Simona Halep a primit în dar o seară perfectă de retragere la Sports Festival 2026. Producția a fost impecabilă, atmosfera a fost mai mult caldă decât nostalgică, invitații au fost unul și unul. Iar Simona a fost magnetică. O să ne lipsească!
Andreea Giuclea
Ciprian Rus
Simona Halep și-a luat la revedere și simbolic de la cariera de jucătoare, într-un show minunat organizat de Sports Festival, care a sărbătorit-o cum se cuvine pe cea mai bună jucătoare de tenis a României din toate timpurile.
„Celebrăm una din cele mai mari legende din istoria tenisului”, a deschis Andrew Krasny meciul de retragere al Simonei Halep de la Sports Festival. Una din cele mai cunoscute voci din lumea tenisului, prezentatorul american a fost MC al evenimentului alături de Andi Moisescu, și a venit tocmai din Los Angeles să fie alături de fostul număr 1 mondial, o sportivă pe care a intervievat-o de multe ori de-a lungul carierei și pe care a ajuns, ca mulți alții, s-o îndrăgească. “Când sună telefonul și e Simona, răspunzi și spui da, orice ar fi, chiar dacă e o călătorie de 23 ore. Am emoții să fiu aici lângă trofeele ei, e incredibil. Simona are o parte din inima mea. Sunt aici pentru ea, sunt aici pentru România.”
„E o onoare să fim aici”, au spus și Elina Svitolina și Gael Monfils, invitații speciali ai serii. „Suntem foarte fericiți să împărtășim acest moment special cu ea și sperăm să simtă iubirea oamenilor.”
Acest sentiment de recunoștință a caracterizat cel mai bine ultimul meci al româncei, jucat sâmbătă seara în BT Arena din Cluj, încheierea simbolică a unei cariere de excepție, care a început cu un montaj emoționant cu imagini, cu prezentarea celor 24 de trofee pe care le-a câștigat și cu adaptarea în română a piesei The Winner Takes it All, cântată de Loredana.
E ce au simțit cei care i s-au alăturat pe teren – Svitolina și Monfils, Andrei Pavel, Darren Cahill, Daniel Dobre, Kader Nouni – cei care i-au fost alături de-a lungul carierei ca antrenori, mentori, sfătuitori, prieteni, arbitri sau adversare. Cei care o știu de când era junioară, care au văzut-o crescând, cei care i-au ghidat primii pași și care i-au fost sprijin în încercările care au urmat; cei care i-au fost alături în drumul spre marile victorii, cei care au ajutat-o să-și înfruntele limitele și să le depășească, cei care au provocat-o să găsească răspunsuri în interior, să fie curajoasă, să fie autentică, să creadă. Cei care au crezut în ea fără dubii.
E ce au simțit și cei din public, cei peste 10.000 de oameni veniți din toată țara care au vrut să-i fie aproape la această ultimă apariție pe teren, să-i mulțumească, să-i arate cât de mult a însemnat pentru ei.
E ce au simțit zecile de copii și adulți care i-au lăsat mesaje de mulțumire în zilele anterioare în afara arenei; care i-au mulțumit pentru că le-a arătat că orice e posibil, că i-a învățat să creadă în visele lor, pentru încrederea câștigată privind-o, pentru că prin ea au cunoscut și iubit tenisul, pentru nopțile nedormite, emoțiile maxime, bucuriile imense și amintirile de neuitat. “Îți mulțumim că ai fost a noastră”, i-au scris. “E timpul să fii a ta.”
A fost recunoștință și emoție în Sala Polivalentă din Cluj, dar a fost și joacă. A fost melancolie, dar și energie, giumbușlucuri și multe zâmbete, și mai ales tenis de calitate pe terenul vopsit în cele două culori pe care a triumfat Simona în turneele de Grand Slam: portocaliul fierbinte Roland-Garros și verdele clasic Wimbledon. A fost zâmbetul larg al lui Monfils și poantele lui Andrei Pavel, perfect asortate cu momentul, pe care Simona și l-a dorit ca o seară în care lumea să se distreze înainte de toate. A fost vocea inconfundabilă a lui Kader Nouni: „Ready? Play! Oh, yeah!”, care a antrenat publicul în mai multe reprize. A fost fetița de mingi lăsată de Pavel să joace în locul lui contra lui Monfils, și tatăl Simonei, Stere Halep, în mare formă pe teren, cu execuții de mare efect. A fost Simona acoperind singură jumătate de teren, în fața a trei adversari, și Simona jucând cu o junioară de 8 ani, un mod simbolic de a preda ștafeta.
„E toată viața mea aici, toate fotografiile, toți oamenii care mi-au fost aproape și la bine, și la greu. A fost greu, dar în final a fost și frumos. Nu regret nimic, sunt recunoscătoare pentru tot ce am primit”, a spus o Simona senină, relaxată, împăcată cu momentul în care se află și fericită că-și poate sărbători pentru ultima dată cariera alături de oamenii care au iubit-o și au susținut-o.
„Astăzi vreau să vorbesc despre mine și despre voi, cei din tribune, care m-ați susținut atât la bine, cât și la rău. Atunci când mi-a fost foarte greu în carieră, voi mi-ați fost alături și mi-ați oferit sprijinul de care aveam nevoie. Nu v-ați îndoit de mine, iar asta a însemnat foarte mult.
Vreau să mulțumesc antrenorilor mei, m-au ajutat cu fiecare pas să ajung în vârful piramidei, toți au pus câte o cărămidă la această casă care a fost cariera mea sportivă.
Vreau să mulțumesc sponsorilor mei, care m-au susținut de la 13 ani, nu au renunțat să creadă în mine și asta a contat foarte mult. Poate mai mult decât ca sportivă, a contat că au avut încredere în mine ca om.
Aș vrea să închei cu familia mea, care a fost mereu alături de mine. Le mulțumesc că mi-au fost alături să pot să-mi îndeplinesc acest vis, să ajung cât de sus s-a putut în tenis. Tatăl meu a crezut nebunește în acest vis, mama a echilibrat balanța, m-au educat frumos. Mereu m-au avertizat să rămân cu picioarele pe pământ și să muncesc în continuare. Fratele meu m-a ajutat necondiționat, atât în viața profesională, cât și în viața personală, a fost acolo mereu, a renunțat la el pentru mine și niciodată nu a spus: „Simona are mai mult”. Le mulțumesc nepoțeilor mei, Tania și Stere, care în fiecare zi îmi aduc zâmbetul pe buze. Vă iubesc!
Legendelor sportului românesc – Nadia Comăneci, Gică Hagi, Ilie Năstase -, care sunt aici, vreau să le mulțumesc că sunt alături de mine. Vreau să o aplaudăm pe doamna Virginia Ruzici, care a fost managerul meu, m-a susținut de când eram o junioară, a avut încredere în mine, chiar și domnului Ion Țiriac îi spunea că voi ajunge sus.”
Îmbrățișarea atât de afectuoasă, atât de umană, pe care Simona i-a oferit-o managerului ei de cursă lungă, la care doamna Virginia a răspuns vizibil emoționată, aproape că a închis seara și, într-un fel, a închis și cercul. În 2008, când Simona câștiga Roland-Garros la junioare, iar Virginia Ruzici își punea cunoștințele, conexiunile și, într-un fel, și reputația în joc, era momentul în care Simona începea acest drum special către elita tenisului. 18 ani, un loc 1 și 24 de titluri mai târziu – și ce grea a fost acea imagine cu Simona și cu trofeele în spatele ei! – povestea se încheie, iar noi toți suntem chemați, sau lăsați, să o decantăm fiecare pentru el. E timpul acum ca Simona să înceapă să devină mai mult a ei decât a noastră.
Foto: Sports Festival
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
Din România, Simona Halep
S-a retras în acest an, dar ne-a lăsat cu amintiri și inspirație cât pentru o viață. Acum este timpul să o sărbătorim noi pe ea. 30-0 introduce “Din România, Simona Halep”, o biografie vizuală a carierei celei mai importante jucătoare de tenis din istoria României și una dintre cele mai mari legende ale sportului românesc.
