Povestea lui Tipsy: evoluția de la copilul plângăcios la luptătorul care citește Dostoievski

“Dacă aș avea șansa să vorbesc cu varianta mea de la 18, 19 ani, i-aș spune să înceteze să se comporte ca un copil pe teren. La acea vârstă, atunci când lucrurile nu mergeau bine pentru mine în timpul unui meci, mă comportam ca un bebeluș plângăcios, care nu-și primește păpușa preferată. Regret mult acum acele lucruri”.

Sunt rândurile cu care Janko Tipsarevic, acum numărul 8 în lume, își începea un editorial publicat pe un site de tenis în urmă cu câteva săptămâni. Înlocuiți-l pe Tipsy cu fiecare dintre voi, înlocuiți și tenisul cu orice altă activitate vi se potrivește, și e foarte posibil să vă regăsiți. Lecția de viață și de maturitate a unuia dintre jucătorii considerați, acum o vreme, cu mari probleme de mentalitate, în stare oricând să piardă un meci printre degete, este, cu adevărat, una pe care am putea-o avea drept model. E alt gen de model, nu cel clasic, în care personajul doboară obstacolele și merge din bine în mai bine, spre victoria finală, într-un crescendo tipic american, în care, dincolo de finalul glorios, nu mai e loc pentru nimic. Povestea lui Tipsy e cea a unui om normal, cu greutăți firești, cu momente banale, cu lipsă de încredere în forțele proprii, cu insuficientă seriozitate, cu lupta cu demonii veniți la pachet cu talentul. Și cu un succes aproape întârziat. Și ea, povestea, are și mai multă greutate în lumina celui mai recent rezultat înregistrat de sârb, o victorie uriașă în Cupa Davis.

Serbia era condusă cu 1-0 de către Cehia, după ce Tomas Berdych l-a executat, scurt, pe Troicki. La rândul său, Tipsarevic ratase șansa de a închide meciul cu Radek Stepanek în patru seturi, irosind un break avantaj. Intrați în setul decisiv, cei doi au mers cap la cap până când s-a depășit granița celor cinci ore de joc. Într-o atmosferă ostilă, cu publicul împotriva lui, Janko a avut dezavantajul de a servi al doilea, de a trebui să servească mereu ca să rămână în meci. A făcut-o bine la 4-5, dar la 5-6 a irosit un 40-0, ajungând în postura de a salva o minge de meci. A scăpat, dar game-ul următor, la 6-7, Stepanek a forțat iar: 15-40. Vechiul Tipsarevic ar fi clacat nervos într-o astfel de situație, supărat, probabil, pe el însuși, dar și înconvoiat sub greutatea responsabilității imense care apăsa pe el, la acel moment. Fără Novak Djokovic, ca salvator, Serbia risca un deficit de 2-0, aproape insurmontabil. Tipsarevic s-a ridicat, însă, la înălțimea momentului, făcând patru puncte excepționale, printre care și o scurtă la minge de meci. Game-ul următor, sârbul a făcut break, câștigând apoi un meci epic, 9-7.

Dar Janko n-a fost mereu așa. Un jucător foarte talentat, lui i s-au prezis numai lucruri bune după un juniorat excelent, punctat cu câștigarea Australian Open. Când a apărut în tenisul mare, a atras imediat atenția asupra lui. În 2008, în turul 3 la Australian Open, Tipsarevic era pe cale să dea lovitura, împingându-l pe un Roger Federer în plină glorie în cinci seturi, întinse pe patru ore și jumătate. A pierdut până la urmă, 7-6, 6-7, 7-5, 1-6, 8-10, dar, la vremea aceea, Federer nu jucase niciodată un decisiv cu atâtea game-uri. Dar progresul n-a venit așa ușor. Povestește iar sârbul: ”Ca jucător profesionist, am trecut prin aproape toate fazele: am fost un junior de succes, apoi o dezamăgire, un ratat. Apoi, în sfârșit, am intrat în top 100, dar m-am blocat în zona aceea, fără mari rezultate. Toți se întrebau: când o să înceapă să joace? Apoi am intrat în top 50, dar iar m-am blocat, am stagnat. Abia la începutul lui 2011 totul a început să capete sens pentru mine.”

Prietenia cu Nole îi face bine

Nu întâmplător, 2011 este și anul în care a avut loc explozia lui Novak Djokovic. Cei doi sunt foarte buni prieteni, iar Janko îl apreciază și îl respectă incredibil de mult. Are numai cuvinte de laudă pentru Nole, pe care îl are ca model de comportament. E ca un fel de lider al grupului de sârbi care schimbă imaginea țării în afară. Un ambasador mai bun ca toți ambasadorii adevărați la un loc. “Ceea ce e atât de măreț în performanțele lui Novak este că ne face pe toți să arătăm mai bine. Partea bună în sport este că nu-i loc de minciună. Există tabele, există rezultate, lucruri inatacabile. După războaiele prin care am trecut, oamenii din întreaga lume nu au rămas cu o impresie prea grozavă despre sârbi. Și cum n-am avut noroc de niște lideri politici care să ne reprezinte așa cum trebuie, percepția care s-a creat despre sârbi este că sunt niște oameni răi. Nu suntem văzuți ca niște teroriști, dar suntem văzuți ca niște oameni răi. Și nu e cazul”.

E o idee des întâlnită și în declarațiile lui Novak: sârbii nu sunt văzuți bine afară. Iar sportul, și mai ales tenisul, îi ajută să schimbe prejudecățile. Continuă Janko:

“Am scris pe Twitter, la un moment dat: Nole, eu îți spun: încă un trofeu mare și vom intra în UE! Râd uneori de Nole, îl numesc Președintele. Dar acum serios: ceea ce face el pe plan internațional pentru Serbia este inestimabil. Novak este una dintre principalele arme ale Serbiei pentru a-și îmbunătăți imaginea pe plan exterior”. 

Cupa Davis, locul de unde începe totul pentru Tipsy

Toate aceste sentimente patriotice extrem de profunde, pe care le regăsim des și la Djokovic, se reflectă în rezultatele din Cupa Davis. O competiție în declin ca imagine, dar care pentru sârbi, în general, și pentru Tipsarevic, în special, înseamnă enorm. Înseamnă o ocazie să vină acasă, o bucurie de a-și reprezenta țara, de a lupta în echipă, valori atât de dragi sârbilor. 

Iar asta se vede în rezultatele lui Janko. În întreaga carieră, el a câștigat 21 de meciuri de simplu, pierzând doar 7. Mai are alte 5 victorii la dublu. Momentul de vârf a venit în 2010, când Serbia a ajuns prima oară în finală și a și câștigat-o. Dar, până la victoria din finală, în semifinala cu Cehia a fost foarte greu pentru sârbi. Ei au revenit de la 1-2, iar Janko a fost eroul. A câștigat cu Tomas Berdych, apoi, în meciul decisiv, l-a învins în trei seturi pe Radek Stepanek, aducând calificarea. Același Stepanek pe care l-a învins și acum, poate așa se explică nervii cehului de la final. Iar acum, în lipsa lui Nole, Tipsarevic face o treabă excelentă în calitatea de numărul 1 al Serbiei, pe care încearcă să o ducă într-o nouă semifinală.

Doar două titluri, dar promite să schimbe asta

Explozia relativ întârziată a lui Janko se reflectă în cifrele sale. Tipsarevic are în cont numai două turnee câștigate, ambele anul trecut, pe final de an, la Kuala Lumpur, într-o finală cu Baghdatis, și la Moscova, unde l-a învins chiar pe conaționalul său, Viktor Troicki. Cele două au venit în octombrie, iar în aceeași lună a mai ajuns într-o finală, pierdută, însă, la Cilic. Tot anul trecut a ajuns, în premieră, la Turneul Campionilor, e adevărat, din postura de rezervă, dar a dovedit că și-a meritat locul. A ratat victoria cu același Berdych, irosind minge de meci, dar apoi l-a învins pe însuși Novak Djokovic, provocând eliminarea acestuia. Are, în total, 6 finale pierdute. Dacă 2010 îl încheia pe 49, 2011 era terminat pe locul 9. În această lună a ajuns pe cel mai înalt loc din carieră, 8, și promite că va îmbunătăți cifra din dreptul trofeelor.

 

Despre sacrificii. Cum nu le-a făcut până la capăt și cum le-ar face acum, dacă ar mai putea

Ne întoarcem la editorialul de la care am început. La 27 de ani, Tipsy știe acum să aprecieze tenisul și știe și de ce nu a confirmat din prima talentul pe care îl are. Are numai sfaturi bune pentru tinerii jucători. Ba chiar face parte dintr-un program pus la cale de sponsorul Tecnifibre, prin intermediul căruia cinci juniori vor petrece câte o săptămână întreagă cu el, în timpul unui turneu. O vor face ca să învețe ce presupune viața în circuit. “Ca adolescent, nu cred că am făcut atâtea sacrificii cât ar fi fost nevoie. Mi-aș dori să-i spun adolescentului care am fost că trebuie să fie profesionist în fiecare secundă, să sacrifice totul pentru tenis. Totul stă în micile detalii: Mănânci ce trebuie, cât trebuie? La ce oră adormi? Te încălzești cum trebuie? Te uiți la înregistrările meciurilor tale, ca să vezi ce-ai greșit? Te uiți pe YouTube să vezi cum se mișcă Federer pe teren? Ai o atitudine precum cea a lui Nadal la fiecare punct? Trebuie să te gândești la toate lucrurile astea”.  

“Frumusețea va salva lumea”

Cunoscut pentru pasiunea sa pentru literatura clasică, Janko e un tip amuzant, foarte respectat de ziariștii apropiați de tur, care au mărturisit, nu o dată, că discuțiile cu Tipsy sunt printre momentele lor preferate. Și cum să nu fie, câtă vreme Janko a fost, mult timp, considerat intelectualul circuitului. E pasionat de Dostoievski, Nietzsche și Schopenhauer și îți poate vorbi oricât despre picturile lui Dali sau Caravaggio. În același timp, e îndrăgostit de rețelele sociale, de unde ține aproape toată ziua legătura cu fanii lui. Mai are o pasiune pentru muzica de club, făcând pe DJ-ul în timpul liber, precum și pentru tatuaje.

Ca un adevărat rebel, are destule. “Frumusețea va salva lumea”, o frază din Idiotul lui Dostoievski, este unul dintre mesajele tatuate pe corpul jucătorului sârb. Și nu oricum, ci în japoneză. Mai are un tatuaj, tot în japoneză, care reprezintă primele două litere din numele părinților săi și al său. 

Și mai are dragostea de părinți. “Pe timpurile pe care le-am prins în Serbia, era extrem de dificil să întreții un jucător de tenis. Dar părinții mei au crezut în mine. Tata câștiga un salariu care-i permitea să cumpere cam cinci kilograme de morcovi. Țara se prăbușea, dar tata a crezut în mine. N-aș fi aici și n-aș avea viața bună pe care o duc acum dacă tata mi-ar fi zis să renunț la visul meu”.

Da. Frumusețea va salva lumea.