Roland-Garros 2025: Alcaraz, Sabalenka sunt favoriții unor tablouri cu destulă incertitudine

Poate mai mult ca oricând, ediția aceasta a Roland-Garros e imprevizibilă pe ambele tablouri de simplu. Aproape nimeni nu a ieșit în evidență în mod deosebit, iar marile nume (de la Swiatek la Sinner, de la Sabalenka la Alcaraz, sau de la Gauff la Ruud) nu lasă neapărat impresia că, odată ajunși la Paris, totul va fi ușor.

E un Grand Slam, nu ar fi fost ușor oricum – dar, spre deosebire de alți ani, când unele lucruri păreau stabilite de la bun început, acum cele două trofee par accesibile pentru mai multe nume prezente pe tablou.

Altfel, e primul Roland-Garros după retragerea lui Rafael Nadal – ultimul lui meci aici, în primul tur anul trecut, cu Zverev – dar și, important pentru noi – primul turneu de Grand Slam după retragerea Simonei Halep.

Unde e Swiatek acum și ce ar putea să îi aducă RG? 

Dacă în urmă cu fix un an cineva i-ar fi spus Igăi Swatek că finala Roland-Garros 2024 va fi ultima ei finală în următoarele 52 de săptămâni, probabil nici ea n-ar fi crezut asta. Fast-forward un an mai târziu și, da, Swiatek nu a mai jucat nicio altă finală, nu și-a apărat niciun rezultat de anul trecut, a pierdut locul 1 și a alunecat până pe locul 5 în acest moment. De la o jucătoare care părea de neatins la un moment dat, cu un avans incredibil în clasament față de locul 2, la ceea ce a arătat Swiatek în acest sezon, în special în sezonul de zgură unde toată lumea credea că se va redresa – e o primă criză majoră în cariera polonezei care, cel puțin pe zgură, părea echipată să domine ani buni.

Întrebarea este ce va reuși la Roland-Garros, dacă acest turneu va putea reprezenta un mult așteptat punct de cotitură. În acest moment, poloneza pare în corzi. Jocul ei arată rău, încrederea este la un nivel redus, și și-a pierdut mult din acea aură de jucătoare de neatins prin multe înfrângeri surprinzătoare în acest an. Sunt detalii care pot conta mult în aceste două săptămâni. În același timp, e o ocazie perfectă să vedem cât de mult contează istoria și relația specială cu un turneu anume. Nu trebuie să uităm că vorbim de o jucătoare care e neînvinsă la Paris din 2022, are trei titluri câștigate la rând și are nevoie doar de puțină șansă sau de un moment crucial tranșat în favoarea ei (cum a avut anul trecut, în partida aceea memorabilă cu Osaka, spre exemplu) pentru a se ridica.

Totuși, Iga nu este un Rafa Nadal, despre care știam că, oricât de rău i-ar fi arătat sezonul de zgură la un moment dat, odată ajuns la Paris, totul căpăta sens pentru el. În cazul Igăi, problema ar putea fi mult mai complexă și nuanțată decât o lipsă pasageră de formă. Mai interesant e felul în care gestionează anumite meciuri și faptul că sunt unele adversare care i-au găsit slăbiciunile: Poloneza nu are un plan B, o sperie ideea că o jucătoare i-a găsit cheia, caz în care nu mai poate lua deciziile corecte, iar orice încercare de a găsi noi soluții se transformă într-un joc fără repere, și, de cele mai multe ori, bazat exclusiv pe dorința de a scăpa cât mai repede de minge.

Cum se va termina acest Roland-Garros pentru Iga e, așadar, una din cele mai captivante întrebări ale turneului. Ar putea fi momentul ei, cu un al 5-lea titlu la Paris, și prima jucătoare din Era Open care câștigă de patru ori la rând RG. Sau ar putea fi momentul în care perioada ei de dominație la RG, turneul unde a arătat, în acești ani, cel mai bun și curajos tenis pe care l-a jucat vreodată, se oprește.

Ce șanse reale are Sabalenka pentru un (prim) titlu la Paris?

Pe hârtie, Sabalenka e favorită certă la Paris. Nu doar prin prisma faptului că este numărul 1, ci și pentru că în acest segment de zgură a fost singura jucătoare din Top 10 cu rezultate constante la toate turneele pe zgură: finală la Stuttgart, titlu la Madrid, semifinală la Roma. Sunt niște rezultate care îi dau, inevitabil, mari speranțe pentru un parcurs foarte lung la Paris – însă ea pare foarte detașată la acest turneu. La conferința de presă de dinaintea startului, Aryna a declarat că nu are nicio așteptare, că știe că totul e deschis și vor fi eliminări surprinzătoare, iar “orice va fi să se întâmple, se va întâmpla”.

Sabalenka a demonstrat în acești ani că e capabilă să-și nuanțeze jocul și să performeze la cel mai înalt nivel pe toate suprafețele. Zgura și iarba sunt două suprafețe unde încă nu își poate pune în valoare în totalitate fiecare armă a jocului său – dar e plauzibil ca, dat fiind contextul, nici să nu fie necesar. E jucătoarea care a câștigat cel mai mult, care joacă, în acest moment, cel mai bun tenis și asta ar putea fi suficient pentru a se pune din nou în poziția de a juca pentru un titlu de Grand Slam.

Cine se remarcă pe tabloul masculin?

Dacă ar fi să alegem doar un nume, cu certitudine acel nume ar fi Carlos Alcaraz. El pare a fi jucătorul de bătut la această ediție, de la el sunt cele mai mari așteptări. În cazul lui, întrebarea sensibilă este cum va duce fizic? De anul trecut, Alcaraz nu a avut nicio perioadă fără probleme fizice; a ratat turnee, a avut perioade de pauză sau a avut turnee unde a jucat fiind accidentat.

Inclusiv în acest sezon de zgură, fiecare rezultat important a fost urmat de o perioadă incertă. A câștigat la Monte Carlo, apoi a mers la Barcelona unde a jucat accidentat și a pierdut în finală cu Holger Rune. S-a retras de la Madrid și s-a întors la Roma, unde a câștigat titlul, dar lăsând impresia în câteva meciuri, inclusiv în finală, că suferă fizic.

În principiu, calculul ar trebui să fie simplu: dacă Alcaraz reușește să se țină departe de probleme fizice, atunci șansele ca el să își apere titlul sunt cât se poate de mari.

Afară de Alcaraz, niciun alt jucător nu a reușit să se remarce în mod deosebit în acest sezon de zgură și asta face, evident, ca lupta să fie deschisă între contracandidații săi. Oamenii din Top 10 au avut evoluții destul de oscilante. Jannik Sinner a revenit în circuit și a făcut-o remarcabil, dar, în principiu, e încă la începutul revenirii și e de văzut dacă misiunea câștigării unui Slam, cu tot ce presupune asta, nu vine un pic prea devreme. Zverev a câștigat titlul la Munchen, dar au urmat apoi câteva înfrângeri surprinzătoare la Madrid și Roma. Fritz a strâns două victorii în trei turnee. Rune a câștigat la Barcelona, dar a pierdut surprinzător la Madrid și la Roma.

O mențiune deosebită ar putea primi Casper Ruud, finalist la Roland Garros în 2022 și 2023 și semifinalist anul trecut. Norvegianul a câștigat la Madrid primul său titlu Masters și mereu s-a simțit bine la Paris. Deși este incredibil de constant, Ruud ar avea, cel mai probabil, nevoie și de o mână de ajutor din partea tabloului pentru a face pasul către titlu.

Unde e Djokovic în această discuție?

Novak Djokovic rămâne în continuare un jucător periculos, dar, în același timp, există deja multe semnale că, în cazul lui, piesele nu mai sunt așezate la locul lor. Nu e despre înfrângerile pe care le-a avut recent, multe în fazele incipiente ale turneelor. Ci e despre ce arată ca joc: uneori pare epuizat, fără multe de oferit și mereu pe grabă.

Titlul de la Geneva din weekend – cel cu numărul 100 din carieră – l-a ajutat să mai atingă o bornă specială, și cumva e de înțeles că Nole funcționează în această perioadă mai mult pe bază de motivații extra.

Rămâne de văzut dacă Roland-Garros 2025 îi va aduce acel ceva special pe care-l caută pentru a se scutura de toate lucrurile care parcă îl țin pe loc în acest moment. Însă, în același timp, vorbim de un jucător mult prea valoros și experimentat, care înțelege tenisul mai bine decât oricine de pe tablou. Dacă se va ivi și cea mai mică ocazie, cu certitudine Djokovic va încerca să o ia cu ambele mâini. Dacă mai poate face asta în mod real e una dintre întrebările turneului.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)

De unde pot veni surprizele?

La cât de deschisă e lupta în ambele circuite e greu de indicat niște nume. În ambele circuite există jucătoare și jucători capabili să avanseze cât mai mult în acest turneu – de la Ostapenko la Krejcikova, de la Tauson la Svitolina sau Rybakina. De altfel, Rybakina ar putea fi elementul surpriză la acest turneu: deși a ieșit din Top 10 pentru prima dată după mult timp, ea s-a redresat bine cu un titlu venit exact în cel mai bun moment, la Strasbourg.

Pe tabloul masculin, sunt destui jucători experimentați și specialiști pe zgură care ar putea avea un traseu de tip dark horse: Cobolli, Baez, Brooksby, Popyrin sau Perricard ar fi doar câteva nume.

Jucătoarele din România

Tragerea la sorți pentru jucătoarele din România e una amestecată. E loc de surprize, putem avea un Roland-Garros în care jucătoarele din România să adune victorii și e de urmărit cât de mult pot avansa la această ediție.

Dintre toate, misiunea cea mai grea o are Anca Todoni; deși Jessica Pegula, adversara ei, n-a excelat în acest sezon de zgură, și e o oportunitate aici cu lipsa de formă a americancei, marea întrebare e cât de pregătită fizic este Anca pentru un astfel de duel. După turneul câștigat în Antalya, Anca s-a confruntat cu o serie de probleme care au determinat-o să se retragă atât de la Madrid și Roma, cât și de la Rabat, acolo unde ar fi fost prima ei intrare directă pe un tablou principal WTA fără calificări sau wildcard.

Celelalte jucătoare românce au șanse frumoase să treacă toate cel puțin de primul tur. Cea mai în formă acum e Jaqueline Cristian, care vine cu încredere după finala jucată la Rabat, a doua a carierei la nivel de WTA250, dar și cu destul de mult timp petrecut pe teren atât de aproape de startul RG. Asta s-a simțit în finala cedată la Rabat cu Maya Joint. Dacă nu e obosită, atunci Jaq se poate uita către oportunitatea unei alte premiere într-un turneu important, după ce a ajuns în turul al 3-lea la AO și la Indian Wells.

La rândul ei, Gabi Ruse poate să se bucure din plin de faptul că e pe main draw fără să fi fost nevoită să joace calificări, efort care o lăsa, adesea, fără multă energie atunci când avea nevoie mai mare de ea. Au fost numeroase ocaziile când Gabriela s-a ridicat la înălțimea ocaziei și a arătat că poate să se lupte cu multe sportive de top; e o oportunitate ideală să facă asta și aici.

Pentru Irina Begu, RG a fost mereu un turneu la care a fost constant periculoasă și capabilă să facă un run; a ajuns cel puțin în turul al treilea în șapte ocazii și în optimile de finală în două ocazii, la un pas de ceea ce și-a dorit mult aici, un sfert de finală. Cu experiența ei enormă și cu abilitatea de a gestiona bine meciurile de acest tip, Irina poate specula orice șansă aici și-și poate oferi un nou rezultat onorabil.

Din păcate, Sorana Cîrstea, care ar fi urmat să o întâlnească pe Tamara Korpatsch în primul tur, a fost nevoită să se retragă din turneu; e al doilea turneu important, după Roma, pe care Sorana nu-l poate juca, aceste două retrageri venind după titlul câștigat de ea la dublu, la Madrid.

View this post on Instagram

A post shared by Treizecizero (@treizecizero.ro)