Simona de cinci stele? Nu: Simona de 10! Al cincilea titlu pentru campioana noastră!

Adrian Țoca | 20 octombrie 2013

Simona Halep a câștigat în mod senzațional al cincilea titlu al anului la Moscova. Ea are acum câte un trofeu pe toate suprafețele: zgură, iarbă, hard și hard indoor. De luni, Simona va urca pe locul 14 în lume.

Simona Halep face istorie într-un mod nemaivăzut și neînchipuit: Simona a câștigat al cincilea titlu al anului și al carierei după ce a trecut în finala de la Moscova de Sam Stosur, cu 7-6, 6-2, într-un meci în care românca și-a demonstrat încă o dată clasa și valoarea incontestabilă.

După un prim set tensionat, în care Stosur s-a agățat cu degetele de fiecare șansă, salvând nenumărate mingi de break (14/18 per meci), Simona a rupt orice urmă de echilibru în tie-break, pe care l-a câștigat clar, la 1. Apoi, Halep și-a impus autoritatea în manșa secundă.

Într-o jumătate de an, Simona Halep a făcut tot atâta PR României cât alții în două vieți. Într-o jumătate de an, Simona s-a elevat dintr-o posibilă speranță, uitată până și la ea acasă, într-o campioană de calibru, o forță pe care tenisul mondial se grăbește s-o recunoască, s-o îmbrățișeze și s-o studieze pe îndelete, în întâmpinarea inevitabilului care va să vină în anii următori. Într-o jumătate de an, Simona a făcut atâta reclamă tenisului la noi acasă, încât trebuie să te gândești deja ce o să facem cu toți copiii care o privesc acum la televizor și care o să-și roage părinții să-i ducă la tenis. Să ajungă și ei ca Simona.

Simona

Într-o jumătate de an, Simona a cucerit cinci titluri, unul după altul, cu o naturalețe ravisantă. Le-a luat pe toate ca și cum era cel mai simplu lucru de făcut. Simplitatea e ceea ce o definește cel mai bine. Și în joc, și în afara lui. Lovește mingea de parcă nu depune nici cel mai mic efort, presară lovituri direct câștigătoare în toate direcțiile, își impune jocul cu inteligență, cu asumare și convingere. Își îndoaie adversarele, obligându-le să accepte capitularea în termenii ei. Apoi se închină, merge către fileu și aruncă un zâmbet ștrengăresc către tribune, către cameră, către casă. De fiecare dată același ritual simplu, fără sclipici, fără tam-tam, fără să cerșească atenție. Dar fără să se oprească.

Ai zice că Simona pare fragilă, dar nu trebuie să cazi într-o asemenea capcană de începător. Halep degajă atâta forță în jocul ei, încât aproape că devine intimidantă. Am deschisă o fotografie foarte expresivă, pe care o păstrăm pentru un moment special (puțină răbdare) și care spune parcă toată povestea acestui an. Figura Simonei este ca un monument de încredere și de determinare. Privirea e războinică, fruntea e ușor încordată și insinuantă, sprâncenele sunt arcuite și ridicate. Întreaga expresie inspiră autoritate. Brațul drept, cu pumnul strâns puternic, implică dominare. Umerii sunt larg deschiși, a siguranță, iar racheta ținută în sus, în mâna stângă, arată ca o armă. Întreaga alură e una de încredere și echilibru.

iar asta se simte pe teren. În finala de la Moscova, Simona a câștigat (și) prin forță duelul cu una dintre cele mai puternice jucătoare din circuit. Sunt puține jucătoarele care pot lovi cu virulența pe care o poate imprima Sam Stosur. Dar Simona a îndoit-o lovind și mai puternic, construindu-și punctele pe spatele aceleiași abilități imposibil de contracarat, ca în tot restul acestui sezon de vis.

Emoții? Ce emoții să avem? Culmea, n-am avut emoții pentru Simona decât o dată în tot acest an, la nefericitul meci cu Pennetta, și atunci doar pentru că ocazia care se prezenta în fața româncei era uriașă: puteam să simțim cu toții aerul rarefiat al semifinalei, iar asta trebuie că a dat fiori tuturor privitorilor de tenis de acasă, iar Simonei cu atât mai mult. În rest, jocul Simonei este de asemenea natură încât nu ai cum să ai emoții. Ești pe mâini sigure. Nici atunci când, în primul set cu Sam, șansele de break zburau nefructificate una după alta. Știm cu toții că ocaziile se răzbună, mai ales în tenis, mai ales în tenisul feminin. Nu acum, nu azi. Simona a pornit ca din pușcă, desprinzându-se rapid la 3-1, și a ratat un dublu break doar pentru că a ales să meargă cross-court, în loc de un lung de linie la îndemână la un break point. În loc de 4-1 pentru româncă s-a făcut 4-3 pentru Stosur, care a servit sau a jucat fabulos la aproape fiecare minge de break. Dar n-a făcut decât să amâne inevitabilul. Simona și-a făcut de fiecare dată serviciul cu ușurință, mutând repede presiunea la loc pe umerii australiencei. Cel mai aproape de pericol a fost Simona la 5-6, 30-30. Răspunsul ei? Un forehand absolut devastator, cu care a respins orice speranță de set pentru fosta campioană de la US Open.

Ar fi fost nedrept și un rezultat surprinzător ca Halep să piardă primul set, pe care, cu mici excepții, l-a dominat mai clar decât o arată scorul. Un evantai de unghiuri, loburi, mingi extraordinar de penetrante fie în cross, fie în lung. Multă mobilitate și multă determinare. Multă inteligență. Cuvinte cheie în „limbajul” tenisistic al jucătoarei noastre.

A nu se înțelege că n-a fost un meci greu. Am văzut unul dintre acele meciuri în care se ciocnesc două jucătoare în mare formă, iar calitatea și duritatea schimburilor a fost, pe alocuri, excelentă. Stosur a jucat bine primul set, cu încrederea renăscută a unei jucătoare care tocmai ce câștigase un trofeu și nouă meciuri la rând, dar a plecat capul în cel secund, imediat după ce Halep a găsit la fel de ușor răspuns la break-ul din primul game.

Îmi place mult o expresie folosită foarte des, tot mai des, de comentatorii britanici vizavi de adversarele Simonei: „Forced into submission”, ceva ce e evident ce înseamnă, dar care mie mi se pare că spune toată povestea fără să mai fie nevoie de completări. Îmi și închipui două armate pe teren, fiecare cu abilitățile și eroii ei, și întotdeauna câștigă cea română. Forced into submission înseamnă, de fapt, acceptarea unei invazii în lipsa oricăror alte soluții practice de contraatac. Predarea în fața unei forțe complet superioare. Recunoașterea unei autorități incontestabile. Capitularea. Asta face, de o jumătate de an, Simona. Își obligă adversarele să se predea. Trofeele, în aceste condiții, sunt absolut inevitabile. Iar Top 10? Moral, e deja acolo. Singurul motiv pentru care nu a apucat încă să intre în primele zece este pentru că se termină sezonul.

       

 Înregistrarea meciului

Titlurile Simonei

Nurnberg

Hertogenbosch

Budapesta

New Haven 

Moscova

Clasamentul general al titlurilor româncelor, conform WTA:

1.Virginia Ruzici – 12 (South Orange – 1975, Palm Harbor – 1977;  Roland Garros, Kitzbuhel, Brighton – 1978; Kitzbuhel, Salt Lake City – 1980, Monte Carlo, Kitzbuhel, Indianapolis – 1982; Detroit – 1983, Bregenz – 1985)

2. SIMONA HALEP – 5 (Nurnberg, Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova – 2013)

3. Irina Spârlea – 4 (Palermo – 1994, Palermo – 1995, Amelia Island – 1997, Strasbourg – 1998) și Ruxandra Dragomir – 4 (Budapesta, Karlovy Vary, Pattaya City – 1996, Hertogenbosch – 1997)

4. Alexandra Dulgheru – 2 (Varșovia 2009, Varșovia 2010)

5. Sorana Cârstea – 1 (Tashkent 2008), Irina Begu – 1 (Tashkent 2012), Monica Niculescu – 1 (Florianopolis 2013).

Cifrele Simonei

– De la Roma încoace, Simona are 13 victorii și 4 înfrângeri în meciurile cu jucătoare din Top 20. Înfrângerile sunt la Serena (2 – Roma, Cincy), Na Li (Wimbledon) și Suarez Navarro (RG).

– 40 de victorii din ultimele 48 de meciuri, începând cu turul 1 de calificări de la Roma. Da, la vremea aceea avea nevoie de calificări. Per total, Simona are 45 de victorii și 17 înfrângeri în 2013 (pe tablourile principale. Per total, bilanțul e 48-18).

– Doar cinci jucătoare au mai multe victorii ca ea în 2013: Serena, Radwanska, Kvitova, Vinci și Errani. Doar Serena are mai multe titluri. 

– Pe 6 mai, Simona ocupa locul 64. De luni va fi pe locul 14. Poate termina anul pe locul 11, în cazul unui succes la Sofia.

– Este abia a 4-a româncă ajunsă în Top 20.

– Bilanțul Simonei în finale este acum de 5-3 (cele trei pierdute sunt la Fes 2010, 2011 și Bruxelles 2012). Moscova este al doilea titlu de Premier, după New Haven.

– Printre victimele ei de prestigiu din 2013: A.Radwanska, Stosur (de două ori), Kuznetsova, Jankovic, Vinci, Suarez Navarro (de două ori), Flipkens, Kirilenko, Bartoli, Wozniacki, Kvitova.

– Este singura jucătoare din lume care a câștigat titluri pe toate suprafețele în 2013.

– Simona are 22 de ani și joacă în circuitul WTA din 2009. A câștigat titlul la Roland Garros, juniori, în 2008, într-o finală românească, versus Elena Bogdan.

Îți place?
Cele mai noi

ATP announce a revised ranking system:

“The Rankings, which traditionally operate on a ‘Best 18’ results basis over 52 weeks, will now cover a period of 22 months (March 2019 – December 2020)”

A player can’t have the same tournament from 2019 & 2020 count in his ”Best 18” obv.