Roland Garros, finala: Cronică fără deznodământ

Adrian Țoca | 11 iunie 2012

Roland Garros, finala: Cronică fără deznodământ

Roland Garros este oferit de

Ca și cum n-ar fi fost suficient că am așteptat o jumătate de an pentru această finală, ploaia a decis că vom mai sta o zi până vom afla în ce parte a istoriei trece titlul de la Roland Garros 2012. Sau poate mai mult, pentru că nici forecast-ul pentru luni nu e prea grozav în ce privește vremea de la Paris. Ultima oară când Roland Garros nu s-a terminat duminică a fost tocmai în 1973, când Ilie Năstase a săltat trofeul asupra capului după o finală jucată… marțea. 

Nadal și Djokovic sunt și ei învățați. Va fi a patra finală pe care o joacă lunea, după US Open 10 și 11, și Roma 12. Nu că amânarea i-ar fi mulțumit pe vreunul dintre ei. Într-o după-amiază stresată, parcă nemaipomenit de apăsătoare, cu o tensiune explicabilă prin prisma potențialelor recorduri ce stau să fie stabilite, Rafa și Novak și-au împărțit atât perioadele de strălucire, cât și cele de dispariție din joc, nervii și nemulțumirile. Una peste alta, o atmosferă înnorată din toate punctele de vedere. Ploaia a afectat în tot felul de modalități evoluția meciului, făcându-le celor doi, pe rând, atât bine, cât și rău.

Cu un Djokovic ușor apăsat de importanța momentului, Nadal a ajuns repede în situația de a servi pentru 4-0 în primul set. Ceea ce începuse ca un galop de sănătate s-a materializat, totuși, într-un set de 58 de minute. Cum a făcut-o deseori în acest turneu, Novak a reușit un prim break chiar într-un moment în care jocul său nu prevestea nimic bun. Djokovic l-a recuperat și pe al doilea, egalând la 3-3, numai ca să-și piardă copilărește serviciul în game-ul următor, cu o dublă greșeală. S-a mers apoi cu serviciul, iar Nadal a mutat primul pe tabelă: 1-0 la seturi și amintirea unei statistici reci și neiertătoare: din 236 de meciuri pe zgură în care a câștigat primul set, Rafa s-a impus în 232 dintre ele. 98 la sută. 

Cumva similar a curs și setul secund: Nadal s-a desprins primul, 2-0, Djokovic s-a trezit din pumni, recuperând, 3-2 pentru el, apoi blank total în jocul sârbului. Descumpănit și descurajat, incapabil să străpungă defensiva de fier a lui Nadal, Nole s-a văzut condus cu 5-3 în momentul în care ploaia a oprit prima oară jocul. 34 de minute mai târziu, Nadal revenea pe teren la fel de decis, făcând break pe serviciul unui Nole inert: 6-4, 6-3.

Când, în setul 3, Nadal s-a desprins rapid la 2-0, finalul părea inevitabil. La patru game-uri distanță de al șaptelea titlu la Paris, Nadal se comprimă, începe să devină nervos, să greșească și să deschidă portițe pentru Djokovic. Totul se răstoarnă într-un ritm alert. Dintr-o dată, atmosfera apăsătoare se transformă într-una ceva mai vie, meciul devine unul combativ, iar Novak câștigă, incredibil, șase game-uri la rând și setul trei odată cu ele. E primul set pierdut pe zgură roșie în 2012 de Nadal, iar seria ajunge la 8 game-uri în setul 4, când, în sfârșit, Nadal își face serviciul și, în plină tiradă a spaniolului, nemulțumit că finala nu a fost oprită anterior, organizatorii decid să îi trimită pe jucători la vestiare. Cum nici la ora 9, ora propusă inițial pentru o reluare, nu s-a putut juca, decizia a venit implacabil: trebuie să ne ținem respirația pentru luni. 

La cum a curs jocul, cel mai sigur ar fi să ne ținem cu toții și concluziile, tot pentru luni. E 6-4, 6-3, 2-6, 1-2 pentru Nadal, așadar, servește revitalizatul Djokovic, și, dacă e ceva clar în clipa asta, e că șansele celor doi au fost nivelate de pauza de peste noapte, iar orice ascendent moral și-ar fi căpătat fiecare în diverse momente ale meciului, e foarte posibil ca el să nu mai valoreze mare lucru la ora reluării finalei.

Dar dacă ne-am păstra toate concluziile n-ar mai fi la fel de interesant, nu? Câteva lucruri ies în relief după ce am văzut duminică:

– Djokovic rămâne același jucător greu de trimis acasă – De mai bine de un an, Novak e aproape imposibil de învins în turneele de Mare Șlem, adică acelea care contează cu adevărat. A fost nevoie de o performanță stelară a lui Federer, în semifinalele RG11, pentru ca Djokovic să poată fi învins. În rest, sârbul s-a salvat dintr-o mulțime de situații extreme: semifinala cu Federer de la USO 11, meciurile cu Murray și Nadal de la AO12, cele cu Seppi, Tsonga și, parțial, Federer, de la RG12, toate acestea sunt exemple ale forței de recuperare fantastice a lui Novak, care pare că are nevoie să ajungă pe marginea prăpastiei pentru a produce cel mai bun tenis al lui. Pus cu spatele la zid, Nole răspunde invariabil, adesea sfârșind prin a prelua controlul și a-și doborî adversarul care a ezitat s-o facă atunci când a avut ocazia. Evident că e încă devreme de spus dacă va supraviețui și acum, dar contra lui Nadal, Djokovic a reacționat la fel, întorcând meciul în favoarea sa printr-o serie de 8 game-uri consecutive venită într-un moment când nimeni nu-i mai dădea vreo șansă.

– Nadal încă nu și-a rezolvat definitiv complexul Djokovic – Am mai spus-o și în alte articole: până când Rafa nu câștigă un meci cu Djokovic la un Slam, nu putem fi siguri că a scăpat de problema pe care a avut-o anul trecut contra sârbului. Sigur, Rafa s-a impus în două finale cu Novak anul acesta, dar de fiecare dată contextul a fost unul complicat. În prima parte a meciului, a existat un desfășurător respectat în toate cele trei seturi terminate: Nadal a trecut mereu în față, a avut unul sau două break-uri avans, apoi a coborât brusc ritmul, a început să dea înapoi, să aștepte greșeala adversarului, și, în general, să arate ușor crispat, ezitant și temător. Și, dacă în primele două seturi, și-a recăpătat ritmul de început pe finalurile de set, ajutat un pic și de demonii din capul sârbului, în schimb, în al treilea, Nadal a dispărut complet, fiind, într-adevăr, și pe fondul condițiilor meteo, o pradă ușoară pentru un Djokovic care a întors meciul cât ai clipi, cu o ușurință de speriat pentru fanii ibericului. Diferența între ce a jucat Nadal până în finală și ce a jucat, pe alocuri, în ea: imensă. Și cum am mai spus aici, la ora finalei, forma celor doi din precedentele șase meciuri nu mai are nicio relevanță. A intervenit ploaia și a oprit meciul, dar senzația “2011 s-a întors” a fost una pregnantă. Rafa are în continuare o problemă mentală la marile meciuri cu Djokovic, iar ca să scape de ea, are nevoie să câștige atunci când meciul se va relua. 

 

 

Îți place?
Susține Treizecizero
Sprijinul tău e esențial ca să putem produce acest conținut. Susține-ne pentru un jurnalism de sport cât mai relevant și valoros!
Prin cont bancar:

IBAN RO51RNCB0079145659320001

Asociația Lideri în Mișcare,

Banca Comercială Română

Treizecizero.ro Abonează-te la 30-0+
Cele mai noi

Prima victorie a carierei într-un turneu pe iarbă pentru Patricia Țig a venit la Bad Homburg: 7-6, 6-3 cu Mona Barthel. Nadia Podoroska urmează pentru Pati, în turul următor.

Sorana Cîrstea a pierdut cu Andrea Petkovic, 6-3, 6-4.