Steffi Graf și Golden Slam: singura oară când cineva a câștigat patru Slamuri, plus medalia olimpică de aur în același an

Radu Marina | 31 iulie 2020

În istoria tenisului, Golden Slam – câștigarea celor patru turnee de Grand Slam și medalia de aur la Jocurile Olimpice în același an – reprezintă cel mai înalt vârf posibil pe care un jucător îl poate atinge.

În perioada în care ar fi trebuit să se desfășoare turneul olimpic de tenis de la Tokyo, ne amintim de una dintre cele mai importante performanțe din istoria prezenței tenisului la Jocurile Olimpice.

În istoria tenisului, Golden Slam – câștigarea celor patru turnee de Grand Slam și medalia de aur la Jocurile Olimpice în același an –  reprezintă cel mai înalt vârf posibil pe care un jucător îl poate atinge. Mai sus de atât nu poate urca un tenismen. E punctul maxim al unui sport în care ni se demonstrează zi de zi că puține lucruri sunt imposibile. 

Rămâne, deocamdată, și o realizare unică. Singura dată când un jucător de tenis a câștigat, în același an competițional, toate cele patru turnee de Grand Slam (Australian Open, Roland Garros, Wimbledon, US Open) plus medalia de aur la Jocurile Olimpice (Seul) s-a întâmplat în anul 1988, când Steffi Graf izbutea această performanță greu de imaginat și, după cum vedem, de repetat. 

Există jucători și jucătoare care au câștigat toate cele patru turnee de Slam în același sezon și există jucători și jucătoare care au reușit Marele Slam al carierei (au câștigat cele patru Slamuri, dar nu în același an). Dar, în afară de Graf, nimeni în istoria acestui sport nu a reușit să bifeze simultan cele patru trofee de Grand Slam și medalia de aur la Jocurile Olimpice (Serena Williams, Andre Agassi și Rafael Nadal au reușit să câștige patru titluri de Grand Slam și o medalie de aur la simplu la Jocurile Olimpice, dar nu în același an).

Simona

Începutul dominației 

Ca să atingă acest vârf, Graf a câștigat mult. Atât de mult încât, cu foarte mici excepții, ani la rândul n-a știut cum e să pierzi un meci de tenis. Și a făcut asta la o vârstă la care, în prezent, jucătoarele își fac debutul în circuitul profesionist, încercând să facă tranziția de la juniori spre seniori. E important de menționat că acum un astfel de succes timpuriu nu mai este posibil, pentru că regulile nu mai fac posibilă o intrare atât de prematură în circuit, numărul de turnee WTA la care un jucător care nu a împlinit 18 ani poate participa fiind limitat. 

Momentul zero pentru Graf a fost reprezentat de sezonul 1987, când a câștigat primul ei titlu de Grand Slam, la doar 17 ani împliniți. La patru ani de la debutul ei în circuitul profesionist, Graf era deja o jucătoare de top 10, iar începutul sezonului 1987 o găsea pe locul 3 mondial. 

Spre deosebire Martina Navratilova, rivala ei de la acea vreme, Steffi n-a luat startul la Australian Open. Ea și-a început sezonul în februarie, în SUA, la un turneu desfășurat la Florida, pe care avea să-l câștige fără set pierdut. În sezonul 1987, Graf s-a calificat în finala tuturor turneelor la care a luat parte; 13 turnee, 13 finale, 11 titluri. Singurele înfrângeri au venit în fața Martinei Navratilova, la Wimbledon și US Open. 

Când a ajuns la Roland Garros, Steffi era neînvinsă de 32 de meciuri. La Paris ea avea să-și continue dominația cu alte șapte victorii consecutive, reușind astfel să câștige primul ei trofeu de Grand Slam după o finală dramatică cu Martina Navratilova, încheiată cu 8-6 în decisiv pentru nemțoaică. 

La trasul liniei însă, la 18 ani abia împliniți, Graf își împlinise visul de a câștiga un prim Slam și, foarte important, după titlul cucerit la Los Angeles în fața lui Chris Evert, ea urca, în august 1987, în premieră pe locul 1 mondial. După șapte ani în care Evert și Navratilova au ocupat, pe rând, această poziție, tenisul feminin avea un nou lider mondial. 

Din august 1987, Graf nu a mai fost detronată din poziția de lider mondial timp de aproape patru ani. A fost lider WTA 186 de săptămâni consecutive, un record în tenisul feminin pe care îl împarte acum cu Serena Williams. 

O singură jucătoare i-a pus probleme în 1988

Era greu de anticipat că sezonul 1988 va arăta mai bine decât cel precedent pentru Graf.  

Totuși, după un sezon în care a câștigat 11 titluri, a câștigat primul Slam și a urcat pe locul 1 mondial, a urmat anul 1988 – sezonul cu cea mai mare încărcătură istorică din tenisul mondial. Un an în care Steffi Graf a ridicat ștacheta în materie de dominație și victorii atât de sus încât nici până în zilele noastre niciun alt jucător (fie că vorbim de tenis feminin sau masculin) nu s-a putut apropia de ceea ce ea a reușit în acel an. 

În 1988, Graf a început la Australian Open, turneu pe care l-a câștigat după o demonstrație de forță în care nu a pierdut niciun set în cele șapte meciuri. Steffi a câștigat finala cu Chris Evert, favorita 3 a turneului, scor 6-1, 7-6, și își trecea în cont al doilea său trofeu de Grand Slam. 

După Australian Open, seriile de victorii ale lui Graf au fost oprite de două ori de Gabriela Sabatini, jucătoare pe care o învinsese de zece ori la rând. Întâi, Sabatini a învins-o în finala turneului de la Boca Raton, apoi a repetat isprava câteva săptămâni mai târziu, în semifinalele turneului de la Amelia Island. Era pentru prima dată după mai bine de un an când Graf era învinsă într-o semifinală, și mulți au crezut atunci că eșecul îi va mai tăia din elan.  

În realitate, înfrângerile nu a făcut decât să o motiveze și mai tare pe Graf. Acest detaliu avea să fie extrem de important în ceea ce avea să urmeze mai târziu, Sabatini fiind adversara ei în semifinale la Roland Garros, în finală la US Open, respectiv Jocurile Olimpice – toate întâlnirile fiind câștigate de Graf. 

Super motivată, Steffi Graf a triumfat la Roland Garros fără set pierdut, zdrobind-o în finală pe Natasha Zvereva (6-0, 6-0) în doar 32 de minute, cu doar 13 puncte cedate, cea mai scurtă finală de Slam din istoria tenisului. Și-a dus forma extraordinară la Wimbledon, ajungând în ultimul act fără să piardă mai mult de trei game-uri pe set. În finală a întors-o pe dominanta Martina Navratilova, de neatins până atunci la All England Club, de la 5-7, 0-2, câștigând 12 game-uri din următoarele 13 game-uri jucate. 

La ora US Open, Steffi ajunsese la cinci titluri consecutive și o serie de 28 de victorii. Trecerea către alt continent, creșterea presiunii, dar și către o altă suprafață erau factori pe care câțiva specialiști mizau anticipând potolirea dominației lui Graf.  

Doar că, pe 11 septembrie 1988, după un alt parcurs impecabil până în finală și cu lecțiile învățate, Graf o învinge într-o finală pe cinste pe Gabriela Sabatini, marea ei rivală din acel sezon. După 6-3, 3-6, 6-1 cu Sabatini, aflată în premieră într-o finală de Slam, Steffi Graf devenea prima jucătoare de după 1970 care câștigă toate cele patru turnee de Grand Slam în același an, din 1970.

Seul 1988. Scrierea istoriei și nașterea Golden Slam

Pentru prima dată din 1924, de la Olimpiada de la Paris, tenisul revenea, la Seul, în 1988, că sport olimpic. Până atunci, tenisul n-a prea existat ca sport la Jocurile Olimpice, iar în 1968 și 1984 a fost considerat doar un sport demonstrativ. Un eveniment important, așadar, dar și o șansă în plus pentru Steffi Graf de a mai înregistra un succes imens. 

Până atunci, termenul de “Golden Slam” nu exista și nici nu i se acorda vreo mare importanță. Atât pentru că tenisul a lipsit multă vreme de la Jocurile Olimpice, cât mai ales pentru că ideea ca cineva să câștige patru titluri consecutive, plus o medalie de aur părea prea îndepărtată; nu exista un reper, nu exista “cineva” care să mai fi ajuns acolo. 

Aflată pe un teren necunoscut și fără mult timp la dispoziție pentru refacere, Graf a plecat spre Coreea de Sud. “După US Open, am avut o zi să mă întorc, să ajung acasă, să mă schimb și să urc în avionul care zbura către Seul. Și, pășind în avion, m-am regăsit într-un grup mare de sportivi germani. În momentul ăla, am simțit ceva special; simțeam că urmează să fac ceva special”.

Drumul nemțoaicei către medalia de aur le-a lăsat în urmă pe Leila Meskhi (7-5, 6-1), Catherine Suire (6-3, 6-0), Larisa Neiland (6-2, 4-6, 6-3) și Zina Garrison (6-2, 6-0). Și apoi a urmat marea finală cu Gabriela Sabatini, confruntare despre care Graf spunea înaintea meciului că “trebuie” să o câștige, argentinianca fiind singura jucătoare din acel sezon care i-a pus cele mai mari probleme. 

Față de întâlnirea de la US Open, de data asta finala a mers doar în direcția lui Graf, care s-a impus rapid, 6-3, 6-3 și astfel istoria era scrisă: Steffi Graf devenea prima jucătoare din istoria tenisului care câștiga, în același sezon, patru titluri de Grand Slam și o medalie de aur la Jocurile Olimpice – o realizare pe care nicio altă jucătoare sau jucător nu a ajuns să o egaleze nici până în zilele noastre. 

Seul a devenit astfel un loc istoric pentru tenis – acest lucru a fost marcat printr-o placă comemorativă – iar dimensiunea realizării lui Graf a readus tenisul în lumea olimpică în cel mai frumos mod cu putință. De la acea realizare istorică, tenisul nu a mai lipsit niciodată de la Jocurile Olimpice. Tot de atunci, lumea tenisului așteaptă ca un alt Golden Slam să fie, din nou, făcut posibil.

Îți place?
Cele mai noi

If a player leaves the Western & Southern/US Open bubble without written permission, they will be removed from tournament & fined. Other details of the health & safety guidelines are in 👇
https://t.co/mTgvnuUktG