Sorana Cîrstea își îndeplinește visul. Iar Transylvania Open are o campioană din România!

În ultimul ei an în circuitul profesionist și la ultima ei prezență pe tabloul Transylvania Open, Sorana Cîrstea își face cel mai frumos cadou posibil: un nou titlu WTA, al patrulea din carieră, cu atât mai valoros cu cât vine acasă, în România!

„O să mă retrag din tenis la finalul anului, o să mă retrag un om fericit – și asta datorită amintirilor pe care mi le-ați oferit săptămâna aceasta la Cluj!”, a spus Sorana, în frumosul ei discurs de pe teren.

Sorana a jucat în finala de azi așa cum a jucat toată săptămâna – impresionant!  – și a câștigat în fața Emmei Răducanu cât se poate de clar, 6-0, 6-2.

Sorana a mulțumit tuturor oamenilor care au făcut posibil acest „turneu minunat, cel mai bun turneu WTA 250 și unul dintre cele mai bune din circuit”, apoi i-a urat Emmei Răducanu, învinsa ei din finală, să revină la Cluj și să câștige și ea acest trofeu.

*

Finala Transylvania Open a adus față în față două jucătoare care au ajuns aici prin drumuri diferite, dar la fel de convingătoare. Sorana Cîrstea a dominat categoric toate meciurile jucate în această săptămână, nu a pierdut niciun set în drumul ei spre trofeu, în timp ce Emma Răducanu a luptat mult în fiecare partidă, excelând ori de câte ori situația a cerut-o.

Pentru Sorana, nu a fost doar un alt titlu câștigat. A fost primul ei turneu WTA cucerit în România, la ultima ei apariție la Cluj, în ultimul sezon al carierei. Un astfel de rezultat nu poate avea o semnificație mai mare. În cazul Emmei, ar fi fost primul ei titlu WTA și al doilea trofeu din carieră după US Open, la o distanță de cinci ani.

Contextualizând, așadar, indiferent de rezultat, meciul a fost încărcat de semnificații. Două jucătoare world class, care și-au confirmat statutul pe parcursul acestei săptămâni, s-au întâlnit într-un meci care, într-o mai mică sau mai mare măsură, ar putea însemna ceva important în carierele lor.

Pentru Sorana, a fost despre cel mai bun mod cu putință de a încheia o carieră remarcabilă. Pentru Emma, în ciuda eșecului, acest rezultat poate reprezenta un nou început – unul care să ajute la reconstrucția carierei și să-i ofere un punct solid de plecare pe care să construiască.

Dincolo de modul în care a evoluat finala – cu Sorana jucând poate cel mai bun tenis al ei și cu Emma într-o zi în care nu a reușit să execute nimic din ce și-a propus – ceea ce a fost cu adevărat remarcabil a fost dispoziția de joc a Soranei și nivelul atins. Emma nu a fost în cea mai bună zi a ei și a părut să aibă și probleme fizice care i-au afectat vizibil tenisul – cel mai probabil, afectată după efortul considerabil depus în semifinale -, însă acest aspect nu a influențat decisiv ceea ce a jucat Sorana. Dimpotrivă, maniera în care Sorana s-a prezentat la acest meci a fost de-a dreptul încântătoare: stăpână pe situație, știind în fiecare moment ce are de făcut, extrem de agresivă și foarte precisă în fiecare pas făcut pe teren și cu fiecare accelerare.

Așa cum s-a întâmplat pe tot parcursul săptămânii, Sorana ne-a reconfirmat
cum arată jocul ei atunci când accesează cel mai înalt nivel: un tenis extrem de compact, dar agresiv, puncte construite inteligent și multă acuratețe. Pe tot parcursul turneului, a părut o jucătoare matură, trecută prin multe, care știe în orice moment ce are de făcut. De la un meci la altul, jocul ei a căpătat tot mai multă claritate: serviciu solid, execuții curate și, mai ales, o capacitate remarcabilă de a dicta ritmul. În fiecare partidă jucată la Cluj, Sorana a arătat un tenis matur, fără a încerca să grăbească inutil lucrurile, dar cu intensitate permanentă – exact sentimentul pe care îl oferă o jucătoare stăpână pe sine și pe situație, care știe foarte clar ce vrea să facă pe teren. Sunt lucruri care vin și din excelenta pregătire a acestui turneu, iar la acest capitol, Artemon Apostu-Efremov, cel care a pregătit-o pe Sorana la Cluj, și Adrian Cruciat, cel care se ocupă de Sorana, au un merit important și merită apreciați pentru treaba excelentă pe care au făcut-o.

Deși, la trasul liniei, finalei i-a lipsit drama și echilibrul, mult mai relevantă rămâne însemnătatea a ceea ce aduce acest rezultat – atât pentru Sorana, care își adaugă un nou titlu în palmares, cât și ca punct de plecare pentru Emma, care s-a pus din nou, după mulți ani, în poziția de a juca pentru un titlu. Sorana încheie în cel mai bun mod cu putință o săptămână fabuloasă, fără set pierdut, și devine prima jucătoare din România care triumfă la Transylvania Open, la ultima ei apariție la Cluj.

Este, fără dubiu, cea mai frumoasă poveste a acestui turneu – una care va lăsa amintiri puternice pentru mult timp de acum înainte: de la modul în care Sorana a dominat fiecare meci, la felul în care și-a câștigat partidele, ajungând să servească as după as, și până la bucuria de la final, care a arătat o jucătoare împlinită, conștientă că și-a dus misiunea până la capăt. Cercul se simte, cu adevărat, închis.