Șapte lucruri care ne-au atras atenția în începutul de sezon 2019

Simona și întrebările care o înconjoară

Liderul mondial – care va ocupa acest loc garantat și pe durata AO, urmând să ajungă astfel la (cel puțin) 64 de săptămâni pe locul 1 – se pregătește să-și înceapă sezonul 2019 la Sydney, în ceea ce va fi o apariție urmărită cu mult interes de întregul circuit feminin și cu sufletul la gură de către fanii ei.

Nimeni nu știe exact la ce să se aștepte, inclusiv Simona. Au trecut patru luni de la ultimul meci încheiat cu bine din punct de vedere fizic, cel din turul 1 de la New York, iar la ora primului meci la Sydney se vor fi adunat aproape 25 de săptămâni la ultimul meci bun făcut de Simona, finala de la Cincy. E o perioadă lungă, circuitul n-a stat pe loc, iar reintegrarea în competiție și în tensiunea luptei nu se va face ușor, în special pentru cineva care are nevoie să fie testată ca să ajungă la nivelul cel mai bun.

Guess who's back – back again?

Simo's back – tell a friend!

The World No.1 @simona_halep is on the practice courts ready for @SydneyTennis! pic.twitter.com/bnVdVKXzKR

— WTA (@WTA) January 3, 2019

Simona, care a ales să stea cât mai mult acasă și să plece în Australia după 1 ianuarie, e prima care admite că ar fi avut nevoie de mai multe meciuri înainte de AO. Prin comparație, anul trecut ea adunase deja o lungă listă de meciuri la ora primului tur de la Melbourne. Motivată și antrenată într-un intersezon intens, ea câștigase turneul demonstrativ din Thailanda, apoi câștigase atât la simplu, cât și la dublu turneul de la Shenzhen. Mindsetul cu care fusese abordat acel sezon era clar: nimic altceva nu contează în afara unui titlu de Slam, așa că perioadele premergătoare Slamurilor au fost abordate cu scopul intrării în formă exact la ora turneului. Sau, mă rog, să-și maximizeze șansele de a face asta. Ce a urmat, se știe: formidabilul parcurs de la Australian Open, care a făcut de altfel posibil ulterior titlul de la Roland Garros.

Dar acesta este un alt an, cu o altă dinamică și o altă abordare. Iar rețeta potrivită e aceea care funcționează, așa că vom putea spune dacă actuala abordare e bună sau nu abia după o vreme. Realitatea acestui sezon e că Simona vine după un an incredibil de intens, care a solicitat-o pe toate planurile, în special emoțional. Avea nevoie de o astfel de distanță între ea și circuit, care e foarte posibil s-o ajute pe termen mediu și lung, s-o păstreze motivată și s-o reîncarce. La fel de important, să-i dea o șansă să se vindece după problemele serioase la spate care au împiedicat-o să joace finalul lui 2018. În plus, sunt numeroase exemplele de jucători care aleg să abordeze Slamurile chiar și fără turnee pregătitoare; Djokovic, Serena, Nadal sau Federer au făcut la fel în istoria recentă.

https://twitter.com/Simona_Halep/status/1080666887783104523

Sunt mai multe căi bune, nu există doar una, standard. Iar fiecare trebuie să și-o găsească pe a sa. Simona a găsit drumul în trecut, nu există niciun motiv pentru care să nu o poată face din nou.

Atâta doar că o paște un start de sezon cu multe incertitudini. Cum va rezista corpul ei? Iar dacă va fi bine fizic, unde e jocul ei acum? Cum va fi fără Darren Cahill în peisaj? Cum va fi fără niciun antrenor? Pentru toate astea e valabilă mai mult ca oricând sintagma „meci cu meci”.

Care-i lista scurtă a favoritelor la AO? 

Va fi Simona, așadar, în cercul strâns al favoritelor la AO? Nu știm, probabil vom avea o idee mai bună abia după primul meci la Melbourne. Însă, apropo de acel cerc strâns, încep să se profileze deja niște nume care se detașează de restul grupului.

Angelique Kerber e prima. Cu un titlu la AO în 2016 și un parcurs excelent anul trecut, oprit într-o semifinală clasică de Simona, Kerber are deja o tradiție bogată în Australia. În ultimii ani, ea a avut mereu tendința de a porni excelent sezonul, iar anul acesta pare să repete acest lucru. La Hopman Cup, unde are o șansă să se califice cu Germania în finală pentru al doilea an consecutiv, Angie a fost testată în două meciuri grele, cu Cornet și cu Muguruza, și pe ambele le-a câștigat în trei seturi. Va avea un alt meci dificil cu Ashleigh Barty, vineri (și apoi finala cu Elveția lui Federer/Bencic), dar indiferent cum se va termina Hopman Cup pentru ea, Kerber e unde trebuie să fie înainte de Melbourne.

Serena Williams e un nume peste care n-ar trebui trecut ușor cu vederea. Ok, poate victoriile cu Sakkari, Bencic și Boulter nu-s tocmai de natură să sperie, dar la stadiul acesta al carierei Serenei, e mai important ce crede ea despre jocul ei decât ce credem noi. Dacă Serena se duce la Melbourne cu un feeling bun (iar un record de 3-0 îți dă un feeling bun), s-ar putea să fie tot ce contează.

Vorbind de jucătoare foarte motivate, știți cine este în continuare foarte motivată să arate ce poate? Naomi Osaka. Japoneza e în semifinale la Brisbane după un succes relevant cu Sevastova. Nu la fel de bine au pornit anul Svitolina și Wozniacki. Elina, favorita 1 la Brisbane și jucătoarea pe care se va muta anul acesta toată greutatea întrebării „Când va câștiga primul ei Slam?”, a pierdut primul meci, cu inspirata Sasnovich. Wozniacki a rezistat un tur în plus, fiind eliminată de excelenta Bianca Andreescu, pe cale să-și facă și ea mutarea. Mai ales Svitolina, dar și Wozniacki ar trebui însă să fie ok pentru Melbourne.

Sorana. Poate trece la un nivel mai sus?

Au remarcat mai multe perechi de ochi, în frunte cu Radu, că jocul Soranei Cîrstea arată cu un plus de luciditate în aceste prime zile. Succesele cu Linette și Parmentier nu-s de natură să pornească vreo petrecere, e drept, dar dacă-și va lungi șederea la Shenzhen, Sorana s-ar putea să adune încredere cât să o țină mult timp de acum înainte. Poate Sorana să prelungească seria victoriilor românești la Shenzhen? Pas cu pas, nu e cazul să ne grăbim; dar adevărul e că nu-s multe jucătoare cărora să le folosească la fel de mult un rezultat bun în clipa asta precum i-ar folosi Soranei. Sfertul ei de finală cu Alison Riske, oprit și împins de ploaie pe vineri, pornise încurajator. Dacă va trece, Sori va avea o nouă oportunitate să treacă de obstacolul semifinalelor, unul nemilos cu ea de-a lungul anilor. În cariera ei din WTA, bilanțul când ajunge în semifinalele unui turneu este de 3-13. Adversara ar fi Kudermetova sau Zvonareva.

Pe cealaltă parte de tablou, pauza impusă de ploaie i-a adus o zi de respiro Monicăi Niculescu, care jucase deja patru meciuri până la ora sferturilor. Dacă trece de Wang, Monica are oportunitatea de a strica socotelile fie Sabalenkăi, fie Sharapovei în semifinale. Și ceva ne spune că ar fi un matchup de coșmar pentru oricare dintre ele.

Mihaela și Marius încearcă să-și folosească debuturile ca motivație

Și Buzărnescu, și Copil au avut un start greu de sezon, cu puține game-uri și, probabil, câteva întrebări adunate. Ambii sunt într-un punct în care trebuie să gestioneze succesul recent. Pe Mihaela sunt, îndreptățit, multe priviri; mulți oameni care se întreabă dacă ea poate atinge iar nivelul aproape magic din vara trecută. Marius și-a impus singur un standard mai înalt prin acel turneu de la Basel, dar are nevoie de un parcurs lung și la un turneu outdoor. Amândoi au nevoie de răbdare și de înțelepciune în cele ce vor urma.

Nadal și problemele interminabile de sănătate

În urmă cu șase sau șapte ani, când discuțiile despre accidentările lui Rafa începuseră să se aprindă, se vehiculase pentru prima oară teoria potrivit căreia Nadal ar urma să devină un jucător care va ocoli hardul pentru a-și putea prelungi cât mai mult cariera. Firește, Rafa n-a făcut asta niciodată în mod calculat, dar cea mai recentă retragere a lui, cea de la Brisbane, completează un tablou îngrijorător de-a dreptul când vine vorba de turneele sale recente pe hard. Din 2017 încoace, Rafa s-a retras înainte de startul turneului de la Basel, Paris, Londra, Brisbane, Acapulco, Indian Wells, Miami, Cincinnati, Beijing, Shanghai, Paris, Londra, Abu Dhabi, Brisbane. De asemenea, s-a retras din timpul unor meciuri de la ultimele ediții ale AO și USO. Singurul turneu de hard pe care l-a dus la capăt cu bine, câștigându-l, de altfel, a fost cel de la Toronto, de anul trecut. Brutal bilanț.

Cu toate astea, Rafa spune că are convingerea că poate câștiga la Melbourne anul acesta. Să nu uităm că și anul trecut începuse excelent turneul, înainte de a se retrage din meciul cu Cilic.

Federer încearcă iar rețeta Australia

Între timp, Roger Federer pare să fi folosit din nou inspirat offseason-ul. Ca și în 2017 și 2018, elvețianul a apărut în Australia reîmprospătat, și pare că beneficiază ca nimeni altul de binefacerile atmosferei de la Hopman Cup, care i-a servit ca trambulină către ultimele două titluri la Melbourne. Dintre cele trei victorii ale sale din grupe, notabil succesul în două seturi cu Tsitsipas, cel mai redutabil Next Gen. O eventuală întâlnire în finală cu Zverev va fi și mai elocventă pentru nivelul actual al lui Roger, dar cert e că susținătorii lui nu mai sunt la fel de apăsați acum precum erau în finalul sezonului anterior. Ca și Serena, luna ianuarie e cea mai importantă pentru Roger; ambii vor avea apoi de așteptat, cel mai probabil, câte șase luni până la următorul Slam la care vor avea șanse.

Cert e că fanii lui Federer sau ai lui Nadal își dau voie să spere; la Doha, Novak Djokovic a lăsat măcar un colț de fereastră deschisă, pierzând în două zile consecutive primul set, înainte de a reveni cu Fucsovic și cu Basilashvili. Tot la Doha, notabile revenirile lui Wawrinka (scos până la urmă de Bautista Agut) și, respectiv, Berdych (care a trecut în semifinale la turneul lui de comeback).

Hopman Cup e o oportunitate pierdută

Spuneam la început că avem o ofertă bogată zilele astea, conform tradiției în prima săptămână a anului. Să ne bucurăm de ea cât mai e așa, pentru că de la anul lucrurile vor arăta diferit. ATP a anunțat numărătoarea inversă până la startul ATP Cup, a cărei primă ediție va porni în trei orașe australiene pe 3 ianuarie 2020. Asta va însemna, firește, modificări în ce privește turneele acestei săptămâni, despre care vom primi detalii curând.

Ocazie cu care toată lumea realizează cât de mare ar fi pierderea Hopman Cup – singurul loc în afara Slamurilor unde se joacă dublu mixt, și competiția care a făcut posibilă confruntarea Federer vs Serena sau spectacolul din meciul Spania – Australia.

Rămâne în continuare remarcabil cum forurile mondiale, blocate ani la rândul în disputa Davis Cup – ATP Cup, nu își pun problema că, dacă vor să găsească formula ideală pentru o Cupă Mondială a tenisului, acest lucru s-ar realiza cel mai bine dacă ar aduce la masă și circuitul feminin. Printre alte explicații (bani, prestigiu, trofee) care conduc la meciuri formidabile, care la rândul lor conduc la audiențe record, există un motiv solid pentru care Slamurile au devenit atât de influente. Ele propun un order of play atât cu bărbați, cât și cu femei. Într-o zi bună, poți vedea la rând trei sau patru jucători de super calibru din ambele circuite, să zicem Federer, Nadal, Halep, Sharapova. Și poți face asta fără să trebuiască să pleci din stadion. Turneele din categoria imediat următoare, precum Indian Wells, Madrid, Miami, au crescut în prestigiu și au devenit destinații pentru fani din același motiv.

O Cupă Mondială în care echipele naționale să fie alcătuite din bărbați și din femei și care să facă posibile confruntări de tipul Federer – Serena, sau poate Nadal – Halep, sau poate Sloane vs Del Potro, sau poate Djokovic/Danilovic vs Osaka/Nishikori, ar fi incredibil de palpitantă. S-ar crea fire narative noi și reuniuni neașteptate. Am vedea poate țări trase în spate de femei, după cum am vedea echipe naționale salvate de bărbați – în fine, s-ar crea tot soiul de posibilități și motivații.

În tot timpul ăsta, ideea cea bună era fix sub nasul tuturor: o Cupă Hopman crescută în importanță (și în premii) și cu un format mai incluziv, care să aducă mai multe țări la start. Iar locul în calendar care va fi ocupat de ATP Cup ar fi fost ideal; exact la start de sezon, când toată lumea e voioasă și plină de energie. Din păcate, șansa aceasta pare să fi zburat definitiv.