Finala Australian Open e un blockbuster: Novak Djokovic – Rafael Nadal

Radu Marina | 25 ianuarie 2019

Cei doi nu s-au mai întâlnit într-o finală de Grand Slam de la Roland Garros 2014, atunci când Rafael Nadal îl învingea în patru seturi pe sârb. Aceasta va fi a opta finală de Slam pe care cei doi o joacă unul împotriva celuilalt (4-3 pentru Nadal).

Primul Grand Slam al anului se va decide între două vechi cunoștințe ale acestui turneu. Novak Djokovic și Rafael Nadal au, împreună, 10 finale pe Rod Laver. Acum șapte ani s-au aflat față în față în meciul pentru trofeu: a rezultat una dintre cele mai faimoase finale din istoria tenisului, cea mai lungă din istoria AO. A câștigat Novak, în aproape șase ore de tenis până la epuizare.

Sunt toate șansele să avem tenis până la epuizare și duminică. Amândoi ajung într-o formă de invidiat la ora meciului.

Va fi un super meci între Djokovic și Nadal pentru titlu, a 53-a întâlnire între cei doi giganți, cele mai multe jucate de doi oponenți în Era Open . Djokovic va căuta titlul de Slam cu numărul 15, în vreme ce Nadal va încerca să triumfe pentru a 18-a oară într-un Slam.

Novak conduce cu 27-25 în meciurile directe dintre cei doi.

„Era greu de crezut, acum 12 luni, că voi fi unde sunt acum, un an mai târziu”, a spus Djokovic, după victoria în doar 83 de minute cu Lucas Pouille, într-o semifinală în care francezul n-a avut absolut nicio șansă: a fost 6-0, 6-2, 6-2 pentru liderul mondial, care revine în finala Australian Open după doi ani de absență. Djokovic a făcut doar cinci greșeli neforțate tot meciul și a atins un nivel impresionant: „A fost, cu siguranță, unul dintre cele mai bune meciuri ale mele”

În urmă cu un an, sârbul era pentru al doilea an la rând eliminat devreme din turneul pe care l-a câștigat de șase ori. Mai mult, erau dubii în ce privește starea sa de sănătate, dubii ce au continuat lunile următoare. Dar lucrurile au început să se schimbe odată cu sezonul de iarbă de anul trecut, iar semnul schimbării a fost chiar ultimul meci al lui Djokovic cu Nadal, un meci epic în semifinalele Wimbledon. Într-un duel sensibil egal, Nole a avut o idee mai mult decât adversarul său, sprintând apoi către titlu. De atunci și până acum, el a fost greu de bătut, și iată-l reîntors la Melbourne, în a treia sa finală consecutivă de Grand Slam.

Până acum, Djokovic este neînvins în finalele jucate la Australian Open. În cazul unei victorii duminică, el va putea stabili un record: primul jucător din Era Open care câștigă de șapte ori turneul de la Australian Open.

Djokovic mai punctează și în clasamentul celor mai multe finale de Grand Slam jucate, unde a ajuns la cota 24, imediat după Nadal (25) și la șase distanță de Federer (30).

Ca asta să se întâmple, Djokovic trebuie să treacă de Rafael Nadal, pe care îl conduce la întâlnirile directe, 27-25. Dar ce finală ne așteptă! O nouă finală de Slam între cei mai în formă jucători ai momentului, care au arătat, pe parcursul acestor două săptămâni, cel mai bun tenis al lor.

Așa cum a fost și cazul lui Rafa, ieri, cu Tsitsipas, evoluția lui Novak Djokovic din meciul cu Lucas Pouille ne indică faptul că și sârbul e pus pe fapte mari. A fost cel mai bun mesaj pe care-l putea da Djokovic, arătând că și el poate domina și impresiona precum Nadal. „Și eu sunt aici, nu uitați” parcă părea că spune Djokovic în timpul meciului, după ce, în aceste două săptămâni, Nadal a fost jucătorul care a luat ochii tuturor prin modul în care și-a dominat adversarii cu acel tenis eficient și agresiv.

După un astfel de meci, e limpede că Novak și-a atins scopul: ne-a reamintit de ce e capabil, cât de mult poate răni cu tenisul său precis. Pouille nu doar că nu a făcut un meci rău per total, ci nici măcar nu i s-a oferit vreun spațiu în care să poată face un meci mai slab, forțând sau greșind (a avut doar 27 erori neforțate). A jucat exact cât i-a permis adversarul. Iar marea problemă pentru el a fost că Djokovic nu i-a permis: totul a fost atât de curat și de clar în jocul lui Djokovic, încât singurul lucru care i-a rămas francezului a fost să accepte și să se lase dominat, așteptând să treacă furtuna. Altă variantă nu a avut.

Dar furtuna n-a trecut, iar după nici măcar o oră de la începerea meciului, Pouille era condus cu 2-0 la seturi și luase doar două game-uri. Un scor care deși drastic, a mai luat din presiunea de pe umerii francezului, după ce acesta s-a lămurit că mai rău de atât nu poate fi.

Atitudinea asta l-a ajutat; brațul a fost mai relaxat, mintea mai limpede, putând astfel să lege ceva mai bine jocul. Doar două game-uri însă a putut sta aproape de sârb. Și din nou, fără să i se poată reproșa neapărat ceva. Un exemplu: suntem la 2-1, 40-40 pe serva francezului. Pouille nu face nimic greșit; accelerează, se deplasează bine spre minge, caută să intre/avanseze în teren pe măsură ce schimbul se prelungește pentru a prelua controlul, iar Djokovic întoarce încă o minge și încă o minge, toate lungi, toate deranjante. În final, Pouille greșește, dar mai mult forțat și mingea iese puțin afară, în încercarea de a găsi un unghi mai scurt pentru a-l surprinde pe sârb. După acest punct urmează break-ul și de la 2-1, 40-40, se face 4-1 în doar trei minute. După alte câteva minute, meciul era încheiat.

Ca și în semifinala de ieri, scorul e dur, poate prea dur pentru Pouille, care, la fel ca Tsitsipas, a făcut un turneu foarte bun în aceste două săptămâni. Dar conștientizarea faptului că amândoi au făcut tot ce ținea de ei ar putea să mai atenueze din dezamăgire, la fel ca și gândul că timpul e de partea lor. Tristețea pentru Lucas și Stefanos e însă să conștientizeze că, deocamdată, tenisul lor e complet inofensiv în fața celor mai bune versiuni ale unor jucători precum Nadal sau Djokovic.

Revenind la Nole, acesta a fost, într-adevăr, unul dintre cele mai bune meciuri făcute de el vreodată: 84% puncte câștigate cu primul serviciu, 87% procentaj la punctele câștigate cu serviciul doi, doar cinci erori neforțate și 24 de lovituri direct câștigătoare. Eficiență maximă pe toate planurile.

A fost exact ceea ce avea nevoie Djokovic înainte finalei cu Rafa: o demonstrație de forță, menită a-l încărca cu încredere. În toate cele cinci meciuri jucate până acum, nivelul lui a oscilat suficient de mult încât să apară dubii, cât de cât. După un astfel de meci, se poate spune cu certitudine că Novak s-a scuturat de toate acele mici îndoieli, apărute atât în meciul cu Shapovalov, cât și cu Daniil Medvedev.

Vedem acum că tenisul cel mai bun al sârbului e acolo, concentrarea e și ea la cote maxime; e discutabil, dar avem poate cea mai bună versiune a lui Novak Djokovic pe terenul de tenis. El a impresionat, din nou, prin felul în care a reușit să găsească acel echilibru perfect și sensibil între ofensivă și defensivă, între rapiditate și rezistență.

Finala de duminică îi găsește pe ambii rivali într-un punct maxim asemănător. Nu doar Djokovic poate fi bun atât în ofensivă, cât și în defensivă. Și Nadal ne-a demonstrat recent că poate face asta impecabil. Până acum, Djokovic era cam singurul jucător din lume care reușise să înglobeze cu mult succes toate aceste aspecte, reușind să-și dezvolte jocul în așa fel încât să nu aibă niciun punct slab evident. Nole și-a construit un tenis de o eficiență remarcabilă, posibil pentru că Nadal și Federer l-au împins mereu și mereu, iar el și-a dorit să rămână aproape de ei.

Același lucru se întâmplă acum cu Nadal. Rafa avea deja probleme evidente cu Novak, iar în 2017 l-am văzut pentru prima dată expus în serie contra lui Federer. Spaniolul nu a vrut să piardă contactul cu cei doi, așa că, pentru prima dată în cariera lui, s-a văzut nevoit să facă pasul în față. Și a făcut-o într-o manieră grozavă: dominând și arătând mai bine ca niciodată pe o suprafață care nu se numește zgură.

„Acestea sunt meciurile pentru care muncești, pentru care te pregătești. Finalele de Slam, meciurile cu cei mai mari rivali ai tăi. Ce să-ți dorești mai mult? Într-un astfel de meci vrei să fii” – Novak Djokovic

Așadar, suntem în situația în care și Nadal poate face ceea ce face și Djokovic. Până la un punct, desigur, și fără a se înțelege că jocurile lor au ajuns să fie similare. În continuare Rafa se va simți mai confortabil în defensivă decât în atac, așa cum și Novak va fi pe plus atunci când va trebui să preia controlul în raliuri.

Cum va influența acest tenis reinventat al lui Nadal jocul lui Djokovic, sau dacă va fi asta un element decisiv, vom vedea. Cert este că în continuare Djokovic îi va pistona reverul lui Rafa și va căuta în permanență să fie cel care se află la controlul punctelor – doar că acum, îi va fi mult mai greu, pentru că am văzut că și Nadal poate fi agresiv și preferă să închidă punctele mai rapid decât de obicei. Toate aceste lucruri nu pot decât să ne bucure pentru ceea ce va urma. Că va fi #15 sau #18, tenisul are doar de câștigat de pe urma acestei bătălii. Două legende care s-au împins de-a lungul carierei lor unul pe altul pentru a atinge cel mai bun nivel al lor se vor lupta pentru un nou titlu de Slam la șapte ani distanță de la ultima jucată în Australia. Iar toate indiciile ne arată că am putea avea o finală cel puțin la fel de bună ca cea de atunci, considerată una dintre cele mai bune finale de Slam jucate vreodată.

„Cred că am găsit mereu soluții la jocul lui Novak de-a lungul carierei, iar el a găsit la jocul meu. E mereu vorba despre momente, luate separat. În cele mai bune momente ale lui, e atât de greu de bătut. În momentele mele cele mai bune, am fost un adversar puternic, de asemenea” – Rafael Nadal

***

NOU! Tricou Grand Slam Life. Disponibil acum pentru precomenzi în Shop!

Tricoul inspirat din viața fanului de tenis, organizată în jurul celor patru mari turnee de Grand Slam, turnee găzduite de patru orașe electrice și cosmopolite. Poartă cu tine spiritul din Melbourne, Paris, Londra sau New York!

Disponibil pentru precomenzi AICI.

 

Îți place?
Cele mai noi