O înfrângere care nu strică nimic. Despre dinamica din grupa Simonei Halep, înainte de meciul decisiv pentru semifinale cu Karolina Pliskova

Camelia Butuligă | 30 octombrie 2019

Înfrângerile nu-s niciodată binevenite, dar cea a Simonei cu Svitolina, despre care vorbim în cele ce urmează, nu îi compromite șansele de calificare româncei. După ce Bianca Andreescu a trebuit să se retragă, accidentată, în meciul cu Karolina Pliskova, totul se rezumă acum la meciul de vineri.

Camelia

Ce zi. Când credeam că grupa ailaltă (roșie, violetă, roz bombon?) are monopolul dramatic la Shenzhen prin retragerea lui Naomi Osaka și intrarea în trombă în joc a lui Kiki Bertens, grupa noastră a zis: ”Țineți-mi un pic pachețelele de primăvară” și s-a pus pe treabă, oferindu-ne două meciuri frustrante, dar din motive diferite. Primul, pentru că Svitolina a făcut ce știe mai bine: să utilizeze lenta suprafață de la Turneul Campioanelor și să-și macine adversarele până la exasperare. Azi, pe Simona. Al doilea, pentru că Bianca Andreescu s-a retras după un set contra Pliskovei din cauza meniscului genunchiului stâng. Am avut, deci, un război de uzură terminat prost pentru Simona și un meci care s-a sfârșit înainte de a începe ca lumea. Să le luăm pe rând, de la coadă. 

Ce ghinion pentru Andreescu. Făcuse un break imediat și conducea cu 2-0, un trend îngrijorător pentru Pliskova, când s-a accidentat la un pas aparent de rutină la un retur. A cerut imediat pauză medicală, dar limbajul ei corporal nu arăta deloc bine. I s-a pus un ditamai bandajul și a continuat să joace, dar era clar incomodată. În timpul OCC-ului cerut mai târziu, i-a spus lui Bruneau că abia poate să îndoaie genunchiul și că o doare, dar că nu vrea să se oprească, deși acesta a sfătuit-o să nu forțeze. ”Dacă era Simona aș fi renunțat, dar ea (Pliskova) greșește atât de mult…” a evaluat Bianca tactic situația.

Mai multe se desprind din acest dialog: Andreescu are o mentalitate de competitor îndârjit, care frizează însă uneori nesăbuința. Competitivitatea e una din cele mai mari arme ale ei, dar i se poate întoarce și împotrivă – azi a jucat cinci gameuri pe un genunchi accidentat, riscând să-și agraveze situația. Reticența ei de a spune ”stop” a dus și la accidentarea de uzură a umărului de la Miami, din cauza jucatului non-stop de la începutul anului; la fel, întoarcerea la Roland Garros a fost prematură, din aceeași nerăbdare de a juca. Orice calitate se poate transforma în defect într-un context diferit, iar competitivitatea Biancăi poate deveni riscantă pentru corpul său. Să sperăm că această nouă accidentare nu va avea urmări serioase. 

Simona

Acum, despre Simona. Deși am trecut meciul câștigat contra Biancăi Andreescu la ”mari victorii”, am rămas destul de sceptică în legătură cu șansele Simonei azi. O aștepta Elina Svitolina, una din cele două jucătoare care este extrem de greu de bătut la TC (cealaltă e Wozniacki, brrr). Singapore ne-a dat niște indicii destul de seci despre ce poate face combinația suprafață lentă – jucătoare defensivă. Nici azi Simona n-a putut sparge blocada și s-a trezit târâtă în niște raliuri cât o zi de post, care până la urmă au secătuit-o fizic.

Uriașul meci cu Andreescu nu avea să rămână fără urmări fizice, iar Halep nu este 100% match fit după două luni cu meciuri sporadice și una de stat pe bară. Asta nu înseamnă că nu a avut șanse azi. Primul set a durat o oră, a fost disputat, iar în game-ul de la 3-3 Simona a avut o șansă nefructificată. Însă pentru că Simona nu poate lovi prin Svitolina pe o astfel de suprafață, trebuie să găsească o combinație de lovituri absolut impecabil tactică. Pe alocuri, a găsit-o, dar nu a putut-o susține, iar Elina a fost mai constantă. Nu știu dacă Simona putea face mai mult azi, mai ales după pierderea primului set.

Adrian

Da, și e interesant că Simona a avut câte ceva de spus despre suprafață la conferință, iar ea nu comentează aproape niciodată despre condițiile de joc: unde o pui, acolo joacă. „Suntem toate obosite după un an lung. Trebuie să facem un efort suplimentar la fiecare punct în parte pe această suprafață. Dar asta e suprafața pe care o avem, e ceea ce e, n-o să mă plâng”. Și nu e singura, am mai văzut voci pe Twitter începând să ridice această problemă. Suprafața de la Singapore era unică în circuitul feminin prin lentoarea extremă, iar tranziția la Shenzhen nu a schimbat decât schema de culori.

Mi se pare că undeva acolo, cineva cu putere de decizie face o confuzie majoră, crezând că o suprafață foarte lentă asigură automat dramatism, meciuri lungi și mult imprevizibil – adică puncte bonus pentru turneu. E drept, am avut toate aceste elemente în anii precedenți la Singapore, dar dramatismul prin epuizarea jucătoarelor nu e o idee optimă. Am avut spectacol, dar din motivele greșite. Și iată că în acest prim an de Shenzhen avem două jucătoare importante care n-apucă să termine turneul, ceea ce e regretabil (mai cu seamă la ce-am văzut la acel Osaka – Andreescu de la Beijing). Iar alte meciuri au părut destul de greu de apucat de undeva, exemplu Kvitova – Bencic, cu o dinamică destul de confuză. Apropo de Bencic, și ea a avut probleme de sănătate, deci trei jucătoare cu necazuri.

Pe scurt, cred că interesul general și spectacolul ar fi mai bine servite de o suprafață (măcar) medium fast. 

Dar să nu ne cramponăm prea mult de asta; vorba Simonei, e ceea ce e. Mai cu seamă că s-ar putea ca în ultima etapă lucrurile să se întoarcă în favoarea noastră. Pe acest teren, o văd pe Simona favorită cu Pliskova. Sau mai bine zis, nu văd cum Pliskova ar putea să treacă prin Simona, după ce a avut probleme și cu Svitolina. Karolina e într-o perioadă destul de nefastă, iar loviturile ei agresive nu se simt prea bine pe suprafața asta. Azi a avut ceva noroc, pentru că Bianca începuse foarte bine, iar dacă nu s-ar fi accidentat, cred că ar fi câștigat. 

De asemenea, pe o notă pozitivă, e mai bine pentru Simona că s-a simplificat tot acest calcul al calificării. E de preferat așa, decât într-un scenariu cu trei jucătoare, cum am avut în alți ani la Singapore (și nu s-a terminat bine pentru ea). Acum știe ce are de făcut: trebuie să câștige, nu contează în câte seturi și cu câte game-uri. E un meci clasic de eliminare. Să-i zicem un sfert de finală.

Tu ce crezi despre match-up-ul cu Pliskova? Simona l-a dominat, dar e drept că Pliskova a luat două din ultimele trei meciuri. 

Camelia

În fiecare toamnă mi se pare că avem aceeași discuție despre lentoarea suprafeței de la TC. Decizia WTA de a o menține mi se pare și mie riscantă pentru sănătatea jucătoarelor. Prin comparație, turneele ATP care încheie sezonul sunt din ce în ce mai rapide: Shanghai, Paris, Londra. Nu cred că e întâmplător. 

Referitor la Pliskova, da, Simona intră favorită teoretic. Practic, va trebui să fie mult mai fresh decât azi, mai alertă și conectată din prima la meci. Pliskova pare o umbră a jucătoarei din anii trecuți, dar nu știi cum se trezește și începe să bubuie ași și forehanduri. Jocul ei, când merge, nu prea dă timp adversarei să se dezmeticească. Meciul are miză maximă și Karolina, în ciuda perioadei mai degrabă mediocre pe care o traversează, va încerca să-și joace șansa.

Nu zic asta des, dar meciul va sta în racheta Simonei: trebuie să mențină nivelul sus și să reteze din start portițele pe care Pliskova se poate strecura. Svitolina pe o suprafață lentă este un match-up oribil și azi Simona a fost prea oscilantă pentru a răzbi. Contra Pliskovei, suprafața asta lentă va lucra în favoarea ei, luând din viteza mingilor cehoaicei. 

Dacă iese din grupa asta, ce vezi venind de dincolo?

Adrian

Calculele din grupa cealaltă sunt mai complicate decât o dimineață de luni. Dacă Simona se va califica, va întâlni în semifinalele de sâmbătă (deci fără zi de pauză, detaliu care e de văzut dacă și cât va conta) câștigătoarea Grupei Roșie. Care poate fi Barty, Bencic sau Bertens. Toate aceste potențiale adversare vin cu plusuri și minusuri.

Dintre cele trei, aș zice că Barty e mai bine poziționată să câștige Grupa Roșie. Ash e poate un match-up mai bun pentru Simona, ar fi un meci pe care ne-ar fi plăcut să-l vedem și peste câteva zile, în finala Fed Cup. Bertens, teoretic, ar trebui să fie epuizată, iar Bencic, cu deja menționata ei problemă fizică, rămâne o adversară complicată, mai ales când e outsider. Oricum, ar fi o semifinală foarte grea, urmată, dacă tot e să speculăm, de o finală cu… Svitolina? Ouch. 

E un turneu realmente foarte greu de anticipat, pe care îl va câștiga jucătoarea care va rezista mai bine. Revenind la Simona, probabil că la ora asta contează mai puțin cu cine ar juca, ci faptul că e ok fizic, că e competitivă, lucru care era sub un imens semn de întrebare la începutul turneului. Îi lipsesc meciurile, asta e limpede pentru noi toți, dar luptă, caută soluții și-și oferă șanse.

Face tot ce poate – și face destule – cu ce are acum la dispoziție. Iar recolta nu e rea. A câștigat un meci foarte important cu Bianca Andreescu – și cred că e un rezultat care poate influența felul în care va evolua rivalitatea lor viitoare. A pierdut cu Svitolina, dar, așa cum ai subliniat, nu e o înfrângere tocmai surprinzătoare. Și, în plus, nu a venit în cel mai rău moment. Iar acum are un meci de care-pe-care cu Pliskova, care-i stă în putere. O semifinală aici – prima la WTA Finals din 2014 încoace – ar fi excelent în perspectiva începutului de sezon 2020, către care mă uit cu mare interes și care cred că va fi foarte, foarte captivant. 

Ieșirea din grupe – mai ales după trei eliminări succesive la ultimul meci – va fi foarte satisfăcător pentru Simona, ca la orice hop pe care reușești să-l sari în cele din urmă. În plus, mai e și perspectiva încheierii sezonului pe podium; ar fi a cincea oară în ultimii șase ani când ar termina un sezon în Top 3!

Până la începutul lui 2020, parafrazându-l pe Darren („give me 6-7 strong minutes here”), încă 3-4 ore de efort bun aici și își poate oferi un nou rezultat foarte bun în palmares, într-un an în care a câștigat un nou titlu de Grand Slam (știu că știm, dar sună bine și-mi place să scriu fraza asta).

Îți place?
Cele mai noi