Thiem a făcut un prim pas. Nadal a avut toate răspunsurile. Cum s-a scris a doua lor finală de la Paris

Radu Marina | 9 iunie 2019

Rafa a câștigat din nou pentru că a răspuns prompt ori de câte ori s-a simțit strâns cu ușa de adversar, iar în acele momente mari, nivelul lui de joc a fost incredibil, ca întotdeauna atunci când e pus sub presiune. N-a rămas dator cu nimic.

Rafael Nadal devine pentru a 12-a oară campion la Roland Garros, după  victoria în patru seturi, 6-3, 5-7, 6-1, 6-1, în fața lui Dominic Thiem, stabilind astfel un record nemaiîntâlnit în Era Open: singurul sportiv din istoria tenisului care câștigă de 12 ori același turneu de Grand Slam.

Cu acest nou titlu la Paris, Rafa ajunge la un total de 18 trofee de Grand Slam (12 Roland Garros, 3 US Open, 2 Wimbledon, 1 Australian Open), apropiindu-se la doar două titluri de Roger Federer, jucătorul care deține, în continuare, cele mai multe astfel de titluri la masculin, în proba de simplu.

Pentru Dominic Thiem aceasta e a doua finală de Slam pe care o pierde la Paris, în fața aceluiași oponent, însă evoluția lui din aceste două săptămâni, dar mai ales replica pe care a dat-o în finala de azi ne face să credem că, la un moment dat, acest titlu de Slam va veni și pentru el. Fie aici, la Paris, fie, de ce nu, în altă parte, pe o altă suprafață.

Spre deosebire de 2018, anul acesta Dominic Thiem și-a adus acel tenis bun pentru o vreme, motiv pentru care am avut, timp de două seturi, un nivel de joc ireal. Când tenisul său ordonat, dar alert, s-a întâlnit cu tenisul intens și brutal al lui Rafa, spectacolul a ieșit la suprafață. N-a durat mult, doar două seturi, dar aceste două seturi au fost incredibile și pline de intensitate din partea ambilor.

De fapt, întrebările de dinaintea finalei erau despre Dominic: ce trebuie să facă Thiem să-l învingă pe Rafa la Paris? Poate rezista jocul lui Thiem în acest format trei din cinci seturi, poate Domi să mențină aceeași intensitate și precizie timp de trei, patru sau cinci seturi? Despre Rafa știam cu toții ce poate și de ce e capabil să facă facă pe un teren de tenis. În cuvintele lui Tursunov: Rafa joacă intens tot meciul. Rafa e forță brută și voință de a câștiga. Rafa te zdrobește fizic.

Una din tacticile potrivite în fața lui Nadal – pe care a încercat-o și Federer din 2017 încoace – sunt acele lovituri  de rever în cross scurt foarte puternice (pe tiparul Djokovic) spre lovitura de dreapta a spaniolului, astfel încât să nu mai permită ca majoritatea raliurilor să înceapă cu Rafa în control. Pentru că, în momentul în care îi cedezi inițiativa lui Nadal pe zgură, devine imposibil să o mai poți recupera într-un schimb; intensitatea la care joacă, tranziția defensivă-ofensivă și capacitatea de a accelera cu acel forehand înfășurat nu-i dă multe alternative oponentului.

Și Jim Courier, campion de două ori la Roland Garros (1991, 1992), onorat azi într-o ceremonie înainte de finală, a făcut referire la faptul că tactica folosită de Novak în meciurile cu Nadal l-ar putea ajuta și pe Thiem. “Pentru a avea o șansă, Thiem va trebuie să-l scoată pe Rafa din zona lui de confort, așa că va trebui să facă ceea ce și Novak face foarte bine în fața lui Rafa: să ia mingea devreme, să atace în cross scurt pentru a-l scoate pe Nadal din centrul terenului și apoi să atace cu forehandul. Asta e cea mai bună șansă în raliuri pentru a crea pagube”, spunea Courier.

Pentru Thiem, Nadal pe zgură e o problemă doar pe jumătate rezolvată. Fiind unul din puținii jucători care l-au învins pe spaniol de cel puțin două ori pe această suprafață nu e ca și cum nu ar ști ce trebuie făcut. Dificultatea intervine în formatul trei din cinci seturi, acolo unde din trei meciuri jucate cu Nadal la Paris n-a luat niciun set și a adunat doar 23 de game-uri. Într-o astfel de situație, cu un adversar care nu scade intensitatea și joacă absolut fiecare punct din meci cu aceeași claritate și precizie, Thiem nu-și poate permite căderi, momente de respiro, iar jocul trebuie să fie, o durata îndelungată, fără fisuri. Așadar, dilema înaintea finalei era dacă poate Thiem să se folosească de experiența finalei de anul trecut și să reziste mai bine unui astfel de maraton, în fața celui mai bun jucător din istoria tenisului pe zgură.

Acum, la finalul meciului, avem și răspunsurile. Domi a învățat din experiența de anul trecut, a reușit ceea cea nu a reușit timp de trei meciuri la Paris, dar în continuare e greu din punct de vedere al intensității și al concentrării să reziste în fața lui Nadal timp de trei, patru sau cinci seturi. Mai ales în condițiile în care meciul cu Djokovic s-a întins pe două zile și că a jucat fără pauză timp de patru zile.

Fără dar și poate, austriacul a știut ce trebuie făcut, a venit cu lecțiile învățate, a putut executa și o mare parte din plan, însă prețul plătit a fost același ca și anul trecut: a rezistat mai bine acum, dar jocul său n-a putut rezista decât maxim trei seturi în fața unui Nadal atât puternic și intens.  

Deși a intrat extrem de montat și a fost primul jucător care a făcut break-ul, Thiem a sfârșit prin a pierde tot avantajul creat în decurs de câteva minute în primul set. De la 3-2 cu break (plus o minge de un nou break la 3-3), austriacul a pierdut următoarele trei game-uri la rând, implicit și setul – un set extrem de important dat fiind contextul: în 11 din cele 12 întâlniri, cel care a câștigat primul set, avea să câștige și meciul; recordul de 100-0 al lui Nadal în formatul trei din cinci pe zgură după câștigarea primului set.

În tot acest timp, Rafa a răspuns prompt ori de câte ori s-a simțit strâns cu ușa de adversar, iar în acele momente mari (vezi cât de bine a reacționat în acel game șase, dar și la 4-3) nivelul lui de joc a fost incredibil, ca întotdeauna atunci când e pus sub presiune. N-a rămas dator cu nimic.

Ceea ce s-a schimbat pentru Thiem în setul doi a fost nivelul agresivității. Dacă în primul set a încercat să acopere (prea) mult terenul și s-a axat în aceeași măsură atât pe ofensivă cât și defensivă (7-11 raportul loviturilor direct câștigătoare în favoarea lui Nadal!), în setul doi a revenit la acele lovituri fulgerătoare, plate și extrem de grele – care de fapt i-au și câștigat  meciurile cu Nadal la Madrid, Roma sau Barcelona.

Tipul acesta de tenis echilibrat ofensiv-defensiv pe care l-a încercat Thiem în primul set poate fi eficient în fața multor adversari, dar nu și în fața lui Nadal, care poate face același lucru mai bine și la o intensitate mai ridicată. Ce îl rănește pe Nadal și îi displace la jocul lui Thiem sunt fix aceste lovituri năprasnice –plate, liftate, venite de nicăieri – care îi distrug, cumva, spinul loviturilor. Spre comparație, în setul doi, numărul loviturilor direct câștigătoare s-au dublat pentru Thiem, față de primul set (de la 7 la 14). 

Un alt aspect important petrecut în setul doi: la 6-5, când Nadal a servit pentru a rămâne în set, Thiem și-a schimbat poziționarea la retur pentru prima dată în meci, alegând să vină aproape de linia de fund, asta după ce timp de două seturi a fost la patru metri distanță de baseline și i-a fost aproape imposibil să aibe vreun cuvânt de spus pe serva lui Rafa. A fost o tactică inspirată și extrem de inteligentă: Thiem i-a transmis mesajul corect adversarului, Rafa a început să se grăbească, s-a simțit presat la retur, a forțat, a greșit, iar austriacul a fost cel care a profitat.

Câștigarea acestui set doi a însemnat două lucruri: că Dominic Thiem a devenit primul jucător sub 30 de ani în activitate care câștigă un set (!) într-o finală de Grand Slam.

Dar, totodată, a însemnat și un efort imens (atât fizic, cât și mental) din partea lui Domi, care n-a mai avut coerența și energia necesară (mai ales după maratonul întins pe două zile cu Djokovic) pentru a mai da vreo replică în următoarele două seturi.

Întâi, în setul trei austriacul a început cu nouă puncte pierdute la rând și de acolo, totul a curs rapid doar spre Nadal, care și-a luat șansele cu ambele mâini și a fost de neclintit, câștigând setul în doar 24 de minute – un set în care n-a pierdut punct cu serviciul, n-a pierdut niciun punct din preajma fileului, a avut doar două erori neforțate și a cedat doar șapte puncte.

Iar în setul patru trendul a continuat. Tenisul lui Dominic a devenit oscilant – momente bune cu tenis ofensiv, urmate de momente de pasivitate și lovituri mult prea scurte, pedepsite rapid de Rafa –,  pe când nivelul lui Nadal a mai urcat o treaptă: prea intens, prea puternic, prea lucid – vezi toate acele atacuri furibunde finalizate cu veniri la fileu sau toate acele servicii-voleu impecabile. A fost un set care n-a stat nicio secundă sub semnul întrebării.

La fel cum a fost, și o bună bucată din această finală – o finală care a fost mai echilibrată, mai spectaculoasă și mult mai frumoasă decât cea făcută de cei doi anul trecut.

The Grand Slam Life is the best life!

Îmbracă-te de Roland Garros! Viață de Slam, tricou de Slam!

Comandă acum un tricou Grand Slam Life din 30-0 Shop!

Îți place?
Cele mai noi