1-4, pedepsind un serviciu doi foarte moale al lui Federer, la mingea de set. Tiebreak-ul al doilea a fost excepțional, iar Federer s-a salvat dramatic, cum a mai făcut-o de atâtea ori de-a lungul carierei. După câteva selecții de lovituri foarte discutabile și nervoase în tiebreak, Federer a găsit două passinguri excepționale, unul ca să salveze o a treia minge de meci, un altul, ca să obțină mingea de set. Explozia de bucurie de pe banca Team Europe, cu Djokovic și toți ceilalți sărind să-l felicite pe elvețian, ne-a adus aminte de săritura de anul trecut a lui Nadal în brațele lui Roger după un moment similar ca importanță.

Până la urmă, a fost șansa lui Zverev să închidă socotelile pentru Team Europe, după ce l-a întors pe excelentul Kevin Anderson, reușind victoria decisivă. Așa s-a încheiat un weekend foarte spectaculos, în care am avut iarăși șansa unor momente unice: Federer și Djokovic în aceeași echipă și făcând dublu sau galerie unul altuia, lucru aproape mai neobișnuit decât când Federer și Nadal s-au regăsit în aceeași situație, Federer antrenându-i pe Djokovic sau Zverev și aducând iar acele sfaturi incredibil de comprimate, Edmund dându-i sfaturi lui Federer, sau cu energia incomparabilă adusă de Kyrgios, Sock și restul celor din Team World.

Și, per total, o producție de mare, mare înălțime, de un nivel la care Slamurile au de tras pentru a ajunge. Cifrele sunt spectaculoase pentru un eveniment de trei zile: 12 camere pentru live, 54 de camere per total, 16 camere de acces în culise, 8 comentatori și moderatori (dintre cei mai buni din lume, de la Robbie Koenig la Barbara Schett) care au produs trei formate de emisiuni, un staff de 163 de persoane, și alte mici inovații, precum Cube-Cam, o premieră în tenis, cameră montată pe ecranul-cub gigant din United Center.

Publicul a fost și el foarte implicat, devotat și atent, apreciind când să devină zgomotos, în stilul american, și când respectuos. Au fost 93.584 de fani în cele trei zile la United Center, unul dintre evenimentele cu cea mai mare audiență în arena care l-a găzduit ani la rândul pe Michael Jordan.

Și, peste toate, figura lui Rod Laver, căruia această competiție îi face un omagiu binemeritat, păstrându-l printre figurile relevante ale tenisului modern.

Urmează ediția a treia, anul viitor, când Team Europe va fi iar gazda, de data asta la Geneva; iar succesul formatului i-a convins deja pe organizatori să renunțe la ideea de a sări peste anii olimpici, așa că urmează să aflăm și unde se va organiza Laver Cup în 2020: poate tot în Asia, ca Jocurile Olimpice? Eventual, un Singapore rămas fără tenis după ce Turneul Campioanelor pleacă anul acesta? Sau Australia, sau, de ce nu, o premieră generală, Africa? Cât despre 2019, era inevitabilă o trecere prin Elveția, ceea ce îi îngrijorează pe fanii lui Roger, suspectându-l că-și pregătește acolo The Grand Finale. Îl vom revedea pe Nadal? Sau poate pe Murray, pentru prima dată? Și, firește, pe Stan Wawrinka? Sau poate îi vom vedea pe toți cei cinci magnifici în aceeași echipă, într-o formulă fără precedent? Se va întări Team World cu Del Potro sau Nishikori pentru 2019?

Orice ar fi, Laver Cup rămâne un lucru excelent pentru tenis, un fel de pauză relaxantă de la tenis tot prin tenis. Iar trecerea anilor nu va face decât să accelereze intrarea acestei competiții printre cele cu greutate.

Rezultate

Team Europe – Team World 13-8

Day 1 – un punct pentru victorie

Grigor Dimitrov – Frances Tiafoe 6-1 6-4

Kyle Edmund – Jack Sock 6-4 5-7 [10-6]

David Goffin – Diego Schwartzman 6-4 4-6 [11-9]

Kevin Anderson & Jack Sock – Novak Djokovic & Roger Federer 6-7 (5) 6-3 [10-6]

3-1 Team Europe

Day 2 – două puncte pentru victorie

Alexander Zverev – John Isner 3-6 7-6(8) [10-7]

Roger Federer – Nick Kyrgios 6-3 6-2

Kevin Anderson – Novak Djokovic 7-6 (5) 5-7 [10-6]

Jack Sock & Nick Kyrgios – Grigor Dimitrov & David Goffin

7-5 Team Europe

Day 3 – trei puncte pentru victorie

John Isner & Jack Sock – Roger Federer & Alexander Zverev 4-6 7-6 (2) [11-9]

Roger Federer – John Isner 6-7 (5) 7-6 (6) [10-7]

Alexander Zverev – Kevin Anderson 6-7 (3) 7-5 [10-7]

13-8 Team Europe

 

https://twitter.com/LaverCup/status/1044035201196789760

 

***

Bunătăți din Shop-ul 30-0 de care tu și prietenii tăi ar trebui să știți:

1. Pachetul One e reeditat: după ce tricourile Onederful au fost sold-out, pachetul One revine și e compus acum din tricoul Onederful Tricolor și ediția a doua a albumului foto Simona de Păstrat. Cum Simona se pregătește să încheie un nou sezon pe locul 1 în lume, iată un cadou perfect pentru fanii ei. O combinație de două produse populare, la un preț avantajos.

2. Tricoul „N-o să”. Considerat de mulți dintre voi (și de noi :D) drept cel mai bun tricou făcut de 30-0. „N-o să” vorbește pentru sine. Prinde o mărime aici, cât încă mai poți!

3. Neînvinșii. Cartea colegei Andreea Giuclea e o colecție grozavă de povești motivaționale a unora dintre cei mai buni sportivi români. Merită să le ducem aceste povești mai departe, fie și ca o formă de inspirație pentru viitorii campioni, de care sportul românesc are atâta nevoie.

4. „Povestea Primului Slam”. Unii dintre voi i-ați zis „carte”, alții, „revistă”. Dar cei mai mulți ați descris-o drept o publicație la standardele cele mai înalte, așa cum găsim în străinătate, despre campionii altora. Ei bine, avem și noi campionii noștri world-class. Simona Halep și titlul ei câștigat la Roland Garros sunt în centrul acestei colecții de articole, reportaje, interviuri și texte de opinie, colecție pe care n-o mai găsiți nicăieri în altă parte.

5. Tricoul „Icecream”. Iubim cu toții tenisul de ne topim după el. Ce mod mai bun de a transmite asta decât printr-un tricou cu mesaj? Tennis to melt for. 

6. Ești genul care preferă bundle-urile? Iată un super pachet, care cuprinde toate produsele de print scoase vreodată de 30-0, în cea mai avantajoasă ofertă cu putință.

Verifică aici toate produsele din Shop.

Îți place?
Cele mai noi