Novak Djokovic reamintește de 2011 cu seria grozavă din acest început de sezon. La Doha, Aryna Sabalenka câștigă la prima participare
Treizecizero | 29 februarie 2020Din 2011 n-a mai pornit atât de bine Novak Djokovic un sezon, și știm cu toții ce s-a întâmplat în 2011. Atunci, anul în care practic și-a elevat statutul de la un jucător foarte, foarte bun la unul capabil să se bată cu legendele și să devină una dintre ele, Novak a câștigat primele 41 de meciuri.
Din 2011 n-a mai pornit atât de bine Novak Djokovic un sezon, și știm cu toții ce s-a întâmplat în 2011. Atunci, anul în care practic și-a elevat statutul de la un jucător foarte, foarte bun la unul capabil să se bată cu legendele și să devină una dintre ele, Novak a câștigat primele 41 de meciuri (!) – firește, și toate turneele la care a participat, de la Melbourne până la turneele pe zgură. A pierdut abia în semifinalele Roland Garros, într-un meci epic cu Roger Federer.
Acum, odată cu victoria din finala de la Dubai cu Stefanos Tsitsipas (6-3, 6-4), Djokovic urcă la 18-0 în 2020 (și 21 de victorii la rând, a șaptea lui serie de 20+ victorii a carierei). Întrebat la interviul de după meci ce obiective are în continuarea sezonului, Nole și-a luat o secundă de răgaz și a răspuns: „Să termin anul neînvi… nu, glumesc, glumesc! Nu glumesc, de fapt”, a râs el.
Însă nimeni nu poate fi blamat dacă i-a trecut cumva prin cap această posibilitate. Ok, un an întreg e mult și e, practic, cvasi-imposibil (și tocmai am văzut, în aceeași zi cu victoria lui Nole, o altă mare serie de invincibilitate din sport oprită, cea a lui Liverpool), însă dacă prin absurd o astfel de performanță SF ar putea fi reușită, există oare vreun nume mai potrivit să o încerce decât Djokovic?
Ca fapt divers, afară de sezoanele 2011 și 2015 ale lui Djokovic (încheiate cu un record de 70-6, respectiv 82-6; adică a câștigat 92, respectiv 93 la sută din totalul meciurilor jucate), cea mai apropiată idee de invincibilitate pe care a cunoscut-o recent tenisul masculin (minimum 50 de meciuri pe sezon) a fost seria lui Roger Federer dintre sezoanele 2004 – 2006: 74-6 (93%), 81-4 (95%), 92-5 (95%).
Deocamdată, Nole are toate șansele să își extindă seria de victorii pentru o vreme: urmează Dubla Soarelui, în care, deși a scăzut mult ritmul în ultimii ani acolo, obișnuia să fie expert. Singurul nume cu un succes comparabil cu al sârbului la Indian Wells și Miami, Roger Federer, e absent din peisaj, astfel că plutonul va trebui să găsească alte soluții dacă vrea să-l încetinească cumva pe sârb. Astăzi, trimisul special Stefanos Tsitsipas, unul dintre rarii jucători din ATP echipați cu absolut toate armele necesare pentru a-l putea răni și chiar învinge pe Nole, n-a mai avut dinți. Stefanos a început oarecum reținut și, deși a ajuns primul la minge de a câștiga pe serviciul advers, s-a văzut curând la capătul greșit al unui break – asta, grație unui passing superb al lui Nole, cu care s-a decis, practic, setul întâi. Prea anemic ca să lovească prin zidul agresiv al sârbului și mulțumit să stea la joc din spate, Tsitsipas s-a văzut împins până când greșea, sau până când Nole îl surprindea cu o scurtă, procedeu folosit cu mare succes azi. În ciuda unui vremelnic comeback în setul secund, Tsitsipas n-a putut nici măcar să întârize inevitabilul: 6-3, 6-4, o victorie mult mai ferită de dramă față de semifinala cu Gael Monfils.
„Ieri am fost la un punct distanță să pierd, și puteam foarte bine să nu fiu azi aici, luptând pentru trofeu. Dar așa-i sportul, iar lucrurile se pot întoarce foarte repede, așa că sunt recunoscător pentru această oportunitate și apreciez mult acest moment. E o victorie mare pentru mine”, a spus Nole la ceremonie.
„Să luăm lucrurile pas cu pas”, a continuat el, după gluma cu anul neînvins. „Cu cât câștig mai mult, cu atât sunt mai încrezător. Îmi place să joc pe hard, e suprafața pe care am avut cel mai mult succes.”
Perechea de turnee din Orientul Mijlociu s-a încheiat în mod simetric: finala fetelor de la Doha a fost aproape la fel de scurtă și fără istoric. După efortul depus cu o zi înainte pentru a o elimina pe Ashleigh Barty, Petra Kvitova n-a mai putut aduce aceeași intensitate cu Aryna Sabalenka, care s-a impus, 6-3, 6-3.
N-a mai contat nici recordul peste măsură de bun al Petrei în finale; cehoaica e una dintre cele mai bune din lume când vine vorba să joace cu trofeul pe masă. Și nici seria ei bună în Doha, acolo unde câștigase 10 meciuri la rând. În duelul a două jucătoare de mare forță, s-a lovit strașnic în minge, dar Sabalenka a avut mai mereu întâietate.
Petra vs Aryna va fi mereu genul de meci decis de la serviciu și retur, cu schimburi relativ scurte, dar dure. Sabalenka și-a făcut relativ repede simțită prezența la ambele capitole, servind constant mai puternic, dar și mai eficient, și pe primul, și pe al doilea. La retur, nu i-a dat Petrei șansa să capete ritm, agresând-o constant pe cehoaică. Momentul cheie al finalei s-a decis în game-ul patru din setul al doilea, o luptă strașnică de peste 10 minute, în care Kvitova a forțat break-ul, având multiple șanse, iar Sabalenka a ținut, inspirată, cu dinții de acel serviciu. Imediat după, Kvitova a cerut un medical time-out și s-a simțit că finalul era aproape; Aryna a încheiat cu 21 de winners și 15 erori neforțate,
Câștigând Doha la chiar prima ei participare, Sabalenka urcă la 6-4 în finalele jucate în carieră, urcă și pe 11 în clasament, iar acesta este al doilea titlu de Premier 5 pe care-l câștigă la rând, după cel de la Wuhan, din toamna trecută. De atunci și până acum, bielorusa are un record de 22-6, una dintre jucătoarele cele mai eficiente în acest segment.
La Acapulco, finalele se joacă între Rafael Nadal, care a trecut clar de Grigor Dimitrov, și Taylor Fritz, cel care l-a eliminat pe John Isner, respectiv Heather Watson și Leylah Fernandez, cea mai nou-venită în rândurile tinerelor talente din Canada.
Tânăra de 17 ani a câștigat Roland Garros la junioare anul trecut și a făcut pereche în Canada cu Simona Halep la dublu, românca lăudând-o atunci pentru potențial. Fernandez are, într-adevăr, un potențial masiv și o vom vedea probabil urcând în lunile viitoare, la fel ca și o altă tânără remarcată la Acapulco: chinezoaica de 18 ani Xiyu Wang, campioană de juniori la US Open în 2018, s-a oprit în semifinale, învinsă de Heather Watson.
Apoi, după o trecere prin Lyon și Monterrey, ne pregătim de Indian Wells.
IBAN RO51RNCB0079145659320001
Asociația Lideri în Mișcare,
Banca Comercială Română
