Sorana Cîrstea e în semifinale la Roma, își egalează cea mai bună clasare a carierei, e virtual în Top 20!

Sorana Cîrstea a învins-o în sferturile de finală de la Roma pe Jelena Ostapenko, 6-1, 7-6, calificându-se pentru prima dată în semifinale la Roma și asigurându-se, odată cu traseul din capitala Italiei, că își va egala cea mai bună clasare de până acum a carierei: locul 21.

Spuneam în articolul precedent că seria impresionantă de formă a Soranei din ultimele 9-10 luni avea nevoie și de o victorie-afiș, iar asta a venit în meciul memorabil cu Aryna Sabalenka. Însă avea nevoie, în egală măsură, și de un rezultat semnificativ într-un turneu foarte mare. Iar asta a venit două tururi și patru seturi mai târziu, după ce Sorana le-a învins, fără prea multe discuții, atât pe Linda Noskova (acum a 13-a jucătoare a lumii), în optimi – 6-2, 6-4 -, cât și pe mereu incomoda Jelena Ostapenko, în sferturi.

Faptul că aceste succese reușite într-o manieră dominant vin după cel cu Sabalenka e special. Știm cu toții că e greu e să confirmi după un upset ca acela, știm cât de dificil devine, dintr-o dată, turul următor. Sorana n-a clipit, n-a coborât câtuși de puțin ritmul și continuă să ceară foarte mult de la ea indiferent de faza competiției sau de numele adversarei – iar asta e, poate, cea mai importantă reușită a ei în această fază a carierei. A devenit implacabilă. Neabătută.

Se vorbește și se va mai vorbi foarte mult despre vârstă, despre cât de competitivă e Sorana la 36 de ani, în special din punct de vedere fizic. E un semn al seriozității și al conduitei ei profesionale, o dovadă a cât de bine se pregătește și s-a pregătit mereu – și, culmea, a fost o epocă în care era absurd criticată exact pentru asta, pentru că ‘n-ar fi muncit suficient’, sau ‘nu i-ar fi stat mintea la tenis’.

Dar cel mai important lucru de reținut din discuția despre vârsta Soranei este maturizarea ei emoțională, una spectaculoasă și impresionantă. După multe eforturi și, cel mai probabil, după multe pierderi și schimbări interioare profunde, Sorana a reușit să se aducă pe sine într-un loc de unde își poate exprima în voie, într-o libertate și seninătate deplină, talentele sportive evidente. Talente care nu i-au lipsit niciodată și care au fost mereu acolo, încercând să iasă la suprafață. Aceasta este inspirația care trebuie luată din tot parcursul ei din ultimii ani. În cuvintele ei de azi, de după meciul cu Ostapenko, „there is no expiration date for ambition and dreams”.

Chiar nu e. Iar ambiția ei cea mai mare, despre care a vorbit nu o dată de când și-a verbalizat intenția de a-și încheia cariera, anume intrarea în Top 20, este pe cale să se realizeze. Victoria cu Jelena Ostapenko o duce pe 21 indiferent de cum se va încheia turneul, însă, virtual, Sorana e deja în Top 20, chiar și dacă nu va face pasul formal aici, la Roma. O finală ar sălta-o pe 18, iar un titlu, tocmai pe 15, însă intrarea în Top 20 este doar o chestiune de timp. Mai cu seamă că anul trecut nu a jucat la Roland-Garros, deci orice punct reușit acolo va fi un bonus. Mai cu seamă că în clasamentul Race, cel mai relevant pentru dinamica sezonului în curs, ea este pe locul 10 (!) la ora acestui articol.

A mai fost aproape de primele 20 din lume în câteva ocazii. Prima dintre ele, după acel traseu vintage reușit la Toronto, în 2013, când le învingea în serie pe Caroline Wozniacki, Jelena Jankovic, Petra Kvitova și Na Li, înainte de a fi oprită de Serena Williams în finală, și urca de asemenea pe 21. Cea mai recentă ocazie, în 2024, la Dubai, când îi mai trebuiau vreo 12 puncte WTA ca să intre în Top 20, dar s-a oprit în semifinale, cu Jasmine Paolini. S-a accidentat mai apoi și a lipsit o jumătate de an, iar visul părea compromis definitiv.

În unele feluri, Roma 2026 pare să închidă cercul început la Toronto, în 2013. Dar în realitate, povestea ei nu trebuie să se închidă nicicum aici, doar cu o intrare simbolică în acest Top 20. Așa cum și ea a încetat să-și mai pună limite. Sezonul acesta este în continuare foarte lung și foarte ofertant. De ce s-ar opri doar aici? Sorana abia a descoperit acest nou depozit de energie și de înțelepciune, de match fitness și de plăcerea de a câștiga. Va dori să guste din el din nou și din nou, cu fiecare ocazie, așa că oportunitățile vor fi destule.

Și, așa cum (și) acest meci cu Ostapenko ne-a arătat, această versiune 2026 a Soranei este, înainte de orice alte discuții sau metafore, o versiune foarte competentă pe teren. Foarte bine optimizată pentru a câștiga. Fie că o face prin a servi foarte bine, așa cum a făcut-o în tot meciul din optimi cu Noskova (a câștigat 27 de puncte din 32 jucate cu primul serviciu) sau în primul set cu Ostapenko (a servit la 71 la sută și a câștigat 71 la sută cu primul). Fie că o face returnând super agresiv, punând presiune pe serviciul oponentelor sale. Fie că o face preluând inițiativa în schimburi jucate cu mai multă răbdare decât am văzut vreodată la ea, refuzând să se mai predea tentației de a lovi totul foarte puternic și repede. Fie că o face jucând inspirat și concentrat momente-cheie precum tiebreak-urile (9-2 în tiebreak-uri în 2026!).

Fie că o face apărându-se și săpând adânc în situații precum cea de azi, din setul al doilea, în care Ostapenko încerca să preia controlul, cu amestecul ei trademark de hiperagresivitate și haos. „Ea e o adversară foarte dificilă, foarte complicată, nu-ți dă ritm. Trebuie să joci și agresiv, să te și aperi, să și alergi, să servești, trebuie să faci de toate bine, nu mai e suficient doar cu una dintre aceste calități”, a analizat Sorana foarte concis în interviul de pe teren, în care a reușit să ofere insight-uri valoroase comparativ cu ce primim, de regulă, în aceste mici momente de după finalul unui meci.

Un merit în tot acest moment bun îl are, fără îndoială, și Adrian Cruciat, ale cărui sfaturi au fost mereu potrivite și au aterizat bine, cu un timing bun. La fel au fost cele ale lui Artemon Apostu, atunci când i-a ținut locul, precum la Transylvania Open, unde Sorana Cîrstea a câștigat titlul. Echipa Soranei se ridică la înălțimea momentului și trebuie apreciat că, după atâția ani și multiple încercări cu antrenori străini cu nume, cel mai bun moment al carierei Soranei se întâmplă alături de o echipă sută la sută românească. Una care, în același timp în care lucrează alături de Sorana, pune umărul, departe de atenția publicului, la a pregăti viitoarea generație de jucătoare și jucători români de top.

Semifinala, fie că va fi cu Coco Gauff (3), fie că va fi cu Mirra Andreeva (8) – la ambele, Sorana cedând în meciuri strânse de trei seturi recent – va fi cel mai greu meci al săptămânii din multe puncte de vedere. Iar Roma, acolo unde ea devine a treia jucătoare din România calificată în semifinale în ultimii 10 ani, după Simona și Irina – are un tablou de foc în continuare. Însă, indiferent ce se va întâmpla mai departe în această săptămână, sentimentul e același: seninătate deplină.

Foto: Profimedia Images