Tenisul oficial s-a întors după cinci luni de pauză, dar stresul rămâne: cum va fi dus la capăt sezonul?

Adrian Țoca | 3 august 2020

Cel mai lung și mai neplăcut off-season din istoria tenisului, o pauză forțată, care a înghițit multiple turnee importante, s-a oprit în sfârșit. Tenisul a fost primul sport major care s-a oprit și e ultimul care revine. Problemele nerezolvate și incertitudinile rămân, în continuare, numeroase.

Tricouri oficiale de joc și alte premii-surpriză, în concursul nostru de aici!

KEY POINTS
– Rafael Nadal a anunțat că nu va participa la US Open 2020.
– Turneul de la Madrid, anulat oficial, la o zi după ce circuitul WTA s-a reluat oficial;
– Simona Halep a ales să rămână înscrisă pe lista US Open; asta nu înseamnă neapărat că va participa, ci doar că are flexibilitate în decizie;
– Îngrijorările se mențin în ce privește felul în care vor putea continua turneele pe mai departe.

Simona

Dacă să zicem că ai fost izolat de lume în ultimele cinci luni și ai deschis televizorul azi, 3 august, în căutarea unui meci de tenis cu care să-ți colorezi după-amiaza, ai crede că nu s-a schimbat nimic. Zgura odihnitoare ochilor, fundalul pitoresc de la Palermo, numele familiare care se succed pe ecran, un meci excelent între Sorana Cîrstea și Sara Errani (la fel de bine putea fi 2012) – totul arată de parcă e business as usual. Ajunge, însă, să o vezi pe Sara punându-și masca pe față pentru sosirea fizioterapeutului la un medical timeout din decisiv și îți dai seama că, de fapt, suntem într-o altă realitate.

3 august a fost prima zi în care s-a jucat tenis pe tabloul principal într-unul din cele două circuite profesioniste de tenis. Asta, după aproape cinci luni de la acele zile absurde din martie, când, în loc să-și anunțe tabloul de calificări, Indian Wells și-a pus zăvoarele pe porți pe măsură ce jucătorii ajungeau deja la locație. Tenisul a fost primul sport major care s-a oprit în primăvară și e, practic, ultimul care se reia. Între timp, campionatele puternice de fotbal ale Europei au reușit să se termine cumva, arătându-le celorlalte sporturi o cale prin care se poate merge mai departe. S-a jucat rugby și fotbal australian în emisfera sudică, s-a reluat cu succes baschetul din NBA, și cu mai puțin succes baseballul sau hocheiul, în ligile nord-americane. Liga Campionilor se pregătește și ea să-și ducă la capăt, cu o întârziere istorică, sezonul 2019-2020. Tenis? S-a jucat și tenis în această pauză, ba chiar foarte mult tenis. Multiple competiții de-a lungul și de-a latul continentelor, unele inventate pentru a-i ține pe jucători în priză, altele inventate pentru experimentarea unor idei noi, pentru orgoliul unor inițiatori, pentru intenții bune exprimate prost, pentru casele de pariuri, dar, cele mai multe, pentru a da un sens lucrurilor și pentru a împinge tenisul înainte. Multe competiții, dar a trebuit să faci un efort ca să găsești două cu un format de scor similar.

Pauza forțată a servit drept o ocazie ideală pentru sportul alb să se uite lung în oglindă și să-și pună pe masă grijile și nevoile de schimbare. S-a vorbit despre fuziunea ATP – WTA, despre schimbări de reguli de scor, sau despre rezolvarea variilor inegalități existente în circuite. Dar, ca și în ce privește revenirea, puține sunt concluziile sau deciziile luate.

Tenisul oficial s-a întors, dar nu știe nimeni cu certitudine dacă va și rămâne. Sau cât timp va putea rămâne. Însăși natura cosmopolită, globală a acestui sport, care în condiții normale reprezintă o bună parte din farmecul lui, lucrează în această nouă realitate împotriva repornirii lui cu toate forțele. E motivul principal pentru care, în acest 3 august cu tenis de la Palermo, cu puține zile rămase până la ceea ce ar trebui să fie un turneu de Grand Slam, nimeni nu știe exact ce urmează să se întâmple. Putem, cel mult, să ghicim. Însă realitatea este că tenisul va continua restul sezonului și-l va începe, probabil, și pe următorul urmându-și dictonul său favorit: play by play. Punct cu punct. Meci cu meci. Vedem de la o zi la alta.

Fotbalul din Germania, Spania, Anglia sau Italia a putut fi dus la capăt pentru că sunt campionate naționale, care au fost tratate cu maximă siguranță, dar care n-au avut de înfruntat problema transportului internațional. La rându-i o competiție cu multe meciuri zilnice și cu deplasări constante precum tenisul, baschetul din NBA funcționează acum pentru că, pe de o parte, are probabil cel mai bun lider din tot sportul mondial, și, pe de altă parte, pentru că s-a închis într-un bubble la Orlando. Nimeni nu iese dacă vrea să joace, nimeni nu intră. Niciun test pozitiv.

Tenisul nu poate funcționa așa, pentru că e construit și bazat pe deplasări constante dintr-un loc în altul. Jucătorii schimbă avioanele precum ciorapii, și au nevoie de o flexibilitate de deplasare aproape dusă la extrem, de care noi, ceilalți, nu avem nevoie în viața de zi cu zi. Ei au nevoie să poată străbate lumea cu ușurință; dacă la ora 17:00 ieși de pe teren și ai pierdut, șansele sunt ca la miezul nopții vei fi deja într-un avion prins pe ultima sută de metri. Mâine vei fi pe un alt continent.

Pentru a-și fi putut duce la capăt fără atâtea dureri de cap calendarul abreviat pe care ATP și WTA l-au întocmit, pentru a nu risca să-și piardă relevanța tablourilor, probabil că tenisul ar fi trebuit să lase totul deoparte și să se închidă pentru trei luni în condiții de bubble într-un oraș în care să aibă atât terenuri de zgură, cât și de hard, și să înghesuie acolo atâtea turnee pe cât e posibil până la finalul acestui an de coșmar ca să poată salva sezonul – după modelul mutării turneului de la Cincinnati la New York. Însă dacă acest lucru e posibil în NBA la Orlando sau pentru Champions League la Lisabona, e aproape imposibil de realizat pentru tenis. Sau nu fără ca multe dintre părțile care decid la masa acestui sport să nu-și asume pierderi însemnate, într-un an în care deja pierderile sunt masive. US Open nu ar accepta, probabil, niciodată să se dispute în altă parte – pentru că sunt atâtea contracte și atâtea drepturi tv și atâtea conexiuni care nu pot fi desprinse. Roland Garros nu a făcut atâtea investiții ca să nu se joace la Paris. Madrid nu ar accepta, probabil, să se mute la Roma, eventual. Cincinnati a acceptat să se mute la New York, dar asta pentru că turneul e codeținut de USTA, care poate decide și pentru Cincy, și pentru USO.

Revenirea sezonului de tenis nu a fost gândită așa de radical, ci într-un mod tradițional, încercându-se să se organizeze cât mai multe turnee în locurile lor obișnuite. Însă piesele de domino continuă să cadă. E simbolic faptul că, în ziua în care s-a pornit tabloul principal de la Palermo, a căzut Madridul. Turneul spaniol spera că se va putea salva in extremis, după ce în primăvară era imposibil să fie desfășurat. Dar nici fereastra de oportunitate pe care a găsit-o între USO și RG nu mai e fezabilă (n.a. anunțul oficial de anulare al turneului de la Madrid a venit marți; într-un comunicat comun, WTA și ATP spun că iau în calcul un nou calendar de turnee post-US Open).

Turneele din America de Nord sunt încă sub tot felul de incertitudini, deși USTA chiar își dă toată silința să le salveze. US Open pare, totuși, încurajator din punct de vedere al măsurilor de siguranță – suficient cât Simona Halep să aleagă să rămână pe entry-list pentru New York, deocamdată – dar problema încă nerezolvată rămâne în continuare alta: ce se va întâmpla cu jucătorii la revenirea în Europa? O eventuală carantină obligatorie ar arunca, practic, în aer, turneele care urmează US Open – atâtea câte vor mai rămâne.

Turneele din China au căzut cu totul – și înainte să ne bucurăm și să zicem că așa le trebuie chinezilor, să ne gândim că WTA, care poate nu trebuia să-și pună toate ouăle în același coș, dar care poate că n-a avut de ales, se vede acum într-o situație ingrată, și foarte dificilă din punct de vedere financiar, cu probabila pierdere a WTA Finals pentru acest an (afară de vreo minune de ultim moment).

Iar șirul consecințelor riscă să continue. O serie de alte evenimente nedorite sunt foarte plauzibile: alte retrageri de la turneele viitoare, fie din motive personale, fie din cauza restricțiilor de călătorie; alte teste pozitive; tablouri de concurs lipsite de varietate și de nume importante, care vor duce la discuții obositoare și inutile despre relevanța titlurilor câștigate, de parcă asta ar fi problema acum (Later Update: Rafael Nadal a anunțat că nu va participa la US Open 2020).

Multe voci acompaniază fiecare veste proastă – fie că e vorba de jucătoarea nenumită care s-a ales cu virusul la Palermo, fie că e vorba de știrile despre Madrid sau despre retragerile de la US Open – cu exclamații nervoase și anxios-profetice: „Să se oprească mai bine tot sezonul, de ce ne mai chinuim?! Sportul nu e prioritar acum!”

Ar trebui oprit? E greu de dat un răspuns. Foarte probabil, nu există unul singur, ci multiple nuanțe. Nu e cazul să ne păcălim. Tenisul, precum tot sportul în general, nu se reia pentru că se poate face asta în siguranță, pentru că problemele au trecut și riscurile au scăzut (din contră, au început să crească iar). Nu se reia pentru că s-a găsit o soluție miraculoasă. Se reia ca să se salveze. Alte luni de inactivitate ar crește șansele ca, la o ulterioară revenire, să nu mai revină toată lumea – fie că e vorba de turnee, de staff sau de lumea conexă, cea care depinde de sporturi pentru a-și câștiga pâinea. E imoral? Depinde cum privești lucrurile, dar la urma urmelor, tenisul, și sportul în general, e doar o altă ocupație, o cale pentru mulți de a-și asigura existența. De acord, nu e o ocupație vitală, de acord, poate ar trebui așteptat până când este sigur pentru toată lumea. Până când totul este mai aproape de normal. Însă, în cuvintele Petrei Martic de la Palermo, cea care a spus că e un privilegiu să fie iar pe teren, nimic nu e normal în nicio profesie din lume la ora actuală: „Să nu mai căutăm perfecțiunea și să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce avem acum”.

E drept. Facem ce putem cu ce avem. Azi am avut tenis oficial, tenis bun. Și, pentru moment, a fost minunat.

Foto: Jimmie48Photography

Îți place?
Cele mai noi

“Mai e mult până departe, însă ori de câte ori Simona are o apariție atât de revigorantă precum cea arătată în momentele cheie la Roma, știi că lucruri bune urmează să se întâmple."

https://t.co/GCcIl3FlsO