Pentru un turneu cu atâtea surprize, Wimbledon are semifinale feminine excelente: trei campioane de Slam și o Top 20

Codruț Baciu | 10 iulie 2018

Semifinalele Wimbledon 2018 se vor juca între trei campioane de Slam și una dintre jucătoarele cu cel mai frumos salt în ultimul an. Kerber – Ostapenko, Serena – Goerges.

Ziua de azi a început cu băieții, dar ea a aparținut fetelor, de fapt. Deci după Lunea Nebună, Marțea Fetelor sună chiar bine. Și ce ne-a mai adus turneul ăsta văduvit aproape complet, de data asta, de românce? Ei bine, spre ușurarea multora (și îi includem aici și pe organizatori, că deh), surprizele s-au ținut deoparte. Ploaia la fel, că tot am stat cu ochii pe norii de la Wimbledon – unii pe AccuWeather, alții de la fața locului. O recapitulare cu de toate coming right up.

JM Del Potro – Gilles Simon: 7-6, 7-6, 5-7, 7-6

Forța lui Delpo și deplasarea lui Gilles oferă o priveliște și un match-up foarte interesante. De fapt, Simon este genul de jucător care dacă nu e scos încă din prima săptămână de către te-miri-cine, în a doua devine periculos și încrezător că poate învinge favoriții. Meciul a fost atât de echilibrat, încât uitându-te peste statistică, cu greu îți poți da seama cine a trecut mai departe. E suficient să ne uităm la cea mai la îndemână: punctele câștigate în meci. 51% le-a luat Delpo, restul de 49% au mers în contul francezului.

De la înălțimea pe care o are, Juan Martin poate face un joc la retur extrem de bun, însă cu toate astea, nu a reușit să-i spargă serviciul lui Simon decât de două ori în primele 3 seturi. Gilles nu are nevoie să servească tare, pentru că plasează mingea extrem de inteligent și de constant. Mi-aduc aminte de un antrenament (sau era un set de încălzire?) jucat cu Patrick Ciorcilă, acum câțiva ani, la turneul de la București. Iar Patrick spunea la final că ceea ce l-a uimit la Simon a fost serviciul. Nu te-ai aștepta să auzi fix asta despre un jucător nici prea mare, nici prea tare, nici prea forțos, dar să știi să-ți folosești armele principale pentru a-ți atinge potențialul e mare lucru. În cazul lui Simon, armele sunt mintea și, ne putem imagina, miile de ore băgate în anume lovituri.

Când francezul a luat al treilea set (7-5), el părea a fi jucătorul mai fresh, deci nici vorbă de cine știe bucurie că a venit întunericul peste Wimbledon. Astăzi, când s-a reluat, a fost mai nervos, mai vorbăreț și, în general, mai expansiv. I-a făcut break lui Delpo, a servit chiar pentru 4-1, însă setul a ajuns tot în tiebreak. Acolo, Del Potro poate accesa transa de care are nevoie pentru a juca exact jocul său favorit: serviciu + dreapta tare în cross. Ca și-n set, a fost condus, dar a revenit și a câștigat meciul.

Așadar, Delpo e la al doilea sfert din carieră la Wimbledon, iar meciul de pe Central de mâine, împotriva lui Rafa, va fi… mai căutam cuvinte și revenim.


Angelique Kerber – Daria Kasatkina: 6-3, 7-5

Meciul zilei aici a fost. Ba mai mult, BBC-ul s-a mișcat fâșneț și inspirat și l-a adus pe Andy Murray la TV să comenteze meciurile fetelor, iar lumea aștepta cu nerăbdare. Mai ales că Andy, e știută treaba, ține aproape de tenisul feminin și îi recunoaște meritele cu fiecare ocazie care se ivește. Se pare că nu a dezamăgit nici de data aceasta, pentru că lumea a avut numai cuvinte de laudă la adresa lui.

Ne uităm la Daria la fel cum ne uităm la Zverev: ca la o viitoare câștigătoare de Slam. Lovește mingea atât de lin și se mișcă atât de bine spre toate cele patru puncte cardinale, că e foarte greu să nu crezi în steaua ei norocoasă. Deși, la drept vorbind, norocul are foarte puține de-a face cu ce joacă rusoaica. În primul set a reușit de două ori mai multe lovituri câștigătoare decât Angie (14 vs 7), însă jucătoarea germană a reușit să țină neforțatele la un nivel la care alții nici nu pot visa la capătul unui set de 9 game-uri: a făcut doar două. Cu schimburi lungi de mingi și soluții găsite în ultima clipă de ambele părți, deci poate fi privită ca o statistică destul de grăitoare.

În setul doi, Dasha nu a avut în serviciul său un aliat foarte loial. Dacă pe al doilea a avut procentaje asemănătoare cu ale adversarei, primul i-a scăzut până aproape de 50% și s-a luptat de fiecare dată să-și țină game-urile. E eșuat în majoritatea ocaziilor, însă jocul ei, așa cum avea să recunoască după meci, arareori a fost atât de mulțumitor. Vorbim de fata care spunea că exersa ore în șir așa-numitele tweenere (loviturile printre picioare, cu spatele la fileu). Azi, ea a salvat 6 mingi de meci, dar pe a șaptea Kerber a transformat-o în semifinale, într-un game splendid, cu puncte aplaudate în picioare de public. 

Și apropo de Kerber, Andy Murray spunea că motivul pentru care a avut acea cădere anul trecut stă în oboseala mentală. Jocul ei nu-i permite să închidă punctul atât de ușor, iar după o vreme în care ai succes cu genul ăsta de joc, vine și reversul medaliei, adică oboseala.

Jelena Ostapenko – Dominika Cibulkova: 7-5, 6-4

Asta e pentru toți cinicii. Pentru toți cei care abuzează de sintagma ”one-hit wonder”. Pentru toți cei care au o problemă cu grimasele (și cu gifurile). Pentru că prea ne pierduserăm încrederea în ea și mai aveam și bias-ul ăla cu finala de la Paris. Ei bine, Wimbledon-ul poate că va lua calea domnișoarei Penko. Am spus poate, da? De fapt, abia acum pare să fi uitat că a câștigat un Slam pe care ar fi trebuit să-l piardă dacă se lua după experți, și abia acum presiunea de pe umerii săi a dispărut. Să fie ăsta Slamul pe care ar trebui să-l câștige?

Ca să rezumăm, Domi nu prea a avut nicio șansă. Genul ăla de meci care și când crezi că revii în el, nu revii nicăieri. E drept, a ținut aproape de Penko în primul set, dar când adversara ta dă de 6 ori mai multe lovituri câștigătoare, nu se poate spune că îți iei soarta în propriile mâini. Setul doi a fost încă și mai greu pentru Cibulkova, dar mai mult din cauza faptului că Jelena a învățat câte ceva din Arta Potolirii Sinelui. În care, decât să dai tare din toate pozițiile, de parcă tot tenisul din lume ar depinde de lovitura ta, mai bine lovești inteligent. Astfel, 11 neforțate e un număr cât se poate de respectabil și îmbucurător. De altfel, Domi recunoștea după meci că adversara sa de azi are o șansă bună să meargă ”all the way”, iar principalul argument adus este că a mai făcut-o o dată. Experiența contează, iar fetele din circuit o știu foarte bine.  

Penko joacă semifinala cu Kerber și să sperăm că durerea de la genunchi, provocată de o lovitură pe care și-a aplicat-o singură azi, îi trece până joi.

Julia Goerges – Kiki Bertens: 3-6, 7-5, 6-1

Nu doar victoria de azi este imensă, ci parcursul Juliei cu totul este aproape de necrezut. În ultimii 5 ani, ea nu reușise să treacă de turul 1 la Wimbledon, and now this!, cum ar spune englezii. Ce dovadă mai bună vreți a faptului că, dacă te ții de treabă, reușești? Bertens, care este una dintre jucătoarele cele mai apropiate de Georges în circuit, spunea despre Julia că s-a schimbat mult în ultimul timp, și nu se referea doar la jocul ei. Spunea că e mai deschisă și mai prietenoasă și că a reușit să facă lucrurile mult mai ”fun”. Apoi a încheiat spunând că are o personalitate superbă. #OffCourtTennis

Azi, jucătoarea din Germania a transferat starea de bine în teren și revenit de la set pierdut, pentru a-și asigura o semifinală de ținut minte, contra Serenei Williams.

Serena Williams – Camila Giorgi: 3-6, 6-3, 6-4

Serena a devenit favorită la câștigarea turneului încă de săptămâna trecută, așa că primul set pierdut la Giorgi a ridicat câteva sprâncene. Mai ales că serviciul părea să o ajute mai mult decât pe adversară, iar jocul ei, per ansamblu, a fost unul excelent. Nu doar procentual, ci și dacă ne uităm la viteza medie cu care era el (primul serviciu) livrat. Giorgi avea 113 mile pe oră, în timp ce Serena avea 107. La 3-2, americanca și-a pierdut destul de ușor serviciul, iar Giorgi și l-a ținut pe-al ei până la final.

Însă startul bun în meci nu contează atât de mult în fața unei jucătoare ca Serena. E drept, e preferabil să-l ai, ca să ai o șansă cu ea, dar de data asta nu a fost nici pe departe suficient. Setul doi a fost o replică în oglindă a Serenei, care a făcut un singur break, dar esențial. Nimeni nu știe să-și dozeze energia mai deștept decât Serena pe teren. Mișcările dintre puncte, poziția corpului la primire, forța loviturilor din poziții incomode, bucuria sau micile frustrări din timpul meciului – totul este ținut atent sub control, parcă pentru a nu irosi timp, calorii, energie, emoție.

Giorgi a făcut opoziție bună în decisiv, însă scorul nu redă foarte fidel dominația Serenei. Un break la zero la început de set a dat semnalul unei noi semifinale de Grand Slam pentru Serena Williams. În cuvintele aceluiași Andy Murray: ”it’s like her 35th, right?”. Omul știe și statistică de WTA, să nu vă aud! Una peste alta a câștigat cine trebuia și cine merita. 

Fotografii: AELTC

Nu rata Povestea Primului Slam!

Simona Halep este, de acum, campioană de Grand Slam. O performanță istorică, a cărei însemnătate merită pusă în context. Cu șase ani petrecuți la turnee, echipa Treizecizero s-a pregătit pentru a putea pune în pagină Povestea Primului Slam. Nu o rata!

 

“Simona Halep. Povestea Primului Slam” este, la fel ca toate celelalte apariții editoriale Treizecizero, o revistă atent îngrijită, un produs premium de pus în colecție. Dedicată unei performanțe unice, publicația este o combinație între cuvânt și fotografie, între frumusețea detaliilor de atmosferă, profunzimea analizelor și emoția imaginilor.

Ea oferă o imagine amplă asupra drumului parcurs de Simona Halep pentru cucerirea Primului Slam: apariția în elită, ratările premergătoare marelui triumf, oamenii care i-au fost alături și, bineînțeles, punctul culminant – povestea turneului la care s-a petrecut totul.

Interviuri, o listă solidă de invitați surpriză și articole captivante – asta te așteaptă într-un produs editorial de neratat pentru fanii adevărați ai Simonei. Alte detalii despre surprizele din cuprins, aici.

Precomandă revista de aici.

Îți place?
Cele mai noi